Escaladarea tensiunilor militare dintre Iran, Statele Unite și Israel, precum și închiderea Strâmtorii Hormuz, au început să afecteze direct sectorul fierului și oțelului prin creșterea costurilor cu energia și logistica, relatează Steel Radar.
Iranul este unul dintre principalii parteneri comerciali ai Rusiei, volumul schimburilor bilaterale fiind de aproximativ 5 miliarde de dolari.
Îngrășămintele, cerealele, echipamentele industriale și țevile din oțel se numără printre principalele produse comercializate între cele două țări, iar contactele în domeniul energiei sunt, de asemenea, în desfășurare.
În cazul unor întreruperi ale exporturilor de petrol din Iran, Qatar și Kuweit, prețul țițeiului ar putea urca la nivelul de 100 de dolari pe baril.
Un astfel de scenariu ar putea accelera redirecționarea petrolului rusesc către piețe precum China, India și Turcia.
Orice potențială creștere a prețurilor la energie este așteptată să afecteze direct costurile de producție din siderurgie, prin majorarea prețurilor la gaze naturale și electricitate.
Analiștii subliniază că, în special pentru instalațiile care operează cu cuptoare cu arc electric (EAF), costurile cu energia rămân decisive.
Blocaje logistice
Pe partea maritimă, situația pare și mai complicată. Din cauza riscurilor de securitate din și din jurul Strâmtorii Hormuz, au fost suspendate cursele sau au fost alese alte rute mai lungi și mai costisitoare.
Pentru oțel, un produs cu tonaj ridicat și extrem de sensibil la costurile de transport, această evoluție afectează direct prețurile.
Atât cumpărătorii, cât și vânzătorii ezită să încheie noi contracte în contextul incertitudinii, ceea ce duce la o contracție pe termen scurt a volumelor tranzacționate.
Industria siderurgică din Turcia este cunoscută pentru orientarea către Europa, Balcani și piețele învecinate, în încercarea de a echilibra volatilitatea globală. Totuși, perturbările rutelor maritime și creșterea primelor de asigurare pot majora costurile de acces pe aceste piețe.
Potrivit evaluărilor experților, dacă tensiunile actuale nu se vor atenua în termen scurt, trei factori principali vor domina sectorul fierului și oțelului: creșterea costurilor energetice, riscurile de perturbare a aprovizionării cu materii prime și semifabricate și presiunea asupra prețurilor generată de costurile de transport.
Combinarea acestor trei elemente ar putea crea constrângeri de ofertă și ar putea determina o tendință ascendentă a prețurilor produselor finite.
Pe termen scurt, se estimează că vor predomina volumele contractate reduse și un comportament prudent în încheierea contractelor. Pe termen mediu și lung, durata conflictului va fi decisivă.