În România verificarea proiectelor tehnice se face prin verificatori de proiecte, verificarea execuției lucrărilor prin diriginți de șantier (angajați ai investitorului) și responsabili tehnici cu execuția (angajați ai executantului), expertizarea lucrărilor de construcții și a proiectelor tehnice se face prin experți tehnici.
Toți acești specialiști sunt atestați pe domenii și subdomenii, prea puțin corelate între ele și cu mult prea multe față de necesarul pieții. E greu de înțeles de ce domeniile de atestare nu sunt similare pe toate aceste specializări și cu mult mai puține.
Deși legea nu obligă, autoritățile publice solicită verificarea proiectelor la toate cerințele fundamentale și pe toate specialitățile, fie că este vorba despre o casă, fie că este vorba despre centrala atomică de la Cernavodă. Similar se prezintă condițiile și în cazul verificării lucrărilor de construcții. Deși Legea 10/1995 vorbește de aplicarea diferențiată în funcție de categoria de importanță, această prevedere nu reiese deloc în actele juridice inferioare.
În momentul de față o bună parte din specialiștii atestați ca și verificatori de proiecte sau experți tehnici s-au retras din activitate și se poate observa un proces de îmbătrânire drastică a celor care practică această meserie. În majoritatea domeniilor există un număr insuficient de specialiști. De aici vine de multe ori și o abordare superficială a procesului de verificare a proiectelor tehnice. Raportul între numărul de specialiști atestați în faza de proiectare și firmele de proiectare este unul dezastruos. Verificarea în esență este parte a oricărui sistem de calitate, dar dacă este prost aplicată se poate ajunge la un dezastru.
Situația se repetă și în cazul lucrărilor de construcții, unde există pe unele domenii prea mulți specialiști atestați, iar pe altele putem spune că nu există deloc. Și de această dată asistăm de multe ori la o deprofesionalizare a serviciilor prestate, de îndeplinire mai mult a unui act formal.
Specialiștii, ca și proiectanții, de cele mai multe ori sunt plătiți la tarife extrem de mici. Acest lucru vine pe de o parte din concurența ilegală, pe de altă parte din caracterul dobândit formal.
În mod normal multe din probleme s-ar putea soluționa prin aplicarea legii și a contravențiilor, însă legiuitorul le-a dus la un nivel total inaccesibil, adică mult prea mari. Era de preferat un nivel acceptabil al amenzilor astfel încât autoritățile să le poată aplica ori ce câte ori se constată abateri.
Creșterea în grad profesional se poate identifica în toate breslele care se respectă, a se vedea aici profesorii, notarii, doctorii și avocații. În construcții ar trebui preluat un sistem similar cu scoaterea la concurs a posturilor pentru acești specialiști, nu așa cum este acum. În funcție de necesități, ușor de stabilit prin numărul de autorizații sau lucrări începute, se poate stabili un necesar de specialiști. Ar exista astfel o mai mare răspundere. Să intre cei mai buni și mai responsabili.
La momentul de față nu este așa și avem uneori domenii cu prea mulți specialiști, altele cu prea puțini.
Peste acest neajuns, deși legea obligă la atestarea firmelor de construcții, de proiectare și execuție, momentul respectiv întârzie să apară. Nu știm dacă este vorba despre incompetența autorităților sau pur și simplu de rea-voință.
Acesta este și unul din motivele pentru care la moment se golesc toate facultățile de construcții și instalații din toate centrele universitare. Numărul de studenți absolvenți pe anumite specializări, cum sunt cele de instalații, este ridicol.
De ce ar alege un absolvent de liceu să urmeze o facultate de construcții, unde este de muncă și de învățat, când poate sta acasă și urma o facultate privată formală, pe un domeniu oarecare, ca pe urmă să poată să presteze servicii în domeniu?
Este cineva interesat de distrugerea sistemului de învățământ pe această ramură importantă, de subminarea lui? O țară nu se poate clădiri doar cu politicieni, analiști, economiști și avocați.
După un sfert de secol se impune necesitatea unei revizuiri importante a legislației primare și secundare din domeniul construcțiilor.
Ing. Marius Dorin LULEA
Verificator de proiecte și diriginte de șantier
Membru al Colegiului Tehnic al Diriginților de Șantier
Citiți și:
180 apartamente in urmatoarea faza a unui proiect dezvoltat in nordul Capitalei
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 7/oct 2019
Domeniul constructiilor ramane unul destul de putin reglementat (sau cu anumite „insule” partial reglementate) , fapt datorat pe de o parte interesului redus al inginerilor (care se poate vedea pe de o parte din numarul foarte redus de asociatii de profil iar pe de alta parte din actiunile aproape inexistente ale entitatilor existente). La aceasta stare de fapt poate fi adaugat interesul crescut al politicienilor pentru diverse reglementari care sa inlesneasca anumnite practici in domeniul constructiilor.
Se poate observa ca, daca cineva doreste sa deschida o afacere in domeniul farmaceutic este obligat sa fie absolvent de madicina-farmacie, daca cineva doreste sa deschida o firma de contabilitate, este necesar sa fie absolvent de studii economice (si membru CECCAR !) , … etc. dar ORICINE doreste sa deschida o firma de constructii o poate deschide (fie ca are studii superioare, studii medii sau nu are nici un fel de studiu in domeniu). Probabil ca reglementarea acestui domeniu ar trebui inceputa de aici , cu CINE are dreptul sa infiinteze o firma de constructii, CINE are dreptul sa construiasca (indiferenta ca vorbim de lucrari de constructii civile, industriale, agricole, edilitare, infrastructura, instalatii … etc.).
La fel de important este sa se infiinteze in Institut pentru Specificatii in Constructii care sa adune intre copertile unei singure carti specificatiile pentru toate materialele ce pot fi utilizate in constructii, alaturi de o modalitate profesionista si unitara pentru scrierea specificatiilor pentru orice constructie ( un Manual de Proiect ce contine TOATE specificatiile TUTUROR materialelor).
Aceasta ar putea crea un mediu standardizat in care expertii in domeniu constructiilor (experti, verificatori, diriginti de santier, responsabili tehnici cu executia (RTE), cei cu controlul calitatii ( QA si QC) … etc. ar putea comunica eficient, utilizand un limbaj tehnic, comun.
Pana cand aceste simple deziderate vor fi doar iluzorii, abordarea profesionista si profesionala a proiectelor de constructii (de la initiere, studii de fezabilitate, proiectare tehnica, verificare, executie, testare si apoi exploatare) va fi expusa la o multitudine de riscuri asociate, ce ar putea fi evitate prin preventie, nu prin corectie, deoarece „corectia” inseamna de cele mai multe ori victime omenesti ( cu referire la urmatorul seism major ce urmeaza sa se produca, datorita periodicitatii de aprox. 40 de ani !)
Foarte bune precizarile. Sper sa puteti influenta schimbarea legislatiei inspre normalitate din pozitia pe care o aveti in CTDS. Va doresc mult succes in activitate.
Ei se vaita, ca sunt foarte multi din randul lor care pun stampila cu ochii inchisi si semneaza ca primarii!
Nu am auzit sa ii traga cineva la raspundere pt autostrazile care nu au iesit bine si sa nu mai vb de drumuri locale, judetene care sunt varza putreda din faza de proiectare.
Ies de sub stampila lor niste bazaconii!
Stiti cum ii alege constructorul, pt ca acum cam toate sunt proiecatre si executie, dupa cat de usor pun stampila si dupa cat de pitin pun conditii!
Si am exemple!
Deci ciocu mic si faceti treaba buna fara sa va dati in MARI la noi prin ziare sa va planga lumea de mila, ci la proiectanti si constructori la care puneti rapid stampila pt bani!
Jalnic!