O oportunitate de neratat pentru România o reprezintă cele 33 miliarde de euro alocate de UE pentru dezvoltarea infrastructurii de transport, se arată în raportul EY – Transport Corridors.
Comisia Europeană sugerează că ar fi nevoie de circa 1.500 miliarde euro pentru infrastructura de transport transfrontalier până în anul 2030, ceea ce implică un ritm anual de investiţii de aproximativ 100 miliarde euro.
Plecând de la aceste date, Uniunea Europeană a convenit asupra unui pachet generos de sprijin pentru proiectele de dezvoltare a reţelelor trans-europene de infrastructură. Parlamentul European şi Consiliul European au fost de acord să aloce 33,3 miliarde euro din bugetul UE pentru programul Connecting Europe Facility (CEF), ca parte a Cadrului Financiar Multianual pentru perioada 2014-2020. CEF va finanţa proiecte care acoperă „verigile lipsă” din reţeaua de infrastructură a Europei, transporturile primind cea mai mare cotă din aceste alocări de fonduri, respectiv 26,3 miliarde euro.
În acelaşi timp, UE şi Banca Europeană de Investiții (BEI) au anunțat disponibilitatea sumei de 21 miliarde euro pentru sprijinirea unor investiţii de 315 miliarde euro în proiecte de infrastructură în perioada 2015-17, aproape 30% din această sumă fiind alocată proiectelor de transport.
Proiectele care vor primi suport prioritar din partea UE sunt acelea care rezolvă problemele gâtuirilor de trafic sau cele privind verigile lipsă din coridoarele de transport transfrontalier, sistemele inteligente de transport şi sistemele de transport urban.
Andrei Benghea-Mălăieş, Director Executiv Performance Improvement, EY România conchide: “Analiza modelelor de bună practică pe care am derulat-o arată câţiva paşi clari pe care guvernele trebuie să îi urmeze pentru a cataliza investiţiile private şi transfrontaliere în infrastructura de transport:
- În primul rând, stabileşte cadrul optim de operare. Nimic nu se va întâmpla fără un program bine ordonat şi realist al proiectelor de infrastructură fezabile, însoţit de măsurile complementare care nu au legătură cu infrastructură.
- În al doilea rând, este nevoie de un plan clar de integritate a proiectului. Realizat la început, acesta încurajează încrederea stakeholder-ilor externi.
- În al treilea rând, defineşte regulile care guvernează finanţarea şi livrarea proiectului. Prea multe proiecte de infrastructură eşuează încă datorită slabei pregătiri sau a incapacităţii de a anticipa anumite riscuri.
- În al patrulea rând, restructurează mecanismele de finanţare. Scala şi volumul investiţiei care sunt deseori implicate în proiectele de transport transfrontaliere necesită o structură financiară realistă şi echilibrată pentru a face din proiect unul în care se poate investi.
- În cele din urmă, raportează continuu programele de transport transfrontaliere la modelele de bună practică în execuţia proiectelor de infrastructură la scară largă şi care implică investiţii mari de capital.