Deși intenţia unui pașaport de lucru european este să faciliteze mobilitatea pe piaţa internă și să reducă povara administrativă a companiilor, pericolele unui astfel de demers sunt mai mari decât valoarea adăugată mai ales în ceea ce privește frauda socială, posibilele abuzuri și dificultatea de a controla procesul de muncă, sunt de părere reprezentanţii din construcţii.
Federaţia Europeană a constructorilor (FIEC) și Organizaţia pentru constructii și a lucrătorilor cu lemn (EFBWW) consideră că pașaportul de lucru se bazează pe o înţelegere greșită a specificităţilor și modului de funcţionare a industriei construcţiilor și este neclar cum va proceda Comisia Europeană în continuare.
Contrar industriilor tradiţionale care se bazează pe unităţi fixe de producţie și produse finale mobile, în construcţii lucrurile stau invers: unitatea de producţie se mută acolo unde este realizat produsul final. Așadar incluzând construcţiile în rândul celorlalte industrii și generând creșterea mobilităţii forţei de muncă este o abordare greșită, consideră reprezentanţii celor două organizaţii.
În mare lor majoritate companiile de construcţii vor continua să opereze la nivel local și regional nu neapărat din cauza obstacolelor administrative ci din cauza altor bariere cum ar fi limba, necesităţile tehnice, diferenţele culturale, relaţiile cu clienţii.
Mesajul comun transmis este că sectorul construcţiilor europene nu vede necesar un asemenea pașaport de lucru și cere Comisiei Europene să renunţe la această iniţiativă în cazul construcţiilor.
Propunerea pentru instituirea pașaportului a fost inclusă în Pachetul de măsuri pentru Piaţa Internă prezentat de CE la sfârșitul lunii octombrie 2015 și este inclusă în Programul pentru piaţa muncii 2016 al Comisiei.
În 2016 se așteaptă o iniţiativă legislativă în acest sens, iniţiativă ce ar putea fi aplicabilă construcţiilor.