Utilaje hibride si electrice: Criteriile de evaluare legate de utilizarea utilajelor electrice pot fi restrictive

În criteriile de atribuire a contractelor de achi­ziţie publică, autoritățile contractante trebuie să includă factori de evaluare privind protec­ţia mediului, dar lipsa unei metodologii unita­re la nivel național lasă loc de interpretare.

 

 

 

De la 1 ianuarie 2026, conform Programului național de achiziții ecologice 2025–2030, in­stituțiile publice au obligația să aplice criterii ecologice și să atingă ținte minime obligatorii pentru categoriile de produse și servicii cu impact asupra mediului.

Conform regulilor actualizate în baza directi­velor Uniunii Europene, achizițiile trebuie să nu se mai facă doar pe baza prețului cel mai scăzut, ci prin luarea în considerare a costului ciclului de viață și a impactului de mediu.

Pentru lucrări de clădiri publice și infrastruc­tură rutieră, autoritățile contractante trebuie să se asigure că cel puțin 20 % din achiziții res­pectă normele ecologice.

Astfel, constructorii ar fi încurajați să folo­sească în lucrările de investiții publice utilaje de ultimă generație, care vor contribui la limi­tarea sau chiar la eliminarea completă a emi­siilor de particule.

Totuși, nu există un mod unitar după care să se facă acordarea punctajului suplimentar pentru utilizarea utilajelor electrice/hibrid/Euro 6.

Ca urmare, în multe cazuri aplicarea acestui criteriu restrânge în mod nejustificat concu­renţa. Apar situații în care cerinţele impuse nu sunt rezonabile în raport cu obiectul contractului.

Alta problemă este legată de dovedirea deți­nerii sau folosirii acestor utilaje.

În lipsa unor elemente foarte clare de aplica­re a criteriului de evaluare, autoritatea con­tractantă poate distorsiona rezultatul proce­durii de achiziție publică.

De exemplu, sunt proceduri de achiziție pu­blică în care se acordă, la un subfactor de evaluare, punctaj maxim pentru transportul ecologic de la sursă la șantier al principalelor materiale utilizate (bitum, emulsie bitumi­noasă, agregate, materiale de umplutură pentru terasamente, ciment, armături, be­ton) prin modalități de transport nepoluante (electrice/hibrid) și/sau cu impact redus asu­pra mediului, cum ar fi respectarea celui mai recent standard de poluare (Euro 6).

Constructorii reclamă că oferta de astfel de uti­laje este limitată pe piața din România și, în plus, acestea sunt foarte scumpe. De asemenea, cel mai important aspect este că aceste utilaje sunt dificil de utilizat pe șantiere aflate la distanțe mari față de sursele de încărcare electrică ori în condiții de temperaturi scăzute, care reduc semnificativ autonomia acumulatorilor.

Cu toate acestea, în unele situații, utilajele electrice ajung să fie un element de departa­jare între două oferte similare.

Accesul la utilaje electrice la momentul ofertării – dovedit prin antecontracte sau prin contracte ferme de cumpărare/leasing?

În cazul analizat de ARENA Construcțiilor, Con-A Operations SRL a formulat o contestație împotriva răspunsurilor publicate de Județul Sibiu în cadrul licitației pentru atribuirea lucrări­lor de reabilitare și modernizare a DJ 106E.

Problema principală nu a fost contestarea ideii de utilizare a utilajelor hibride/electrice, ci modul concret în care acest criteriu a fost conceput și ulterior modificat prin clarificări.

Documentația de atribuire prevedea un fac­tor de evaluare tehnică distinct, intitulat „Utilajele utilizate în cadrul contractului. Emisii CO2/Schimbări climatice – autobascu­lante hibrid/electrice”, cu o pondere de 8 % din componenta tehnică.

Potrivit fișei de date, autoritatea contractan­tă acorda:

1 punct ofertanților care își asumau utilizarea unei autobasculante hibride/electrice;

2 puncte pentru două autobasculante hibri­de/electrice;

4 puncte pentru trei autobasculante hibride/electrice;

6 puncte pentru patru autobasculante hibri­de/electrice;

8 puncte pentru cinci autobasculante hibride/electrice utilizate „pe toată perioada execuți­ei lucrărilor”.

În forma inițială a documentației publicate în SEAP, ofertanții trebuiau să prezinte „o de­clarație pe propria răspundere prin care ofer­tantul își va asuma îndeplinirea acestei cerin­țe” sau „certificate/ documente care să demonstreze că are la dispoziție sau are ac­ces la autobasculante pentru executarea contractului”.

Mai mult, fișa de date preciza explicit că prin dovada deținerii de utilaje/echipamente au­toritatea contractantă înțelegea „fără a se li­mita la acestea: dreptul de proprietate, lea­sing, închiriere etc.”.

Exact această formulare a devenit însă nucle­ul disputei.

Con-A Operations SRL a susținut că din docu­mentația publicată inițial în SEAP rezulta clar că ofertanții puteau demonstra inclusiv „ac­cesul” la utilaje, iar acest acces includea și an­tecontractele de vânzare-cumpărare/închirie­re/leasing/comodat etc., cu asumarea clară a obligației de încheiere a contractelor aferen­te la data care să permită deținerea utilajelor necesare pentru întreaga perioadă de execu­ție a lucrărilor.

Ulterior, însă, prin răspunsurile consolidate la clarificări, autoritatea contractantă a schim­bat radical modul în care putea fi demonstra­tă această disponibilitate a utilajelor: „Nu se acceptă promisiunea de achiziție însoțită de documente suport – de exemplu scrisoare de intenție de la furnizor, contract de vânza­re-cumpărare în curs de semnare, angaja­ment bancar pentru finanțare. Nu se acceptă promisiuni de achiziție pentru a demonstra capacitatea ofertantului de a asigura numă­rul declarat de vehicule pe întreaga durată de execuție a contractului”.

Contestatorul a susținut că, prin aceste răs­punsuri, documentația de atribuire a devenit „restrictivă în mod nejustificat”, deoarece im­punea ca, la momentul depunerii ofertelor, utilajele să fie deja deținute într-una dintre formele acceptate de autoritatea contractantă.

În contestație se arată că, încă de la publica­rea documentației în SEAP, operatorii econo­mici „știau că este suficient și să facă dovada că au acces la aceste utilaje”, iar accesul inclu­dea „în mod evident și antecontractele de vânzare-cumpărare/închiriere/leasing/comodat etc.”. Prin clarificările ulterioare însă, această posibilitate a fost eliminată explicit.

Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a reținut că autoritatea con­tractantă „a eliminat posibilitatea expresă din cadrul fișei de date a achiziției de a de­monstra accesul la aceste utilaje prin alte mij­loace legale”.

CNSC a constatat că factorul de evaluare și modalitatea de punctare au rămas neschim­bați, însă autoritatea contractantă a decis să modifice modalitatea de demonstrare a deți­nerii utilajelor, acceptând doar prin dreptul de proprietate, leasing și închiriere, elimi­nând total dreptul de acces la utilaje. Eliminarea promisiunii de vânzare sau a anga­jamentului ferm, dovezi legale reglementate de Codul Civil, din categoria documentelor care atestă accesul la utilajele punctabile, conduce în mod indubitabil la o modificare substanțială a factorului de evaluare.

CNSC a mai spus că, în noua interpretare im­pusă prin clarificări, punctajul este condiționat exclusiv de existența utilajului în proprietate sau sub contract de închiriere la momentul de­punerii ofertei, orice altă modalitate legală de asigurare a disponibilității utilajelor fiind igno­rată în stabilirea clasamentului.

Această schimbare a produs una dintre cele mai importante probleme ridicate în contes­tație: obligația practică a constructorilor de a contracta utilaje foarte scumpe înainte de adjudecarea contractului. „Astfel de restrân­gere a posibilității de a obţine punctaj afec­tează direct elaborarea ofertelor, întrucât im­pune operatorilor economici sarcina excesivă de a încheia contracte cu costuri colaterale (chirie, cumpărare) anterior câștigării licitației, limitând astfel participarea și com­petitivitatea în cadrul procedurii”, potrivit documentului citat.

Această concluzie este esențială pentru în­treaga problematică ridicată de constructori: în momentul în care utilizarea utilajelor hibri­de/electrice devine criteriu de departajare, iar dovada accesului la acestea poate fi făcută doar prin contracte ferme de leasing, închiri­ere sau proprietate, operatorii economici sunt practic obligați să își asume costuri ma­jore înainte de a ști dacă vor câștiga sau nu licitația.

Solicitările de clarificare formulate de opera­torii economici au urmărit „reformularea fac­torului de evaluare astfel încât acesta să nu fie restrictiv, tocmai pentru că această piață în România este extrem de redusă”.

Problema constructorilor vizează, pe lângă disponibilitatea redusă a utilajelor electrice pe piața românească, și adaptarea lor la spe­cificul concret al lucrărilor.

În cadrul clarificărilor au existat solicitări pri­vind „reducerea numărului de utilaje hibride/electrice raportat la complexitatea, tipul lu­crării și locația proiectului”.

Mai mult, contestatorul a arătat că șantierul este într-o zonă montană cu perioade prelun­gite de temperaturi negative, unde aceste utilaje au productivități reduse și nu pot fi fo­losite continuu pe toată perioada de execu­ție a lucrărilor.

În final, Consiliul a admis în parte contestația formulată de Con-A Operations SRL și a obli­gat autoritatea contractantă la remedierea răspunsurilor la clarificări, potrivit prevederi­lor legale și a celor reținute în motivație. n