Prețul la care au ajuns în prezent lucrările de construcții încă nu acoperă toate costurile necesare pentru a crește semnificativ calitatea lor. Folosirea unor materiale de construcție de o calitate mai bună, puse în operă de angajați mai bine calificați, precum și respectarea tuturor cerințelor de mediu influențează prețul lucrărilor de construcții.
Cristian Erbașu, proprietarul firmei Construcţii Erbaşu SA, este de părere că până acum pe piaţa construcţiilor au existat două practici care au determinat calitatea slabă a lucrărilor. Pe de o parte, companiile se ”devorau reciproc” oferind un preț cât mai mic fără să ţină cont de toate cheltuielile reale. Principalul scop al managerilor era să semneze contractul, iar după aceea vedeau ei cum se descurcă.
Pe de altă parte, pentru a prezenta proiectul la o valoare cât mai mică, nu mai erau prevăzute toate acţiunile care duc la creșterea calităţii atât a construcţiei, cât şi a modului de construire. “Încercau pe cât posibil să anuleze, de exemplu, testele de verificare a calității sau să le diminueze numărul, ori să renunţe la respectarea prevederilor legate de mediu, de securitatea oamenilor, tot ce ţinea de ambient, cum ar fi o simplă împrejmuire. Toate şantierele arătau foarte, foarte rău. Din păcate, și în continuare multe din ele arată la fel”, spune Cristian Erbaşu.
Acum, companiile mari de construcţii, mai ales cele care au avut proiecte de anvergură, prevăd bugete mai mari pentru astfel de costuri. La început au făcut acest lucru firmele care lucrau în proiecte private, dar după aceea au început și cele din proiectele mari, finanţate de stat sau din fonduri europene.
“Însă, din cauza concurenţei acerbe dintre firmele de construcții, prețurile pe care le solicită acestea încă nu le acoperă toate costurile reale, necesare pentru creșterea calității”, spune Cristian Erbașu.
În opinia sa, până când beneficiarii nu vor plăti preţul pentru o calitate mai bună, lucrurile nu se vor îmbunătăţi. Acum, beneficiarul vrea preţul cel mai mic gândind că are asigurată o minimă calitate, pe care el o consideră acceptabilă. Pe parcursul derulării proiectului începe să vadă neajunsurile acestei practici și începe fie să-l preseze pe constructor, fie să suplimenteze bugetul, dar evident că nu mai poate să obțină un proiect de calitate foarte bună.
Pe lângă calitatea materialelor folosite și calificarea muncitorilor este necesar să fie respectate și procedurile de mediu, de protecţie a muncii, pentru securitate la incendiu – toate sunt importante, dar costă.
“Aceste proceduri nu au cum să fie implementate la standardele cerute dacă sunt excluse din start costurile legate de respectarea lor. Beneficiarul nu le alocă fonduri suficiente în buget, iar constructorul, pentru a veni în întâmpinarea beneficiarului, nu le ia în calculul prețului. Sunt trecute doar formal pe hârtie şi în contracte, pentru că sunt cerute conform legii, dar nu sunt aplicate. Legea este formulată în conformitate cu reglementările Uniunii Europene. În cele mai multe situaţii legea este adusă la zi în România, dar nu se aplica în acelaşi fel. Şi nu se aplică pentru că este un fel de «eu te las, ca tu să-mi dai ieftin»”, este de părere Cristian Erbaşu.
Orice constructor reacţionează la abordarea beneficiarului. Constructorii deja au învăţat că unii beneficiari sunt mai exigenţi decât alţii şi atunci ştiu că trebuie să prevadă toate costurile.
Drept urmare, spune managerul Construcţii Erbaşu SA, beneficiarul va avea calitatea pe care şi-o doreşte, iar preţurile reale sunt cele din Europa, acolo unde există aceeaşi calitate.
Penalizarea constructorului, dar şi a beneficiarului
Cristian Erbaşu consideră că toate controalele de stat privind calitatea construcțiilor ar trebui să vizeze atât constructorul, cât şi beneficiarul.
În momentul în care constructorul este penalizat, trebuie să fie penalizat şi beneficiarul, pentru că acesta, din dorinţa de a plăti un preţ cât mai mic, îl împinge pe constructor să nu respecte anumite reglementări.
Beneficiarii trebuie să înţeleagă că nu doar materialele şi manopera, ci toate cele prevăzute în contract au un cost şi un risc. ”Dacă ne dorim o calitate mai bună a construcțiilor trebuie să acceptăm costurile aferente”, subliniază Cristian Erbaşu.
Ca să nu mai avem construcții de slabă calitate beneficiarii ar trebui să aibă responsabilităţi pe toată durata execuţiei investiţiei. “S-au bucurat de un contract ieftin, drept urmare trebuie să şi răspundă de calitatea slabă a construcției. Altfel, beneficiarii vor avea în continuare tendinţa de a contracta cel mai ieftin, la calitatea cea mai joasă”, a concluzionat domnul Erbaşu.
Cât ar trebui să coste lucrările de construcţii
Diferenţele foarte mari între ratele de profit realizate de dezvoltatori şi cele realizate de constructori pot constitui un motiv de frustrare pentru cei din urmă. Iar această diferenţă este dată de preţurile la care se construieşte.
Acelaşi proiect imobiliar se realizează la un preţ în Africa, la un alt preţ în Asia şi la un altul în Europa Occidentală. În ceea ce privește costurile de construcție, România se situa într-o zonă mai apropiată de ţările din lumea a treia, decât de Europa, pentru că investitorii doreau să construiască foarte ieftin la noi.
De exemplu, în România, încă se construieşte cu 500 de euro/mp, în cazul unui apartament obişnuit, în timp ce în Polonia nu mai există astfel de lucrări sub 1.000 de euro/mp.
În Germania, Franţa, Belgia, preţul este şi mai mare, de 2.500 euro/mp, poate chiar mai mult. Este adevărat că, în România, aceste apartamente se vând cu 1.000 euro/mp, în Polonia cu 2.000 euro/mp, iar în Germania sau Belgia, cu 4.500 euro/mp. Aţi zice că în țările respective profitul dezvoltatorilor este extrem de mare, însă nu este aşa, ci din contră.
”În ţările din vestul Europei profitul dezvoltatorilor este de 10% – 12%, în Polonia este undeva la 20%, iar la noi este dublu, de 40%. Şi asta din două motive. În primul rând, este vorba despre nivelul mult mai mic al taxelor şi impozitelor în România decât în celelalte țări. În al doilea rând, într-adevăr, în costurile de construire de la noi nu sunt incluse toate elementele necesare unei calităţi optime la nivel european”, consideră Cristian Erbaşu.
Alte aspecte sunt legate de tarifele pentru manoperă sau de utilajele folosite în construcţii.
Materialele de construcţii costă cam la fel în toată Europa, poate la noi sunt mai jos cu circa 10% datorită unor materiale care se produc local, cum ar fi betoanele, agregatele etc. Însă, în România, manopera nu mai este de cinci ori mai ieftină decât în ţările vestice. ”A mai crescut, dar încă este ieftină, fiind cam pe la jumătate față de ce se practică în țările europene. Nu mai este ca altădată când muncitorul era plătit în țară cu 300 de euro în timp ce în Europa primea 1.500 de euro”, a explicat domnul Erbaşu.
Noi ar trebui să avem costuri de construire mai reduse cu cel mult 20% față de cele din Polonia sau Ungaria, ţări din jurul nostru, care au avut o istorie asemănătoare în ultimii 80 de ani.
Dacă acolo se construieşte cu 1.000 euro/mp, în România ar trebui să se construiască cu 700 – 800 euro/mp, în cazul unei clădiri simple. Ori, la noi costurile de construire sunt mult sub acest nivel.
Dacă în țările vecine birourile categoria A se construiesc cu 1.500 de euro/mp, în România costul ar trebui să fie cam de 1.000 – 1.200 euro/mp, depinde de standard. ”La birouri ne-am apropiat, pentru că investitorii sunt internaţionali, iar ei închiriază tot unor firme mari care cer calitate. Ca urmare, preţurile de construire pentru spațiile de birouri au crescut, cel puţin în oraşele mari, precum Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, Braşov, poate şi Constanţa. Este adevărat că există riscul ca, odată ce constructorii măresc preţurile, investitorii să aibă tendinţa de a majora şi ei preţurile de vânzare sau închiriere, iar piaţa ar putea să nu suporte scumpirile”, a mai spus Cristian Erbaşu.
El este de părere că investitorii ar trebui să accepte o diminuare a profitului pentru că rata de 40% nu mai este pentru o ţară în dezvoltare ca România. Cu cât o ţară este mai dezvoltată, cu atât are riscuri mai mici, dar şi profituri mai mici.
O breaslă a constructorilor, mai puternică
În ultima vreme, constructorii au reuşit să fie ceva mai uniţi și să exprime public puncte de vedere comune ale breaslei.
Asta și pentru că au rămas mai puţini constructori pe piaţă, atât firme mari, cât şi firme mici. În lipsa contractelor pentru proiecte mari de investiții de-a lungul mai multor ani, firmele de construcții au fost decimate și au rămas foarte puţine care să aibă capacitatea de a contracta şi de a finaliza un proiect, firme în care beneficiarul să aibă încredere că pot termina proiectul.
În plus, constructorii au fost extrem de criticaţi că, alături de politicieni, au fost implicaţi în acte de corupţie. Cei mai mulţi dintre ei spuneau că au fost atraşi în această capcană, că altfel nu mai puteau exista. ”Este un argument”, spune Cristian Erbașu: ”Dar, tot noi, constructorii, am creat această situaţie, pentru că nu am avut capacitatea să ne opunem. Acest fenomen a crescut timp de 30 de ani continuu. Lupta împotriva corupţiei din ultimii ani a făcut ca mulţi constructori să constate că se poate şi altfel şi că este mult mai bine aşa, în condiții de normalitate. Din păcate, încă există această ispită şi trebuie să-i facă faţă. Dacă reuşesc este totul perfect, cu condiţia să nu fie presați, şantajați sau ameninţați”.
Acum sunt mai puține firme pe piață și au mai mare încredere să se opună politicienilor corupți.
Guvernul trebuie să asigure continuitate şi predictibilitate
Constructorii au încheiat cu Guvernul un acord pentru a sprijini nu competiţia politică sau pe cea electorală, ci dezvoltarea unei breasle care a fost decimată în ultimii 30 de ani.
Facilitățile obținute prin acel acord sunt absolut necesare ca să poată fi realizate proiectele publice de infrastructură. Pe măsură ce breasla îşi revine, acele facilităţi vor putea fi diminuate.
Însă, în opinia managerului Construcţii Erbaşu SA, este esenţial pentru constructori să fie creată continuitatea şi predictibilitatea activității lor.
În general, construcţiile reprezintă un serviciu de lungă durată, prestat beneficiarilor publici sau privați. Nu este ca în comerţ, unde mărfurile se iau și se dau într-un termen relativ scurt. Sau în cazul produselor industriale, care, de multe ori, se execută relativ repede, standardizat, şi se vând imediat. Construcţiile au o durată destul de lungă de realizare, de la momentul obţinerii avizelor, autorizaţiei, proiectării, executării şi până la recepţia proiectului. Toţi aceşti paşi durează destul de mult timp.
Ori, în astfel de condiţii, constructorul trebuie să aibă continuitate în activitatea sa.
Contractele actuale au fost începute într-o perioadă normală din punct de vedere economic, când era o anumită planificare, dar a intervenit pandemia de coronavirus. După care este estimată o recesiune economică. ”De aceea, în Vest, în condiţii de criză, statul a fost cel care a intervenit cu foarte multe lucrări edilitare pentru a ţine companiile de construcţii în activitate”, a spus Cristian Erbaşu.
Dobânzile mari la credite şi lipsa lobby-ului, piedici pentru firmele româneşti
Pe piața noastră, constructorii autohtoni par dezavantajați în competiția cu cei străini.
În cazul marilor proiecte private, mulți dintre dezvoltatorii străini îi preferă pe antreprenorii din țara lor de origine iar aceștia angajează subantreprenori români, în marea lor majoritate.
În cazul proiectelor mari de infrastructură, este o problemă de credibilitate. Beneficiarii publici din România optează de multe ori pentru firme de construcţii străine care au aşa-zisele referinţe. Firmele româneşti din domeniu nu au referințe pentru că nu au realizat foarte multe lucrări mari, întrucât nu au fost multe investiţii în România și nici nu au lucrat peste graniţă. Prin urmare, nu au de unde să obţină referinţe. De multe ori, firmele româneşti au specialişti mai mulţi şi mai buni decât companiile străine care aduc referinţe de la investiții din America de Sud, Africa sau Asia. ”Dar, chiar dacă firmele străine poate nu au specialiştii promişi, au referinţe pe hârtie”, a explicat Cristian Erbaşu.
Un alt criteriu, spune el, este bonitatea financiară. După cum se ştie, toate proiectele în construcţii au un proces de decontare destul de lung, de la 3 luni la 6 luni. De aceea, trebuie ca o firmă de construcţii să aibă capacitatea să lucreze cu banii proprii sau cu bani de la bancă. Iar aici intervine o altă problemă. Băncile consideră că domeniul construcţiilor din România este unul cu risc major şi nu facilitează linii de credit avantajoase. În schimb, ”firmele de construcţii străine beneficiază la ei în ţară de multe ori şi de dobânzi negative la credite, în timp ce la noi nu există credit cu dobândă sub 5%. O diferenţă de 4 – 5 procente este enormă, în condiţiile unei competiţii pe proiecte. De multe ori, bătălia se dă pe un procent”, precizează Cristian Erbaşu.
În opinia sa, nu este de neglijat nici faptul că firmele româneşti de construcţii nu beneficiază de lobby. În același timp, pentru marile firme de construcții din străinătate fac lobby ambasadorul sau alţi reprezentanţi ai statelor respective, fapt considerat onorabil. ”La noi, dacă te promovează cineva, care mai are și legătură cu statul, este un pericol extrem de suspiciune de corupție”, este de părere domnul Erbaşu.
Secretul succesului
Anul trecut a fost unul bun pentru Construcţii Erbaşu SA, iar anul acesta, dacă nu ne afecta pandemia de coronavirus, ar fi fost şi mai bun, deoarece compania va avea lucrări de anvergură. „Avem încheiate contracte care ne asigură întreg anul acesta și circa 60% din activitatea de anul viitor”, spune Cristian Erbașu.
De altfel, au mai rămas puține firme pe piață și toate aveau de lucru. Este adevărat că este vorba despre acele companii care au bonitate, care pot garanta o calitate şi o finalitate a contractului aşa cum au promis.
”Şi beneficiarii şi-au dat seama că sunt foarte mulţi constructori care nu au capacitatea să ducă la bun sfârşit un contract pe care, chiar dacă îl semnează şi îşi doresc să-l realizeze, nu au putinţa de a o face. Şi atunci sunt mult mai atenţi când îşi selectează constructorii”, a mai spus Cristian Erbaşu.
Faptul că nu mai sunt mulți constructori mari pe piață se reflectă și în numărul mic de participanți la licitațiile publice. Dacă înainte la licitaţii participau zeci de firme de construcţii, acum pentru majoritatea proiectelor licitate sunt maximum trei ofertanți. Excepție fac autostrăzile pentru care sunt în continuare foarte mulţi participanţi, acestea fiind proiecte foarte mari cu ofertanţi din toată lumea.
„Sunt multe licitaţii la care se prezintă doar unul sau doi ofertanţi sau asocieri de companii. Evident că ne-am asociat şi noi cu alte companii. Am abordat proiectele mari împreună cu alte firme, pe de o parte ca să îndeplinim cerinţele caietului de sarcini, iar pe de altă parte pentru a fi siguri că în timpul derulării contractelor vom putea să facem faţă ritmului solicitat de contract. Din această strategie şi ofertând foarte multe proiecte a rezultat într-adevăr şi o rată de succes destul de mare. Fiind mai puţini competitori, ne axăm pe mai puţine proiecte, dar mai mari, în asociere”, a precizat Cristian Erbaşu.
În ultimii ani, dimensiunea proiectelor din România a crescut mult mai mult decât au crescut firmele. Dezvoltarea companiilor din domeniu a fost limitată de numărul redus de muncitori şi de specialişti din domeniul construcţiilor. De altfel, toată piaţa construcţiilor din România a fost limitată în ultimii 5-6 ani, dar nu de lipsa fondurilor sau a proiectelor, ci de lipsa forţei de muncă.
Construcţii Erbaşu SA
Anul acesta, societatea împlineşte 30 de ani de activitate, perioadă în care s-a dezvoltat continuu, atât din punctul de vedere al cifrei de afaceri, cât şi al numărului de angajaţi, devenind astăzi una dintre cele mai mari companii de construcţii din România, cu un portofoliu impresionant de lucrări.
„De-a lungul celor 30 de ani, principala noastră preocupare a fost nu neapărat obţinerea profitului, ci mai ales crearea reputației de firmă stabilă, care îşi respectă contractele. O firmă care, chiar dacă are un profit mai mic sau nu are deloc profit ori poate este chiar în pierdere, trebuie să termine lucrarea respectivă în condiţii de calitate foarte bune”, ne-a spus Cristian Erbaşu.
Un atu al firmei este grija pe care a acordat-o propriilor angajaţi, unii dintre aceştia având şi 29-30 de ani de vechime neîntreruptă în cadrul societăţii. De altfel, mulţi dintre angajaţii Construcţii Erbaşu SA sunt formaţi în companie, astfel că au dobândit spiritul companiei şi au încredere în stabilitatea acesteia.
Excelenta analiza! Felicitari pentru articol!