În prezent este foarte ușor ca beneficiarul să fie înșelat de firme care participă la licitații, dar care în fapt nu au capacitatea de a realiza proiectele. Astfel de situații ar fi evitate dacă am avea un sistem național de certificare a firmelor de construcții.
Certificarea oferă beneficiarilor încredere că proiectele de investiții vor fi finalizate în timpul și condițiile de calitate stabilite prin contract.
Acum orice firmă, chiar și una nou înființată, poate câștiga orice contract. Și nu este dificil. În primul rând vine la licitație cu un terț susținător pentru lucrări de referință, iar apoi ia un consultant care să-i redacteze o ofertă foarte bună, conform caietului de sarcini. În plus, oferă și un preț extrem de tentant și nerealist de mic, pe care alții, care știu ce presupune execuția lucrării licitate, nu îl pot da.
Beneficiarul este fericit că a semnat un contract și îl prezintă ca un mare succes, fără să prevadă că acel proiect nu va fi niciodată finalizat. Unii dintre acești câștigători încasează un avans, cu care dispar când se închide firma. Practic, lasă lucrarea după primii pași de derulare a contractului.
Cititi si
Cristian Erbașu: ”Sunt riscuri majore de nerealizare a proiectelor de investitii
Conditiile contractuale, din ce in ce mai nefavorabile constructorilor
Cristian Erbasu: ”In numai sase luni sectorul constructiilor ar putea pierde
Atât beneficiarii, cât și constructori simt nevoia unei certificări a firmelor, de aceea autoritățile centrale încearcă acum anumite artificii originale, cum este registrul utilajelor.
”Nu înțeleg de ce să nu facem lucrurile așa cum alții le fac de zeci de ani. Această certificare a firmelor se practică în Europa, în Asia, în America, peste tot în lume. Poate fi obligatorie în toate lucrările cu statul și opțională în cele private. Dar și beneficiarii privați vor fi interesați să lucreze cu firme de construcții certificate, pentru că vor câștiga timp și bani prin folosirea informațiilor provenite din certificare”, consideră Cristian Erbașu.
Certificarea firmelor nu ar trebui făcută direct de stat, ci de un organism în care să fie implicate toate instituțiile care au experți, atât din zona universitară, cât și din zona asociativă, profesională sau patronală. Acestea dețin cu mult mai mulți specialiști decât are ministerul de resort. Statul are câțiva specialiști, dar numărul lor este insuficient pentru câte activități au de făcut.
Cristian Erbașu subliniază: ”Organismul de certificare trebuie să fie independent iar statul să își mențină rolul de a verifica și controla legalitatea acțiunilor făcute de acesta.”
Până la urmă este similar organismelor existente în alte țări, precum și unora din România, cum sunt organismele de certificare în învățământ și medicină sau cele de certificare a calității.