Oferte locuri de munca top

Cu construcţiile la piaţă

Vă propun să discutăm din nou despre piaţa construcţiilor din România, de data aceasta în contextul continental, comparativ, pentru a vedea unde ne situăm.

Se vorbeşte foarte mult de creştere în România, ceea ce este bine, dar e foarte important să observăm corect la ce ne raportăm, de la ce creştem şi care e media europeană a indicatorilor pe care îi observăm.

 

 

Descarca articolul

 

Voi extrage în continuare date din ultimul studiu al ACE, Consiliul Arhitecţilor din Europa, care, din doi în doi ani, cu începere din 2008, analizează profesia de arhitect din Uniune din multe puncte de vedere şi în evoluţie. De această dată extrag din The Architectural Profession in Europe. 2016. A Sector Study, realizat de Mirza and Nacey Research din Londra, firmă care face acest studiu din momentul iniţierii sale. Datele referitoare la piaţă şi economia construcţiilor sunt bazate pe Eurostat, iar cele referitoare la profesia de arhitect pe datele primite de la organizaţiile profesionale şi pe cele obţinute prin chestionare de la profesionişti.

Să începem cu piaţa construcţiilor din Europa celor 27 de state, inclusiv Regatul Unit.

Valoarea pieţei a fost estimată pentru 2016 la un total de 305 miliarde de euro din care mai mult de jumătate reprezintă valoarea pieţei din doar patru state: Regatul Unit, Franţa, Germania şi Italia. Piaţa include construcţiile inginereşti şi infrastructura. Valori semnificative mai au pieţele din Spania şi Olanda. Cele mai mari valori naţionale raportate la populaţie, adică la numărul de locuitori se înregistrează în Luxemburg, Norvegia şi Elveţia.

Din această piaţă România a derulat circa 30 de miliarde euro, având o creştere spectaculoasă de circa 15%, în vreme ce toate celelalte state central şi est europene au scăderi pronunţate: Ţările Baltice, Polonia, Ungaria şi Slovenia masiv, Cehia, Bulgaria şi Austria moderat, iar Slovacia e în stagnare. Mai înregistrează creşteri ţările din fosta Iugoslavie, dar moderate.

Dacă observăm valorile pieţei raportate la populaţie ne putem face o idee despre cât de mult se construieşte într-o ţară europeană. Media din uniune este de 4.669 de euro/locuitor. Pentru România avem doar 1.519 euro/locuitor, adică de trei ori mai puţin decât media.

Să trecem acum la analiza pieţei de arhitectură, care reprezintă un anumit procent din piaţa de construcţii. Cu cât acest procent este mai mare, cu atât mai mult înseamnă că se recurge la arhitect şi la serviciile lui în cadrul proceselor de realizare a construcţiilor. De asemenea, putem observa cât de pregătită este o economie naţională cu arhitecţi disponibili să acopere solicitările din piaţă şi cât de mare este concurenţa dintre aceştia, respectiv care este cota teoretică de piaţă care i-ar reveni fiecăruia în ipoteza că această sumă ar fi distribuită egal.

Valoarea totală a pieţei de arhitectură în Europa celor 27 de state a fost pentru anul 2016 de 15,6 miliarde de euro. Pentru Europa celor 32 de state valoarea a fost de 16,8 miliarde de euro. Cea mai mare piaţă a acestor servicii este de departe în Germania, cu 5,01 miliarde de euro pentru arhitecţi, urmată de Regatul Unit cu 2,16 miliarde de euro. În România au fost estimate 76,9 milioane de euro pentru anul trecut.

Valoarea pieţei raportată la numărul de arhitecţi din fiecare ţară a condus la o medie europeană de 27.300 de euro în anul 2016. România s-a situat la 10.126 de euro, în vreme ce în Olanda unui arhitect i-au revenit 83.917 euro, în Suedia 71.830, în Regatul Unit 59.106, în Austria 53.713, iar în Germania 45.927 de euro/arhitect.

Judecând în procente din piaţa de construcţii, piaţa serviciilor de arhitectură relative la construcţii a fost în medie în Europa anului 2016 de 0,9%, în vreme ce în România a fost la 0,3%.

O altă analiză interesantă se referă la cât din piaţa construcţiilor este ocupată de construcţiile noi faţă de renovări şi reabilitări de construcţii existente. Aici trebuie spus că tendinţa din ţările dezvoltate este de a păstra structurile construite existente şi de a le da o nouă calitate prin ceea ce se numeşte renovare profundă, deep renovation, adică acea abordare complexă care prevede reconsiderarea în ansamblu a construcţiilor şi transformarea lor astfel încât să fie îmbunătăţite toate performanţele acestora, funcţionale, de confort, energetice, de siguranţă ş.a.m.d., în ansamblu. Această abordare este formula sustenabilă, prin care un patrimoniu existent este reconsiderat şi optimizat, iar rezultatul este o construcţie cu performanţe comparabile cu ale unei construcţii noi, dar cu amprentă ecologică mult superioară. În acest sens media europeană a indicat pentru 2016 doar 41% din piaţa de arhitectură dedicată construcţiilor noi şi 59% pentru renovarea construcţiilor existente. În România, care pe de o parte încearcă să recupereze retardul dezvoltării s-au alocat 66% din serviciile arhitecţilor pentru construcţii noi, iar pe de altă parte, nepracticându-se pe scară largă reabilitarea profundă pe la noi, având doar proiecte de suprafaţă, precum anvelopările, reabilitările termice, doar 34% din piaţă a fost dedicată intervenţiilor la construcţiile existente.

Intrând în detalii referitoare la categoriile de investitori din economiile europene putem face noi comparaţii între mediile europene şi situaţia din România. Astfel avem circa 52% clienţi individuali în Europa, în vreme ce în România sunt 50%, comparabil. Dezvoltatorii acoperă în medie 10% din piaţa europeană, iar în România sunt puţin mai activi, oferind 13% din serviciile arhitecţilor. Guvernele centrale investesc la nivelul a 5% după ceea ce reflectă serviciile arhitecţilor. În România procentul aferent este apropiat, de 4%. În privinţa administraţiilor locale situaţia din România se poziţionează exact pe media europeană, respectiv la 8% din totalul serviciilor contractate de arhitecţi în 2016. Instituţiile publice diverse au ocupat în medie 6% din portofoliul arhitecţilor din Europa. În ţara noastră procentul aferent a fost de 5%, din nou foarte apropiat.

Dacă ne uităm ce tip de servicii au realizat arhitecţii observăm că cel mai mare procent se referă la proiectarea construcţiilor. Media este de 62%, iar în România procentul similar este de 62%. Peisagistica a preocupat arhitecţii europeni în valoarea medie de 2% din serviciile lor pe anul trecut, în vreme ce arhitecţii români au rămas în acest domeniu la un procent subunitar.

Şi serviciile de arhitectură de interior au dat un procentaj de remarcat, 11% în medie, în Europa. În România acest procent a fost de doar 6%, pentru arhitecţi.

O notă specifică a arhitecţilor din România este implicarea în planificare, sau urbanism cum numim noi această activitate. 12% a fost procentul din România, faţă de doar 3% media europeană. În schimb, arhitecţii din Europa obişnuiesc să atace şi servicii de certificare a construcţiilor, la 3% din activitatea lor totală sau de evaluare a proprietăţilor, la cota de 2%. Aceste servicii nu se află în portofoliul românesc decât la procente subunitare, care tind spre zero.

Tendinţele europene referitoare la comportamentul în afaceri al arhitecţilor se regăsesc şi în România, chiar dacă în valori sensibil diferite faţă de medie. Numărul arhitecţilor creşte, tot mai mulţi tineri orientându-se spre această profesie, chiar dacă economia profesiei nu a reatins încă valorile de dinainte de criza începută în 2008.

În acelaşi timp a scăzut numărul total al birourilor, dispărând mai multe birouri individuale sau mici, arhitecţii preferând forme de angajare convenţionale, în grupări mai mari. Numărul arhitecţilor independenţi a scăzut.

Tarifele orare practicate de arhitecţi în 2016 au fost mai mari în medie cu 9% faţă de cele din perioada anterioară. Este cea mai mare creştere din ultimii 8 ani, de când se realizează acest studiu.

În final studiul reflectă aşteptările arhitecţilor faţă de evoluţia viitoare a pieţei, din punctul propriu de vedere, evident alimentat de propria practică. Astfel ţările cele mai ”negative” în care nu se aşteaptă creşteri ale pieţei pentru arhitecţi sunt Regatul Unit şi Italia, care au oricum cele mai importante valori de piaţă, un procent relativ mic de optimism înregistrându-se în majoritatea ţărilor vest şi central europene, optimismul maxim, dar şi el ponderat, cu procente de 20 – 40% din arhitecţi cu aşteptări pozitive înregistrându-se în Spania, Suedia, România, Bulgaria, Ungaria, Slovacia şi Croaţia.

O concluzie posibilă a studiului ar identifica următoarele realităţi: piaţa românească a construcţiilor este dintre cele mai mici din Europa raportat la numărul de locuitori, respectiv la dimensiunea sa. Este de circa trei ori mai mică decât media europeană, iar privind în detaliu, avem o ţară foarte neomogenă, cu concentrări de investiţii în construcţii în anumite zone şi cu investiţii publice relativ mici în sectoarele cheie, respectiv educaţie, sănătate şi infrastructura de transporturi.

Mai mult, calitatea construcţiilor este în mod evident proporţională cu recursul la profesionişti, la implicarea arhitecţilor în această piaţă, care în România este de circa trei ori mai mică decât în medie, în Europa.

Asta înseamnă că avem parte de construcţii la care arhitectul a lucrat de trei ori mai puţin, a fost implicat mult mai puţin judecând după ce i se plăteşte şi ceea ce rezultă reflectă această situaţie. Vorbim despre calitate.

Iată ce înseamnă de fapt situaţia sectorului construcţiilor din România, un sector important pentru orice economie, oglinda cursei pentru dezvoltare, de fapt. Suntem într-o ţară în care nici cantitatea şi nici calitatea nu se află în apropierea mediei europene. Singurele indicatoare pozitive sunt creşterea, adică progresul care este substanţial faţă de noi înşine şi optimismul, dar ştiţi vorba aceea : mai e mult până departe…

 

 

 

Sus