Cristian Erbașu, președintele Confederației Antreprenorilor și Investitorilor din România
Fără o administrație publică eficientă, oricâtă presiune ar pune statul pe mediul privat, problemele de absorbție a fondurilor europene nu pot fi rezolvate.
Cristian Erbașu, președintele Confederației Antreprenorilor și Investitorilor din România (CAIR) subliniază: ”Experiența PNRR a arătat că, deși constructorii au mobilizat efective importante de muncitori și utilaje, întârzierile acumulate în etapele de pregătire și implementare a proiectelor nu au putut fi recuperate în totalitate.”
Una dintre principalele lecții ale PNRR este riscul de a porni de la suma disponibilă și abia apoi de a căuta proiecte care să consume banii. În special în infrastructură, un proiect care nu are documentația matură, avizele necesare și un calendar realist de achiziție nu ar trebui introdus într-un mecanism de finantare cu termene foarte scurte.
PNRR a avut o particularitate fundamentală: banii au fost condiționați de îndeplinirea unor jaloane și ținte, într-un interval de timp extrem de scurt. De aceea, înainte de asumarea unui asemenea plan, statul trebuie să știe cât durează în realitate fiecare etapă – de la pregătirea documentației și achiziție până la soluționarea contestațiilor, autorizare, expropriere, proiectare, execuție și recepție. Aceste riscuri nu pot fi tratate ca excepții care apar pe parcurs, ci trebuie incluse în calendarul inițial.
Capacitatea administrativă trebuie tratată ca infrastructură
Experiența PNRR a arătat că statul nu poate derula investiții de zeci de miliarde de euro cu structuri administrative ineficiente și cu pierderea know-how-ului de fiecare dată când se schimbă conducerea politică.
De atlfel, evaluarea Comisiei Europene din 2026 indică explicit faptul că slăbiciunile administrației publice și ale instituțiilor continuă să afecteze mediul de afaceri, iar capacitatea administrativă rămâne o provocare pentru România.
PNRR a arătat cât de mult poate consuma o procedură de achiziție din timpul disponibil pentru un proiect. Contestațiile, clarificările, reevaluările, modificările documentației și litigiile sunt mecanisme firești și legitime într-o procedură de achizitie publică, dar efectele lor trebuie estimate încă din momentul în care este stabilit calendarul investiției.
Un grafic în care o licitație este estimată la șase luni, „dacă totul merge bine”, nu poate sta la baza unui proiect cu un termen-limită rigid. Dacă, în realitate, procedura ajunge să dureze un an sau un an și jumătate, întregul calendar al investiției este afectat.
O administrație performantă nu ar trebui să constate în ultimul an de implementare că un proiect care trebuia finalizat deja nu mai poate respecta termenul. Riscurile trebuie identificate mult mai devreme, iar atunci când devine evident că un obiectiv nu poate fi finalizat la timp, soluțiile trebuie căutate înainte ca termenul-limită să fie aproape, nu după.
Know-how-ul creat prin PNRR trebuie păstrat
PNRR a obligat administrația să creeze sau să consolideze proceduri, sisteme informatice, mecanisme de monitorizare, echipe specializate, proceduri de audit și sisteme de control. O parte importantă din această capacitate instituțională nu ar trebui să dispară odată cu închiderea PNRR.
Statul trebuie să păstreze experiența acumulată în gestionarea jaloanelor și țintelor, în monitorizarea investițiilor, în audit și control și în urmărirea proiectelor. Cadrul PNRR presupune deja mecanisme de verificare și audit și o metodă de audit suficientă pentru a urmări utilizarea fondurilor și îndeplinirea obiectivelor.
Această infrastructură instituțională trebuie transferată către politica generală de investiții a României. Altfel, după închiderea PNRR, riscăm să pierdem nu doar o sursă de finanțare, ci și o parte din capacitatea administrativă construită tocmai pentru a putea gestiona investiții de asemenea anvergură.
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 6/septembrie 2026
