În forma adoptată de Parlament, Codul Silvic ratează oportunitatea de a așeza domeniul pădurilor-industriilor bazat pe lemn ca fiind un pilon al noii economii sustenabile, apreciază Cătălin Tobescu, președintele Asociația Industriei Lemnului – Prolemn.
Codul Silvic nu aduce simplificarea și eficiența economică pentru a susține competitivitatea. În schimb, supra-reglementează într-un sector deja sufocat de birocrație.
Președintele Prolemn arată:
Oportunități ratate:
- Oportunitatea de a stabili măsuri concrete pentru promovarea utilizării lemnului. În Europa, construcțiile din lemn au crescut ca pondere în ultimii ani de la 15 la 22 %. În România, reprezintă sub 1 %.
- Energia termică din biomasă este considerată în afară regina energiilor regenerabile. În România ratăm valorificarea biomasei într-un mod eficient, prioritizăm utilizarea lemnului de foc direct de la pădure, adesea nesortat.
- Cvasitotalitatea țărilor europene compensează în mod real restricțiile impuse proprietarilor de păduri prin includerea proprietăților lor în arii protejate prin fonduri europene. România impune restricții fără a acorda compensații de cele mai multe ori, iar când acordă ceva o face din fonduri naționale, în ciuda crizei bugetare!
- Prin Codul Silvic, România ratează oportunitatea finanțării private a domeniului pădurilor-industriilor bazat pe lemn în baza cadrului european privind certificarea fixării carbonului. În România totul este obligatoriu, nimic nu poate fi asumat voluntar pentru a respecta principiul adiționalității!
- Este ratată oportunitatea ca folosința forestieră a terenurilor să devină atractivă economic, singura modalitate prin care proprietarii de pârloage sau pășuni pe care se extinde natural vegetația forestieră să își dorească folosința terenurilor ca pădure.
Reforme necesare ratate:
- Simplificarea evaluării de mediu a amenajamentelor silvice.
- Reforma tranziției la lemn fasonat. Nu se poate menține sistemul evaluării masei lemnoase cu ciocane silvice și pază gestionară a pădurilor, specifice valorificării masei lemnoase pe picior, și să stabilim ținte nefezabile de vânzare a 70 % din masa lemnoasă sub formă fasonată.
- Legat de modul de valorificare a masei lemnoase este și problematica certificării provenienței legale a lemnului. În loc să asigure printr-un sistem de valorificare simplu, la prima punere pe piață, că masa lemnoasă provine din limitele legal autorizate și a fost plătită, Codul Silvic menține sistemul indirect de control al provenienței prin verificare scriptică în timpul transportului materialelor lemnoase și pe tot lanțul de valorificare până în industria mobilei, un sistem care s-a dovedit ineficient, birocratic și cu inducerea de costuri administrative.
Suprareglementare accentuată în noul Cod Silvic
- Noul Codului Silvic este și mai complicat, neclar și stufos decât precedentul: are 166 de articole, față de 106 articole. Pentru a fi aplicabil, are nevoie de peste 30 de acte normative subsecvente. Nici pentru precedentul Cod Silvic nu s-a reușit să se emită decât mai puțin de 30 % din legislația de aplicare subsecventă.
Cătălin Tobescu reaminteștecă toate aceste teme au fost analizate și expuse pe tot parcursul dezbaterii pe proiectul Codului Silvic de către organizațiile din sectorul pădure-industrii bazate pe lemn.
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 8/noiembrie-decembrie 2024