În contextul în care contractele de asigurări de garanții încheiate cu societatea Euroins aflată în insolvență încetează de drept în foarte scurt timp, respectiv la data de 5 februarie 2024, Guvernul a pregătit o ordonanță de urgență, care să reglementeze exclusiv asigurarea garanțiilor pentru contractele de lucrări/servicii/furnizare aflate în implementare la data curentă (proiect atașat la finalul știrii).
Noua OUG va reglementa constituirea noilor garanții de bună execuție prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, inclusiv prin rețineri succesive din sumele datorate pentru facturi parțiale, precum și prin combinarea a două sau mai multe dintre modalitățile de constituire a garanției de bună execuție prevăzute de lege.
Aceasta fără a fi necesară verificarea condiției ca posibilitatea să fi fost prevăzută la nivelul documentației de atribuire.
Noua ordonanță instituie măsurile necesare acordării posibilității operatorilor economici de a obține noi instrumente de garantare utile în continuarea derulării contractelor de achiziție publică în care sunt parte.
Numai în cadrul POIM 2014-2020 contractele afectate falimentul Euroins totalizează sume de peste 2,9 miliarde de euro. În cadrul acestor contracte au fost constituite atât garanții pentru returnarea avansurilor, cât și garanții de bună execuție, în lipsa cărora nu se poate efectua rambursarea din fonduri europene a sumelor aferente lucrărilor executate de către contractanți și plătite de către beneficiari.
Termenul alocat operatorilor economici pentru obținerea de noi instrumente de garantare, respectiv termenul maximal de până la 31.01.2023, nu mai are putere legală, acesta devenind caduc. Consecința este în prezent imposibilitatea constituirii sau reconstituirii garanțiilor de bună execuție prin contracte de asigurări de garanții emise de societățile de asigurări astfel încât să asigure obiectivele de investiții aflate în derulare, ca urmare a depășirii plafonului maxim acordat și stadiului avansat al obiectivelor de investiții.
Doua noi cladiri de birouri, in portofoliul unui cunoscut dezvoltator
Oficialii sunt de părere că sancțiunea rezilierii contractelor trebuie să fie privită ca o masură de ultimă instanță, aplicabilă numai în cazul în care celelalte măsuri contractuale (punere în întarziere, prelungirea termenului de proiectare/execuție, perceperea de penalități, etc) nu conduc la salvarea contractului.
În consecinta, rezilierea nu trebuie să reprezinte decât o excepție aplicabilă doar în situația în care un antreprenor, din culpa sa exclusivă, se află în imposibilitatea îndeplinirii obligației de a finaliza obiectivul de investiții.
Descărcați aici
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 8/noiembrie – decembrie 2023
