Pentru a doua oară, The Economist a diagnosticat Germania ca fiind „bolnava Europei”. Prima dată s-a întâmplat în 1999, când țara se confrunta cu șomajul ridicat.
Dar, Peter Bofinger spune, într-un articol publicat în Social Europe, că este discutabil dacă acest lucru a indicat o boală cronică sau a fost consecința inevitabilă a șocului masiv de unificare asupra economiei complet neproductive a Germaniei de Est.
Faptul că Germania de Vest, cu o populație de 61 de milioane de locuitori, a reușit să extindă sistemul său generos de securitate socială la 16 milioane de germani din Est, în același timp reconstruind complet infrastructura în declin din est, a fost un semn al forței economiei sale la acea vreme.
Însă, astăzi, acest diagnostic pare mai potrivit, consideră Peter Bofinger.
O indicație evidentă este creșterea slabă a economiei germane.
Conform celei mai recente prognoze a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, Germania este singura țară în afară de Argentina a cărei produs intern brut va scădea în 2023. În 2024, va fi tot una dintre țările cu creștere foarte slabă.
Desigur, germanii sunt conștienți de această performanță slabă. Dar în dezbaterea publică, principalul vinovat este birocrația – Guvernul.
Cu toate că birocrația germană este adesea lentă și ineficientă, trebuie să ne întrebăm dacă acest lucru explică cu adevărat subperformanța economiei.
Institutul Internațional pentru Management și Dezvoltare oferă anual o clasificare internațională a eficienței Guvernelor. Pe locul 27, birocrația Germaniei nu este remarcabilă. Dar competitorii săi nu stau mult mai bine: Statele Unite sunt pe locul 25, Regatul Unit pe locul 28, China pe locul 35, în timp ce Japonia, Franța, Spania și Italia sunt și mai în urmă.
Deci, dacă birocrația germană încetinește creșterea, trebuie să existe încă probleme mai profunde. Acestea pot fi ușor identificate prin explorarea caracteristicilor specifice „modelului de afaceri” al economiei germane. Comparat cu competitorii săi, acest model poate fi descris printr-un set de trei cercuri concentrice.
Noi proiecte rezidentiale, de dimensiuni medii, in curs de autorizare
Orientarea spre export
Cercul exterior este o orientare pronunțată către export. Din anii 1990, în Germania, raportul exporturilor față de PIB s-a dublat aproape. Cu 47%, este mult mai mare decât în Franța și Regatul Unit (29%), China (20%), și în special SUA (11%). În perioada globalizării rapide, exporturile au impulsionat economia germană, în timp ce surplusurile mari din contul curent reflectau lipsa cererii interne.
Dar astăzi, cu creșterea protecționismului – nu doar în China, ci în special în SUA – comerțul mondial nu mai este un motor de creștere. Germania nu mai poate conta pe alte țări pentru a-și stimula economia.
Cercul de mijloc al modelului economic german este concentrarea puternică pe producție: ponderea sa în valoarea adăugată (19%) este din nou mult mai mare decât în SUA (11%), iar mai mult decât dublă față de Franța și Regatul Unit (9%).
În timp ce Germania a beneficiat de baza sa industrială puternică de decenii, prețurile ridicate ale energiei și necesitatea de a decarboniza economia sunt mult mai greu de realizat decât în țările cu un puternic sector de servicii.
În această privință, Germania (ca și colegii săi europeni) suferă de lipsa platformelor digitale. Un studiu recent realizat de Frankfurter Allgemeine Zeitung arată că SUA deține 80% din valoarea globală a pieței acestor platforme; China deține 17%, iar Europa în ansamblu doar 2%.
În cadrul producției, cercul interior este sectorul auto german, care are o concentrare foarte mare a vânzărilor pe piața chineză. Producția de mașini din Germania a atins apogeul în 2017. Astăzi, producția este încă sub nivelurile anterioare crizei financiare din 2008.
Dificultățile reale ale Volkswagen pe piața chineză reflectă problemele de fond ale producătorilor de mașini germane. Prea mult timp s-au bazat nu doar pe motoarele cu ardere internă, ci au subestimat și importanța serviciilor digitale. Dependența Volkswagen de o companie chineză relativ mică (XPENG) pentru a îmbunătăți performanța digitală a mașinilor sale arată cât de mult s-au schimbat timpurile: Germania obișnuia să furnizeze tehnologii avansate Chinei; astăzi, companiile chineze de baterii (CATL) exportă tehnologii avansate investind în Germania.
Ordnungspolitik
Economia germană se confruntă cu o provocare fundamentală pentru modelul său de afaceri, care nu poate fi abordată prin eliminarea reglementărilor și reducerea impozitelor. Ceea ce este necesar este o transformare cuprinzătoare, care mai presus de toate necesită o nouă paradigmă economică.
Dezbaterea economică germană este însă încă dominată de credința neclintită a principalilor economiști în virtuțile pieței. „Ordnungspolitik”, un cuvânt care nu poate fi tradus, este strigătul de luptă al ortodoxiei economice germane.
Cel mai evident efect al Ordnungspolitik este Schuldenbremse (frâna datoriei) înscrisă în Constituția Germaniei în 2009. Acest lucru impune de facto bugete echilibrate, astfel încât nici guvernul federal, nici cele ale landurilor nu pot finanța investiții publice productive cu datorii.
Această regulă, care nu există în nicio altă țară majoră, face din datoria publică cea mai importantă preocupare, la care toate celelalte din economia reală sunt subordonate. Având în vedere că raportul datoriei față de PIB al Germaniei este de departe cel mai mic dintre țările G7, cu frâna datoriei, acordă cea mai mare prioritate celei mai puțin urgente probleme.
Spațiul fiscal limitat
Prin urmare va fi foarte dificil pentru Germania să-și restructureze economia cu succes. Interdicția privind finanțarea investițiilor publice cu datorii limitează spațiul fiscal pentru a stimula cererea internă.
Scăderea majoră în construcții cauzată de ratele ridicate ale dobânzilor ar oferi o ocazie ideală pentru investiții în locuințe sociale.
Migrația a făcut foarte dificil, dacă nu chiar imposibil, să găsești locuințe la prețuri rezonabile în marile orașe din Germania. Totuși, la un summit special pentru locuințe organizat de guvern luna trecută, ministrul locuințelor a fost reticent sau incapabil să crească alocările bugetare dincolo de un nivel foarte scăzut de 1,3 miliarde de euro în acest an și 1,6 miliarde de euro în anul următor.
Reorientarea necesară a producției germane către tehnologiile noi și servicii este, de asemenea, o victimă a frânei datoriei. În timp ce o astfel de transformare trebuie susținută de eforturi ample în cercetare, cheltuielile publice în această zonă sunt în cădere liberă.
Situația este cu atât mai îngrijorătoare având în vedere că, așa cum stau lucrurile acum, Germania nu joacă un rol dominant în cercetarea înaltă. Într-un clasament recent al eforturilor de cercetare în 64 de tehnologii inovatoare, China a fost cu mult cea mai activă, urmată de SUA. Germania a fost în spatele Indiei, Coreei de Sud și Regatului Unit.
Dar nu este doar lipsa de finanțare publică care împiedică transformarea economiei germane.
În timp ce în China și SUA, dar și în multe țări mai mici, statul joacă un rol decisiv în modelarea ecosistemului pentru noile tehnologii, mulți economiști germani se opun în mod ferm, în principiu, unei „curse a subvențiilor”. Ca urmare, producătorii de mașini germani precum Mercedes și Volkswagen și-au mutat producția de vehicule electrice în America de Nord, unde pot beneficia de subvențiile generoase furnizate de Legea de Reducere a Inflației din SUA sau acordurile de corespondență ale Canadei.
Recâștigarea sănătății
De data aceasta diagnosticul este corect: Germania s-a îmbolnăvit. Dar ar putea fi vindecată dacă ar fi dispusă să-și schimbe stilul de viață și să ia medicamentul necesar pentru a-și recâștiga sănătatea.
Schimbarea de stil de viață necesită o nouă modalitate de gândire: în locul încrederii adesea necondiționată în forțele pieței este necesară o vedere mai nuanțată, care să vadă guvernul nu doar ca pe o problemă („birocrație”), ci și ca pe o soluție la problemele pe care piețele nu le pot „rezolva” de unul singure.
Medicamentul este datoria publică folosită ca motor de creștere – nu prin reducerea impozitelor și transferurilor însoțitoare, ci prin creșterea investițiilor publice pentru a stimula cererea internă și emergența și implementarea noilor tehnologii.
Citiți revista Arena Construcțiilor nr. 7/octombrie 2023
