”Cred că mai bine de jumătate din construcţiile noi ar cădea la un cutremur mai serios” – îmi spunea recent un profesionist din construcţii.
M-am gândit că este o exagerare.
Totuşi, aud prea adesea specialişti în domeniu vorbind despre grave probleme de calitate la noile construcţii.
Forumurile de pe internet sunt pline de plângeri ale locatarilor privind calitatea slabă a locuinţele noi. Agenţii imobiliari spun că beneficiarii vor locuinţe în blocuri construite în perioada 1977 -1989, pentru că „sunt mai bine făcute”.
Chiar şi la clădirile comerciale apar deficienţe de calitate. Situaţia este cu atât mai surprizătoare cu cât ne-am fi aşteptat ca aici nivelul de profesionalism să fie mai mare. Nu este admisibil ca la o ploaie torenţială să se prăbuşească o parte din tavanul unui mall ! Aşa cum s-a întâmplat la Mall Mureş în luna mai. Şi vorba lui Busu de la meteo: sprijiniţi construcţiile că vin ploile!
Foarte grave sunt, însă, problemele de calitate în cazul construcţiilor finanţate din fonduri publice. La una dintre ultimele sale conferinţe în calitate de ministru al Dezvoltării Regionale, Liviu Dragnea declara: ”Sunt extrem de puţine lucrări de care eu să ştiu, atât în perioada în care am fost preşedinte de consiliu judeţean, cât şi din perioada când am fost în guvern, în care să nu fi fost sesizate greşeli mai mici sau mai mari în documentaţia tehnico-economică sau în proiectare. De-a lungul ultimului an, în 2014, am avut multe discuţii cu specialişti în domeniu, cu profesori universitari din alte domenii, cu beneficiari şi aproape toată lumea semnala faptul că există deja plângeri în ceea ce priveşte calitatea proastă a proiectelor.”
Prin urmare a devenit de notorietate faptul că se construieşte prost în România astăzi.
Una dintre explicaţiile calităţii slabe a multora dintre construcţii este selectarea ofertelor pentru achiziţia de lucrări, servicii şi materiale după criteriul „preţul cel mai scăzut”.
Nu numai că cea mai mare parte a achiziţiilor publice se face după acest criteriu, dar şi în achiziţiile private este aceeaşi situaţie.
În anii de criză economică, pe fondul scăderii veniturilor, beneficiarii au cerut preţuri cât mai mici. Ca urmare, dezvoltatorii, constructorii, producătorii, prestatorii din construcţii au început să se concureze în oferte la preţuri cât mai reduse. Se “băteau în preţuri“, după cum era sloganul perioadei.
Competiţia dintre firme nu mai este pentru cel mai bun raport dintre calitate şi preţ. Ci numai pe preţ. Şi asta nu ar fi cea mai mare problemă dacă agenţii de vânzări nu ar promova preţurile mici fără să arate nivelul de calitate pe care îl presupun aceste preţuri mici. Pentru că toţi operatorii au redus preţurile oferite diminuând costurile legate de calitate şi în nici un caz prin renunţarea la profituri.
Este adevărat că beneficiarii nu pot plăti mai mult, dar este obligatoriu să li se spună ce primesc de banii respectivi. Ei vor alege atunci în cunoştinţă de cauză.
Promovarea celui mai mic preţ este o metodă de marketing care se menţine şi astăzi când au apărut totuşi semnalele redresării sectorului de construcţii. Beneficiarii diferenţiază produsele şi serviciile după preţ, dar au aşteptări mari legate de calitatea acestor produse şi servicii. Ei nu cunosc criteriile după care să departajeze produsele de slabă calitate de cele de bună calitate. Şi dacă toate arată la fel, de ce să nu le prefere pe cele la preţul cel mai mic? Dar, economiile potenţiale generate de achiziţiile la preţul cel mai mic pot duce ulterior la necesitatea unor cheltuieli suplimentare importante.
Pe de altă parte, preţul mare nu reprezintă o garanţie a unei calităţi bune. Dezvoltatorii spun că importă din Bulgaria materiale de construcţie de bază la preţuri mult mai mici decât cele de pe piaţa noastră. Ei vorbesc de materiale care au aceleaşi caracteristici de calitate ca şi cele oferite la preţ mai mare pe piaţa românească.
Prin urmare, dacă nu preţul face diferenţa de calitate care sunt criteriile după care beneficiarii trebuie să facă achiziţiile ?
Până când produsele şi serviciile vor putea fi diferenţiate după criterii privind calitatea lor şi raportul cost/eficienţă, achiziţiile vor fi făcute la preţul cel mai mic.
Iar, în lipsa controlului calităţii pe toate etapele de realizare a unei construcţii vom continua să ne îngrijorăm de ceea ce spun specialiştii din construcţii şi să ne întrebăm câte construcţii noi ar cădea la un cutremur mai mare ?