Mariana Garștea, CEO Sixense România
Interviu cu Mariana Garștea, CEO Sixense România
Un subiect important începe să ocupe tot mai mult loc în spațiul public de la noi: ce este de făcut pentru a îmbunătăți reziliența infrastructurii de transport? Unde suntem, ca țară, în ce privește vulnerabilitatea acesteia? Care sunt pașii pe care îi putem face pentru a avea o infrastructură mult mai rezistentă, cu o capacitate de adaptare ridicată în fața șocurilor climatice, ce reprezintă un fenomen tot mai des întâlnit la scară largă?
Un punct de vedere pe toate aceste problematici a oferit în continuare Mariana Garștea, CEO Sixense România, specialist în monitorizare structurală și geotehnică și în soluții pentru transformarea digitală a infrastructurii.
De ce este subiectul rezilienței infrastructurii de transport un subiect pe care îl considerați atât de important pentru agenda publică de la noi?
Conform rapoartelor și a documentației existente, se preconizează că schimbările climatice vor avea un impact semnificativ asupra transportului, afectând modul în care specialiștii în transport planifică, proiectează, construiesc, exploatează și întrețin sistemele de transport.
Atrag atenția asupra seriozității cu care trebuie tratat acest subiect, mai ales pentru că vorbim despre el și în contextul unei Directive europene (este vorba despre 2014/52/UE), ce solicită realizarea unor studii dedicate în acest sens, în baza recomandărilor din Ghidul european pus la dispoziție de către UE-Direcția Generală de Acțiuni Climatice.
Deci vorbim în primul rând despre o aliniere la contextul actual, la preocupările și realitatea în care suntem cu toții; o realitate presantă, în care factorii climatici joacă un rol extrem de important și afectează starea infrastructurii, durata ei de viață, modul în care se comportă pe termen lung, practic cât de funcțională este ea și peste zeci sau sute de ani.
Și dacă verificăm această realitate cu ceea ce am constat că se întâmplă și pe plan local – gândiți-vă numai la problemele în lanț cu care ne confruntăm în fiecare vară în ce privește infrastructura de transport feroviar, din cauza căldurii extreme –, este simplu de observat că subiectul rezilienței infrastructurii în fața schimbărilor climatice nu ar trebui să pară o discuție „în sfere înalte”, îndepărtată de preocupările noastre actuale la nivel de țară.
Adevărul este că suntem într-un context care ne obligă să acționăm acum, pentru a nu ne trezi în fața unor probleme greu de gestionat: infrastructură care cedează, decizii care nu iau în calcul vulnerabilitatea actuală a proiectelor de transport, strategii de exploatare a acestor proiecte în care nu există date reale, concrete la care să ne raportăm.
Așa cum spun toți specialiștii de la evenimentul de referință pentru acest domeniu, Glasgow Climate Change Conference, „schimbările climatice nu mai sunt o problemă a viitorului, sunt o problemă a prezentului” (Inger Andersen, Director Executiv al UN Environment Programme).
Ce trebuie făcut, mai exact? Care sunt soluțiile pe care le vedeți pentru a dezvolta și întreține o infrastructură de transport mai puțin vulnerabilă la șocurile climatice?
Este nevoie să știm cât mai rapid cât de vulnerabilă este infrastructura de transport din România în fața schimbărilor climatice și să cuantificăm impactul acestora asupra proiectelor existente, dar și viitoare.
În primul rând, este important să problematizăm această nevoie. Dacă ne uităm la peisajul și contextul local, în ciuda dovezilor din ce în ce mai mari că luarea în considerare a schimbărilor climatice este un imperativ pentru a pune bazele unei infrastructurii viitoare rezistente, autoritățile publice gestionare de infrastructură rareori au încorporat în procesele de luare a deciziilor – factorul schimbărilor climatice. Un motiv posibil a fost lipsa informațiilor cu adevărat relevante și a instrumentelor care să ajute la identificarea și planificarea acestor condiții climatice.
Ceea ce mă duce la punctul următor. În al doilea rând, este nevoie de studii și analize calitative, cu informații tangibile, corecte și transparente. Vorbim până la urmă despre informații cu miză pe termen lung, deci este nevoie de expertiză la cel mai înalt nivel. În baza acestor date se vor lua decizii cu greutate, cum ar fi realizarea unei strategii de reziliență climatică a infrastructurii de transport.
Și în al treilea rând – și în strânsă legătură cu ce am explicat până acum – este deschiderea față de tehnologie și digitalizare. Există soluții ușor de folosit, care ne permit să folosim datele în beneficiul acestor decizii extrem de importante.
Noi, la Sixense, lucrăm cu o astfel de soluție extrem de inovatoare: Resallience, o soluție digitală ce permite vizualizarea localizării activelor, precum și vulnerabilitățile acestora la diferite pericole sau riscuri. Platforma noastră oferă, de asemenea, servicii de monitorizare și avertizare în anticiparea evenimentelor meteorologice ce ar putea afecta un proiect, iar, pe baza datelor colectate, autoritățile pot implementa acțiuni preventive, pentru a reduce daunele materiale sau umane, dar și timpul de recuperare a infrastructurii lor, în urma unui dezastru.
Nu vorbim despre scenarii science-fiction, ci despre nivelul la care a ajuns astăzi tehnologia și despre ceea ce ne permite să aflăm, dacă ne interesează cu adevărat mai binele infrastructurii de care dispunem în acest moment și pe care o vom construi pe viitor.
Totuși, unde evaluați că suntem noi, ca țară, la acest capitol? Unde este loc de îmbunătățiri?
Așa cum spuneam, cred că, pe de o parte, încă nu se știe suficient că astfel de soluții sunt la îndemâna noastră în acest moment. Mult timp, ele fie nu au existat pe plan local, fie nu a existat expertiza reală în baza căreia să fie operate în mod profesionist, ceea ce a compromis nivelul de încredere în jucătorii din industrie în general. Pe bună dreptate, de multe ori la noi aceste tipuri de studii au fost făcute mai degrabă improvizat, fără o bază reală.
Pe de altă parte, cred că avem mult de recuperat ca mentalitate față de ceea ce se întâmplă pe plan internațional, unde astfel de soluții (și o astfel de gândire orientată spre transformarea digitală, aș îndrăzni să spun) sunt la ordinea zilei; ele sunt deja testate, dovedite și implementate la scară largă. În timp ce la noi sunt încă privite uneori cu scepticism.
În cele din urmă, e nevoie să ne uităm la infrastructură ca la un sistem integrat optimizat. Pentru asta, avem nevoie să colectăm date de înaltă calitate, care să ne ajute să înțelegem starea infrastructurii de transport. Dar avem nevoie și să le folosim apoi în mod eficient. Doar colectarea de date nu ne va duce nicăieri; ele trebuie să fie și ușor partajate și înțelese între autoritățile gestionare de infrastructură.
Asta înseamnă să asigurăm un sistem fluid, cu o capacitate de predicție ce va livra o infrastructură rezilientă, receptivă și de înaltă performanță.
Între timp însă, inacțiunea ne costă pe toți și ne va costa din ce în ce mai mult. Cunoașterea cât mai rapidă a infrastructurii și a modului în care este utilizată aceasta va ajuta enorm factorii de decizie și operatorii să planifice și să mențină funcționale aceste sisteme naționale absolut cruciale pentru bunăstarea și buna funcționare a întregii societăți.