Piața siderurgică din România se confruntă cu provocări mai mari decât piața Uiniunii Europene din cauza dependenței sale de importuri, alături de o cerere slabă și dificultăți economice, potrivit publicației SteelRadar.
Războiul din Marea Neagră perturbă transportul maritim, în timp ce costurile de transport pentru transporturile către Portul Constanța au crescut semnificativ.
Pe lângă o economie slabă, incertitudine politică și dificultăți de finanțare, faptul că taxele CBAM nu s-au reflectat încă pe deplin în prețuri prezintă riscuri suplimentare pentru 2027.
Importatorii mai mici sunt deosebit de nepregătiți, în timp ce se așteaptă ca întârzierile în verificarea emisiilor reale să crească costurile.
Astfel, se așteaptă ca exportatorii să anunțe prețuri mai mari, dar aceste creșteri vor fi acceptate pe piața românească doar dacă cererea își va reveni. În condițiile actuale, perspectivele pe termen scurt pentru o redresare a pieței siderurgice din România rămân slabe.
Așteptări în creștere a prețurilor pe fondul costurilor ridicate ale energiei
Cererile de creștere a prețurilor din partea producătorilor europeni de oțel pentru primul trimestru al anului 2027 câștigă teren, susținute de constrângerile de aprovizionare și de concurența redusă la importuri. Cu toate acestea, cererea slabă, în special în Europa de Nord, îngreunează creșterea prețurilor pentru producători.
Ofertele de oțel laminat la cald (HRC) pentru livrările din primul trimestru al anului 2027 au crescut la 790 – 800 euro/tonă, în timp ce diferențele regionale rămân evidente pe piață.
În Europa de Nord, rezistența cumpărătorilor a dus la ușoare scăderi de prețuri, în timp ce disponibilitatea limitată a materialelor în Italia a împins tranzacțiile recente la 750 – 760 euro/tonă EXW. În ciuda obiectivelor de preț mai mari ale producătorilor, măsura în care aceste niveluri pot fi atinse va depinde de cererea utilizatorilor finali.
Între timp, costurile ridicate ale energiei și investițiile în decarbonizare rămân provocări majore care afectează competitivitatea industriei siderurgice europene.
Discuțiile recente din cadrul industriei au evidențiat faptul că tranziția către tehnologiile de producție pe bază de arc electric (ECA) și hidrogen necesită nu doar investiții în instalații, ci și acces la energie accesibilă și cu emisii reduse. Diferențele în ceea ce privește condițiile energetice între regiuni ar putea influența, de asemenea, distribuția geografică viitoare a producției de oțel.
Cotele, taxele de import și măsurile CBAM (Metode de Acțiune pentru Mijloace de Aprovizionare cu Apă) ale UE oferă protecție producătorilor interni împotriva concurenței importurilor.
Cu toate acestea, cererea slabă din Europa ridică semne de întrebare cu privire la sustenabilitatea creșterilor de prețuri. Nu se așteaptă ca cererile producătorilor de majorări de 100-150 euro/tonă în contractele anuale din 2027 să fie acceptate pe deplin.
Per ansamblu, piața europeană continuă să se confrunte cu un echilibru între susținerea prețurilor determinată de ofertă și cererea slabă.
Măsura în care obiectivele de preț ale producătorilor vor fi acceptate în perioada următoare va depinde de costurile energiei, de condițiile de import și de cererea utilizatorilor finali.
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 8/noiembrie – decembrie 2026
