Avocatii Mihai Razvan Lapusan si Gabriela Bucatariu
Autoritățile locale clujene au fost obligate în mod definitiv să aplice cota redusă de impozitare de 0,25 % pentru ”clădirile verzi”, facilitate fiscală pe care chiar ele au conferit-o. Astfel, excesul de putere relevat de o reglementare deficitară, care permitea aplicarea vădit discriminatorie a cotei speciale de impozitare, de 0.25%, în locul celei standard de 1%, a fost sancționat în urma unor litigii instrumentate de Societatea de Avocați ”Lăpușan &Partners”.
Pe scurt, prin două hotărâri ale Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca (HCL 225/2012 și HCL 550/2013) s-a stabilit pentru anul 2013 și 2014 o categorie distinctă de imobile,”clădirile verzi”, pentru care să fie aplicabilă o cotă specială de impozitare de 0.25%.
Deși era vorba de o facilitate fiscală menită să încurajeze investițiile pentru îndeplinirea condițiilor necesare în vederea calificării imobilelor ca și clădiri verzi, una din condițiile stabilite s-a dovedit a fi complet aleatorie: condiția prezentării declarației de conformitate. Această declarație ar fi trebuit să fie emisă de către o asociație privată, respectiv Romania Green Building Council (care își derulează și promovează activitatea sub denumirea ”Consiliul Român pentru Clădiri Verzi”), în baza unor contracte de prestări servicii impuse de aceasta din urmă și fără nicio procedură sau criterii prestabilite.
Litigiile instrumentate de Societatea de avocatură ”Lăpușan&Partners” au pornit tocmai de la un astfel de refuz de aplicare a cotei speciale de impozitare, deși a fost dovedită calificarea imobilelor ca și clădiri verzi, printr-un certificat energetic și un certificat internațional ”Clădirea verde”, recunoscut la nivel internațional.
Astfel, a fost solicitată anularea deciziei de impunere și totodată anularea parțială a hotărârilor de Consiliu Local, în ceea ce privește condiția prezentării declarației de conformitate ce ar fi trebuit să fie obținută de la Asociația Romania Green Building Council.
În ce privește acțiunea împotriva hotărârilor de Consiliu Local,a fost demonstrată nelegalitatea stabilirii unei condiții care asigura nu doar realizarea unor venituri în baza unor contracte de prestări servicii impuse de Asociația Romania Green Building Council, dar mai ales arbitrariul din partea acestei entități private, fără absolut nicio rațiune, respectiv pentru imobilele care oricum dețineau un certificat de performanță „clasa energetică A” și un certificat internațional „Cladirea verde”, recunoscut la nivel mondial.
Firesc, asociația nu avea nicio competența legală de a confirma certificatul de performanță„clasa energetică A” și certificatul internațional „Clădirea verde”
Aceste aspecte au fost reținute și de instanța de judecată, atât în primă instanță (Tribunalul Cluj), cât și în recurs (Curtea de Apel Cluj), confirmându-se în esență că autoritatea locală avea obligația de stabilire și expunere clară a regulilor de impozitare, fiind vădit nelegală stabilirea unei condiții cum era cea a prezentării declarației de conformitate, după reguli stabilite ad-hoc și, firesc, diferențiat și discreționar de o entitate privată.
În ceea ce privește acțiunea în contencios fiscal și anularea deciziei de impunere, argumentele de nelegalitate au fost valorificate pe două paliere.
În primul rând, a fost valorificată eliminarea condiției prezentării declarației de neconformitate, stabilindu-se astfel că imobilele societății reclamante erau incluse în categoria clădirilor verzi.
Al doilea impediment înlăturat a fost generat de fapt de conduita autorităților locale, ulterior inițierii demersurilor de contestare a deciziei de impunere. Astfel, s-a susținut aplicabilitatea unei hotărâri adoptată după emiterea deciziei de impunere, respectiv HCL 190/2014 privind aprobarea Schemei de ajutor de minimis pentru contribuabilii bugetului local almunicipiului Cluj-Napoca care beneficiază, în anul fiscal 2014, de cotă de impozitare redusă(0.25%) la impozitul/taxa pentru clădirile aflate „în clasă energetică A”, care dețin o certificare oficială recunoscută la nivel mondial (LEED, BREEAM sau DGNB) ca și „clădire verde”.
Autoritatea locală clujeană a încercat astfel să susțină că HCL nr. 190/2014 clarifica condițiile de aplicare a cotei de impozitare de 0,25%, în sensul că era de fapt un ajutor de stat acordat în limita plafonului de 600.000 lei. Or, pe lângă imposibilitatea instituirii unor modificări normative care să fie aplicate retroactiv, pentru o decizie de impunere deja emisă și pentru obligații fiscale deja exigibile, probațiunea administrată la cererea reclamantei a dovedit că autoritatea locală nici măcar nu a soluționat cererile proprietarilor de clădiri verzi, în ordinea înregistrării lor, așa cum a pretins că a procedat pentru aplicarea schemei de minimis.
Decizia de impunere a fost anulată în mod definitiv de instanța de judecată pentru suma aferentă diferenței dintre impozitul efectiv stabilit cu aplicarea cotei de 1% și cel realmente datorat, adică cel calculat prin aplicarea cotei de 0,25% instituită special pentru clădirile verzi, diferența fiind evaluată la cca. 50.000 EUR. Anularea deciziei de impunere dovedește astfel nu doar nelegalitatea deciziei de impunere, dar și conduita abuzivă a autorităților locale care au refuzat în mod discriminatoriu să aplice o reducere de impozit care era aplicabilă raportat la investițiile realizate de proprietar pentru a aduce cele două imobilele la standardele unor clădiri verzi. Consecutiv, reclamanta este îndreptățită atât la restituirea sumei impuse în mod nelegal, cât și la dobânzile fiscale calculate pentru această sumă, începând cu data achitării ei în mod nedatorat.
Cititi revista ARENA Constructiilor
ARENA Constructiilor nov – dec 2017 (click aici) |
ARENA Constructiilor , oct 2017 (click aici)  |