Noua legislatie privind Parteneriatul Public-Privat

av. Ioana Roman, partener PeliFilip, av. Bogdan Crețeanu, associate PeliFilip

O nouă încercare de resuscitare legislativă sau chiar un cadru care permite implementarea parteneriatelor publice-private?

Pe data de 10 mai 2018 Ordonanța de urgenţă nr. 39 privind parteneriatul public-privat (“OUG 39”)a fost publicată în Monitorul Oficial.

OUG 39 reprezintă noua legislație în vigoare prin care se reglementează încheierea, derularea şi încetarea parteneriatului public-privat, fiind vizate aspecte precum durata contractului, finanțarea, încheierea şi modificarea contractului de parteneriat public-privat. OUG 39 abrogă Legea 233/2016 privind parteneriatul public-privat, care fusese substanțial modificată la sfârșitul lunii decembrie 2017.

Cadrul legislativ care a reglementat parteneriatul public-privat începând cu anul 2010 şi până în prezent a conținut variate limitări şi restricții ale unor mecanisme comerciale absolut necesare fără de care interesul investitorilor şi mai ales al finanțatorilo rpentru un parteneriat public-privat a fost considerabil redus.

Astfel, pentru a stimula investiţiile private prin creșterea implicării active a statului, prin OUG 39 s-a încercat oferirea unui cadru legislativ mai favorabil printr-o redactare simplificată şi mai concisă, implementând, printre altele, şi o serie de propuneri venite din partea mediului de afaceri român, în special comentariile transmise la începutul anului 2018 de către Coaliția pentru Dezvoltarea României.

Noul cadrul legislativ transferă către părțile contractante (respectiv partenerul public, partenerul privat şi eventualii finanțatori ai proiectului) posibilitatea de a negocia şi reglementa termenii şi condiţiile privind derularea, finanțarea, încheierea şi modificarea contractului de parteneriat public-privat, precum şi obligațiile părților în cadrul acestuia, accentul fiind astfel mutat de la procedura preliminară de atribuire către contractul de parteneriat public-privat în sine.

O primă clarificare adusă în materie este legată de însuși obiectul pentru care poate fi încheiat un parteneriat public-privat.

Astfel, sfera de aplicabilitate a OUG 39 cuprinde atât realizarea, reabilitarea şi/sau extinderea unui bun ce va aparține patrimoniului public (cum era până în prezent), cât şi asupra operării unui serviciu public.

Un aspect esențial ce s-a dorit a se reglementa prin OUG 39 este asigurarea obținerii finanţării unui eventual contract de parteneriat public-privat. În acest sens au fost introduse noi modalități prin care partenerul public poate participa la realizarea parteneriatului public-privat, precum

(i)acordarea de garanții şi asumarea de obligațiidirect în favoarea finanțatorilor proiectului,

(ii)asumarea unor obligații de plată faţă de partenerul privat sau societatea de proiect, fără a se limita la etapele premergătoare execuției investiţiei (astfel cum prevedea vechea reglementare),

(iii) consultarea cu finanțatorii proiectului în cazul în care este necesară desemnarea unui nou partener privat,

(iv) clarificarea drepturilor ce se pot constitui în favoarea societății de proiect asupra bunurilor destinate realizării investiţiei;

(v) asumarea calității de susținătorde către o altă entitate publică în sprijinirea realizării proiectului prin asumarea faţă de partenerul privat a unor obligații de plată sau de garanție.

În legătură cu acest ultim punct, se reglementează şi înființareaa unui fond special de finanțare a contractelor de parteneriat public-privat în termen de 1 an de la intrarea în vigoare a OUG 39.

În plus, OUG 39 menține vechea reglementare privind posibilitatea partenerului public de a participa la finanțarea proiectului, inclusiv prin fonduri externe nerambursabile dar, ca noutate, stabilește o cotă maximă de contribuție la finanțarea investiţiei prin surse financiare de altă natură decât fonduri externe nerambursabile, cotă ce nu poate depăși 25% din valoarea totală a investiţiei.

De asemenea, OUG 39 reintroduce pentru partenerul privat posibilitatea de a constitui garanții asupra acțiunilor sau părților sociale deținute în societatea de proiect, însă exclusiv în favoarea finanțatorilor care sunt instituții de credit sau instituții financiare şi numai pe durata contractului de parteneriat public-privat. Astfel, contractul de parteneriat public-privat va trebui să reglementeze modalitatea de preluare şi/sau stingere a acestor garanții în cazul încetării contractului înainte de expirarea termenului.

În legătură cu partenerul public, este simplificată documentația şi procedura necesară în vederea încheierii şi începerii executării obligaţiilor dintr-un contract de parteneriat public-privat, precum şi eliminarea sancțiunilor prevăzute în sarcina partenerului public pentru încălcarea diverselor obligații, astfel cum erau prevăzute în vechea reglementare.

Un aspect îndelung contestat de către mediul de afaceri pe legislaţia anterioară este legat de posibilitatea autorității publice de a modifica unilateral sau chiar de a denunța unilateral contractul de parteneriat public-privat.

OUG 39 preia vechea reglementare şi prevede această posibilitate în cazuri excepționale legate de interesul public, cazurile ce pot constitui motive excepționale fiind legate de sănătatea publică, protecția mediului, standarde de siguranţă şi calitate, suportabilitatea tarifului de către utilizatorii serviciului, necesitatea de a asigura accesul neîngrădit la un anumit serviciu public.

Aceste cazuri sunt în continuare destul de larg şi insuficient de clar reglementate, menținând astfel o stare de instabilitate legată de contractul de parteneriat public-privat şi putând afecta posibilitățile de finanțare a proiectului.

Cu toate acestea, OUG 39 pare să indice faptul că aceste motive excepționale de interes public vor fi detaliate în documentația de atribuire relevantă într-o modalitate clară, precisă şi neechivocă.

Ca noutate, partenerul public are dreptul, din proprie inițiativă sau la solicitarea finanțatorilor, să înlocuiască partenerul privat în cazul în care acesta sau societatea de proiect nu își îndeplinesc obligațiile asumate în contractul de parteneriat public-privat, cu condiția ca acest drept să fi fost expres prevăzut în documentația de atribuire şi ulterior preluat în cadrul contractului.

Având în vedere cele de mai sus, OUG 39 pare să vrea să dea speranțe mediului de afaceri privind posibilitatea reală de a implementa parteneriate publice-private într-un cadru mai flexibil şi orientat spre aspectele practice. Rămâne de văzut dacă OUG 39 va avea efectul scontat de Guvern în îndeplinirea Programului de Guvernare pentru 2018-2020.

Acest articol nu reprezintă consultanţă juridică. Pentru mai multe informaţii vă rugăm să vă adresaţi office@pelifilip.com.

Participati la evenimentul organizat de ARENA Constructiilor, joi 7 iunie, la Bucuresti !

Citiți și: