Legislația achizițiilor publice ar putea fi din nou modificată, în aspecte critice. Printre acestea se numără desființarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, desființarea controlului ex-ante.
Modificările au fost propuse de mai mulți senatori și deputați PNL, fiind înregistrate în prezent la Senat pentru dezbatere.
Desființarea CNSC
Pentru că litigiile în materia achizițiilor publice reprezintă un factor constant de întârziere a graficului de implementare a proiectelor de investiții publice, a fost propusă desființarea etapizată a CNSC.
Soluționarea contestațiilor la procedurile de achiziții publice ar urma să fi realizată exclusiv pe cale judiciară de către instanțele de judecată.
Astfel, personalul și bugetul CNSC vor fi preluate de către Ministerul Justiției, iar consilierii de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice îşi vor păstra statutul și drepturile dobândite și vor fi repartizați instanțelor de judecată competente.
Pentru evitarea unui blocaj în activitatea de soluționare a contestațiile în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune se propune o perioadă de cel mult 6 luni de zile de la data intrării în vigoare a propunerilor în care se va aplica în continuare procedura de soluționare pe cale administrativ-jurisdicțională, urmând ca începând cu 1 iulie 2023 și până la 31 decembrie 2023, CNSC să finalizeze contestațiile/cererile/plângerile depuse.
Astfel, se reglementează o perioadă de tranziție de circa un an în care se va pregăti desființarea CNSC (preconizată a se realiza începând cu 1 ianuarie 2024).
Peste 220 mil euro, pentru proiecte de investitii in Capitala
Controlul ex-ante
Inițiatorii au mai propus, într-o primă fază, reducerea de la 10% la 5% a procentului maxim din totalul procedurilor de atribuire ce pot face obiectul controlului ex-ante. Într-o faza ulterioară, după doi ani, este propusă desființarea controlului ex-ante, dat fiind că România este singurul stat membru UE în care acesta se mai exercită în această formă.
Factori de evaluare
Vor fi introduşi factori de evaluare în legătură directă cu forta de muncă angajată, urmând a se putea ulterior clarifica un mod corect de calcul, care să nu avantajeze operatorii economici mari, dar să reducă riscul de efectuare a lucrărilor din cauza lipsei de personal (prin normele de aplicare), capacitatea operatorului economic fiind evident legată nu numai de ingineri, manageri de proiect, personal specializat, ci și de echipa de muncitori de care constructorul dispune.
„Asistăm de ani de zile la atribuirea discriminatorie a unor contracte de zeci/sute de milioane de lei unor firme «de apartament », cu câțiva angajați, care, după atribuire vor executa lucrările cu echipe de muncitori găsiți pe piață, de multe ori fără experientă, sau cu subcontractori, de cele mai multe ori nedeclarați sau, în cel mai bun caz, cu subcontractori – firme care nu pot avea acces la calitatea de ofertant, fiindcă nu s-ar putea califica, dar care execută în realitate lucrarea”, explică inițiatorii.
Digitalizare
Totodată, a fost propusă digitalizarea procedurilor de transmitere a contestațiilor, a dosarului achiziției și a deciziilor până la momentul desființării CNSC, precum și digitalizarea integrală a controlului ex-post.
Descărcați aici
Asa ca acum o luam in directia opusa.
Centralizare, concentrare.
Adica ucidem esenta UE. Care nu este micro, asa cum guvernele au exacerbat in ultimii ani pentru a limita riscul de crestere exponentiala a pensiilor si asistentei sociale, dar nici macro.
Ci exact acea suma de intreprinderi mici si mijlocii, respectiv clasa de mijloc cand privim din perspectiva contribuabil persoana fizica, care angajeaza, contribuie, achita, sunt identificabili, nu au mijloace si nici un interes real sa eludeze taxe, impozite, contributii. Ci doresc evolutia pozitiva a societatii in care muncesc si traiesc alaturi de angajatii si familiile lor. Si care nu pleaca la un post mai bun in alta tara doar fiindca li se ofera. Stalpii societatii, aparent demagogic vorbind. Sustenabilitate?
De ce oare e atat de greu sa judeci drept si sa nu cazi in extreme cand reprezinti la urma urmei suma acestor contribuabili?
Da, e nevoie de stabilitate si de resurse. Deci de „contributii”.
Dar daca depinzi de mari jucatori transnationali si nu aloci resurse pentru dezvoltarea societatii pe care o reprezinti ci ii transformi pe toti in subcontractori si prestatori de servicii pentru primii, care revand x10 catre „public”, presteaza servicii pentru alte piete, oare care este viitorul? Contracte ca cel pentru CNAS? Platforme IT ca cle 2 nereusite de la ANOFM? Declaratii la banci din Romania ca nu esti cetatean american? Sau o natie de asistati sociali care pot sa faca servicii sociale pentru alti asistati sociali si sa faca 10 microintreprinderi ca sa eludeze taxele ca nu le iese calculul altfel?
Hai sa fim seriosi!
Mai bine dezvoltam bun simtul in achizitii si in loc sa muncim putin si prost invatam ca nu trebuie sa scoatem caiete in noiembrie daca vrem sa se inchida in decembrie pentru planuri de achizitii din anul anterior si marfa care urmeaza sa se produca dupa contractare.,Construim bugete multianuale si educam achizitorii dar si verificatorii lor ca viata nu sta in loc la 31.12.22. Se traieste si in 3.01.23 si in 4 si in 5. Chiar si in februarie. Ca postura de client, in calitate de servant public, fiindca ASTA ESTE o entitate publica in esenta, nu te rupe de realitatea economica si nici de obligatia de bun simt in evaluare, contractare, implementare, sau asumare obligatii (da, sunt 2 parti cu obligatii in contracte, nu una singura).
Sau invatam sa folosim optiunea de concurs de solutii fara sa mai dam prin spate informatii unora si altora date irelevante si trunchiate si fara sa solicitam mai degraba FORMA si ACREDITAREA/ CERTIFICAREA X. Concursul de solutii formal cu limite de participare nu poate sa fie un brainstorming gratuit pentru achizitor daca forma este cea importanta. Dar de ce ar fi? Doar fiindca se poate? Pai ce obtinem din el atunci? Tot forma. Poate invatam si sa nu generam caiete mamut daca nu avem cum sa anticipam datele necesare pentru realizare unui ansamblu si este necesara o faza intermediara intre prima etapa si urmatoarea ? Ce ne impiedica sa gandim modular? Un articol de lege care spune ca trebuie sa faci o procedura pentru tot ansamblu? Da, daca nu gandesti modular si asta e doar un mod de a plati catre o anume companie de 100 de ori pretul. Dar daca nu e asa, au descoperit asta altii acum multi ani. Cand oamenii adaugau o camera la casa. Ca sa poata adauga acea camera, trebuiau sa lase loc de la inceput pentru posibile adaugiri si sa nu bazeze rezistenta casei pe „peretele” unde gandeau ca ar putea extinde cladirea. Si asa au iesit acele palate, castele frumoase pe care le vizitam cu drag cand putem. Atat. Nu sa cumpere materiale pentru tot si sa gandeasca un sistem care se dovedeste ulterior disfunctional din motive obiective, unele anticipabile, altele nu. Trebuie permisa adaptarea. Daca amenajezi un parc si vezi ca se creeaza o carare printr-un loc unde nu a trasat nimeni alee ce faci? Ramai cu desenele tale sau adaptezi investitia la realitate? Sau, si mai bine, platesti in fiecare an sa pui iarba din nou peste calea batuta de oameni pe care refuzi sa o admiti ca este aleea utila de fapt.
Asa e si aici. Daca tot stim ca nu avem datele necesare ca sa fim siguri ca solutia adoptata este cea mai buna, ce ne impiedica sa validam fiecare pas din punct de vedere operational si utilitar inainte sa aruncam multi banii aiurea? O forma? Sa schimbam forma, nu sensul lucrurilor.
Economia reala nu merge pe idei proaste la infinit. Se opreste, vireaza, transforma, adapteaza din mers ce este prost. Mai repede sau mai tarziu. Dar o face caci altfel da faliment.
Achizitiile publice au niste principii de bun simt care necesita si personalul necesar. Nu meseria este cea care conteaza ci sensul ei. Un pictor nu picteaza fiindca lucreaza pe COR x. Un inginer bun nu este bun fiindca activeaza pe codul ocupatiilor din Romania yyyyyy. Ci fiindca isi face meseria cu drag, realizeaza solutii tehnice care il reprezinta si care il fac mandru. Asa si aici. Nu consumarea bugetului (ca tot il avem si asa sunt kpi’urile noastre eronat stabilite) si evitarea cu succes a Curtii de Conturi este sensul meseriei de achizitor. Ci participarea la imbunatatirea societatii romane in ansamblul ei si gasirea de solutii inteligente, corecte, novatoare cu resursele disponibile, Ba chiar identificarea de resurse si atragerea lor acolo unde nu sunt planificate si alocate. Fara a plati de 15 ori acelasi lucru si sa nu functioneze niciodata. Vezi ANOFM, CNAS, AFM, ….La spitale de acum 30 de ani avem nevoie sa intelegem care e rolul receptiei si sa stabilim concret, clar, simplu, implementat si monitorizat cum administram programarile, admiterile, relatia si informarea sustinuta si corecta a apartinatorilor, relatia corecta si sustinuta cu pacientii, fara sa ii punem pe drumuri, sa aglomereze spitalele, sa atarne prin holuri, sa astepte cu orele, sa vina de 10 ori si la ora de vizita ca sa prinda pe cineva capabil sa raspunda, fara sa aiba numarul personal al doctorului si sa ii toace acestuia timpul de lucru sau sa se „arondeze” pe langa o asistenta simpatica si saritoare care are altceva de facut de fapt. Si asta sa stiti ca nu se face cu investitii mamut si bani aruncati pe fereastra. Se putea face in toti acesti ani cu resursele disponibile in orice spital, fara investitii. Daca nu erau ocupati cu alte initiative legislative sau administrative, una mai obositoare si mai fara sens ca alta. Nu transformi doctorii in scribi si secretare dar nici secretarele in Directori, Se face cu oameni implicati, cu mult bun simt, care doresc sa isi lase amprenta in societate, care sa nu vada lucrurile dintr-o singura perspectiva, oricare este ea si care pot profesa si neagatati de banul public sau un client anume, fara o evolutie meteorica in ani electorali sau non electorali. Care nu profeseaza intr-un segment ingust, ce nu le ofera perspectiva asupra problematicii generale ci au taskuri atat de variate incat pot sa priceapa impactul complex al unor operatii/ informatii aparent simple in suma sistemelor interconectate. Mai simplu spus, „unde dai si unde crapa”. Pe acestia trebuie sa ii alimentezi cu informatii din sistem. Sa le dai acces la resursele din locatii si sa ii lasi sa creioneze posibile solutii fara formalismul „meseriei”. Ii responsabilizezi dar si „empower”. Cum sa creeze, impementeze decida daca nu au dreptul dar nici raspunderea deciziei? Cand vorbim de „specialisti” azi, vorbim de O PERSPECTIVA. Adica ceea ce este toxic.Specialistul intelege „specialitatea” lui. Oricare ar fi aceea. De unde si cum ar putea sa inteleaga sisteme? Vrem prezentari frumoase? Apelam la „specialisti” in prezentare. Asta nu inseamna ca acestia, altfel foarte valorosi si importanti, pot genera SOLUTII. N-au cum. Ei genereaza „PREZENTARI”.
Am vazut in decursul celor 24 de ani specialisti in achizitii de excelenta si achizitori care aduc rusine acestei meserii. In ambele sectoare de activitate, public si privat. Bunul simt, simtul raspunderii personale, implicarea personala in bunul mers al institutiei/ companiei nedeteriorate de kpi’s precum si o activitate profesionala complexa, intelegerea mai multor segmente de activitate, pentru care „fisa postului” nu era rezumatul experientei in munca si a capacitatii de intelegerii sau a domeniului de implicare sunt elementele care ii separa pe unii de altii. CNSC, ca si instantele de altfel au ajuns sa judece in proportie uriasa forma fara sa ajunga vreodata la fond. Supraaglomerati, o „forma” care nu raspunde la nimic real in schimb se modifica perpetuu. De inteles altfel. Dar atunci nu-si atinge scopul.Si cu o „legatura speciala” cu o parte a subiectilor. Iar fara sens daca e sa pricepem o data spiritul si nu forma legii. Atribuirea o fac Achizitorii. Caietele le fac Achizitorii. Refuzul admiterii in proceduri se face pe baza CRI|TERIILOR stabilite de Achizitori. Modul de evaluare este cel stabilit de Achizitor. Bariere la intrare si justificarea sau nejustificarea lor sunt stabilite de Achizitori. Raspunsurile la clarificari sunt date de achizitori. Simplificand forma si responsabilizand Achizitorii dar fara sa ii supunem deciziilor superiorilor ierarhici care nu au competente reale in achizitii ii profesionalizam dar ii si responsabilizam. Trebuie sa raspunda persona pentru calitatea muncii depuse dar sa si genereze documentatia fara imixtiuni si fara presiuni. Iar pentru calitatea caietelor de sarcini si pentru raspunsurile in raspari la cererile de clarificari trebuie sa poata fi trasi la raspundere cei care le-au semnat. Nu politic, nu directori ci cei care GENEREAZA de fapt aceste documente. Nu inginerul este de vina ca Dorel a pus de 3 ori mai mult diluant in vopsea. Sa fim seriosi! La 100 de Dorei e 1 inginer. Cum sa verifice fiecare minut din munca fiecarui Dorel? Dar trebuie sa-l poata da afara pe Dorel in secunda 2 si sa ii impute pierderea. Cu 10% din salariu dupa procedura de cercetare disciplinara nu este posibil. De aceea avem foarte multi Dorei. sau „micro” Dorei cu un site frumos.
Control ex-ante? Forma? Cu tot cu acest control scoatem licitatii si alte proceduri pe banda una mai paguboasa decat alta. Facem fata cu vreo institutie la atata forma fara fond? Nu. Nici CNSC, nici ANAP si nici ANAF. Deci nici noi toti ceilalti.
Intorceti-va la principii. Simplificati. Responsabilizati dar alocati si decizia la cei responsabili, nu doar responsabilitatea. Numar mare de institutii care controleaza cate 1 bucatica ucide dorinta de aport personal in achizitii dar si initiativele in care specialistii reali se si implica. Daca poti da in judecata achizitorul, atunci acesta este responsabil de calitatea muncii sale si va pune stop presiunii de interese. Suportul fata de el trebuie acordat ca in cazul mal praxis-ului. Nu izolandu-l de raspunde, dar si de decizie. Daca poti da in judecata doar institutia si specialistul a intocmit acea documentatie chioara sau a decis prin raspunsuri ca doar anumite entitati pot participa pe criterii care nu sunt cele necesare obiectului de investitii sau furnizare pleaca in vacanta ca s-au dat zile libere, asta este ce iese si CNSC sau ANAP nu au intr-adevar de ce sa consume resurse inutil caci rezultatul este nul.