Piața europeană a fierului vechi dădea semne de revenire la începutul lunii octombrie, după stagnarea din timpul verii. Cererea din Turcia a susținut această evoluție, iar prețurile fierului vechi în regiune au crescut în medie cu 5–20 de euro pe tonă, potrivit GMK Center.
În a doua jumătate a lunii, însă, tendința de creștere s-a inversat pe piețele europene, unde prețurile au început să scadă
Piața germană a rămas relativ stabilă pe parcursul lunii (290 euro/t pentru fier vechi de gradul 3, 300 euro/t pentru E40), în timp ce în Austria prețurile au crescut cu 10 euro/t.
În Italia, prețurile au scăzut brusc, cu 10–15 euro/t. Până la începutul lunii noiembrie, prețurile pentru fier vechi de calitate E3 scăzuseră la 300–310 euro/t, cele pentru E1 la 270–280 euro/t, cele pentru fier vechi concasat E40 la 320 euro/t, iar cele pentru E8 se tranzacționau în intervalul 320–360 euro/t.
În Germania, prețul fierului vechi E3 a scăzut cu 6 dolari într-o lună, la 326 dolari/t în condiții Ex Works, în timp ce în Italia același tip a scăzut cu 7 dolari, la 351 dolari/t.
Principalii factori negativi pentru ambele țări au fost costurile ridicate ale energiei (aproximativ 60 euro pe tonă de oțel) și cererea extrem de slabă de produse laminate. În plus, piața a fost afectată de următorii factori:
– oprirea producției. Depozitele din fabricile metalurgice erau pline de produse finite, așa că au început să reducă turele și să oprească producția timp de câteva săptămâni. Până în ultima săptămână din octombrie, fabricile încetaseră să mai accepte în masă fier vechi de la reciclatori.
– criză logistică. În Germania, nivelurile extrem de scăzute ale apei din râurile Rin, Dunăre și Oder au paralizat transportul cu barje. Transportul feroviar nesigur a forțat o trecere masivă la transportul rutier, ceea ce a dus la o creștere bruscă a tarifelor pentru camioane și a prețurilor la motorină.
– materii prime alternative. Piața fontei brute și a fontei brute din fontă stagnează din cauza eforturilor fabricilor de a minimiza stocurile. Aprovizionarea cu fontă brută din Brazilia este stabilă (FOB 440–450 dolari/t), în timp ce exporturile din Ucraina și Rusia sunt practic blocate.
Conform Destatis, exporturile de fier vechi ale Germaniei au rămas stabile din ianuarie până în august, ajungând la 5,18 milioane de tone, în valoare de 2,4 miliarde de euro (principalul cumpărător fiind Italia, cu 1,1 milioane de tone). Importurile de fier vechi ale Germaniei au crescut cu 8%, ajungând la 3 milioane de tone, în valoare de 1,4 miliarde de euro. Principalul risc pe termen lung pentru industrie rămâne planurile UE de a introduce restricții la exporturile de fier vechi către țările non-OCDE începând cu mai 2027.
Sentimentul pieței în UE este în general negativ. Fabricile insistă asupra unor reduceri suplimentare de prețuri și planifică închideri extinse de Crăciun. În noiembrie, prețurile fierului vechi importat în Italia sunt așteptate să scadă cu cel puțin 10 EUR pe tonă, în timp ce stagnarea în Germania continuă. Singurul factor care împiedică o prăbușire completă a prețurilor rămâne producția insuficientă de fier vechi din regiune.
Turcia
În cursul lunii octombrie, dinamica pieței s-a schimbat dramatic. La începutul lunii, cotațiile coletelor de fier vechi HMS 1&2 (80:20) în ape adânci au crescut la 395–398 USD/t CFR Turcia, în timp ce exportatorii americani vizau niveluri peste 400–403 USD/t CFR. Până la mijlocul lunii octombrie, vânzările slabe de armătură și presiunea din partea producătorilor turci de oțel au împins prețurile europene ale fierului vechi la un minim anual de 380–383,5 USD/t CFR.
Cu toate acestea, la sfârșitul lunii octombrie și începutul lunii noiembrie, piața și-a inversat rapid cursul: prețurile coletelor din UE au crescut la 398–401 USD/t CFR, fierul vechi baltic a crescut la 397,5–402 USD/t CFR, iar materiile prime din SUA au ajuns la 407 USD/t CFR. În medie, cotațiile fierului vechi HMS 1&2 80:20 au scăzut cu 4 USD în octombrie, la 397 USD/t CFR Turcia.
Următorii factori pot fi considerați factori de influență:
– Condiții monetare. Ratele dobânzilor la creditele comerciale din Turcia, de 49%, comparativ cu rata de politică monetară a băncii centrale a țării de 37%, au obligat fabricile să achiziționeze materii prime strict „just-in-time”.
– Criza transporturilor în Europa. Seceta și nivelurile scăzute ale apei din Rin și Dunăre au paralizat transportul cu barje în Germania. Combinate cu o lipsă de nave și rate de transport ridicate (în jur de 49-50 dolari pe tonă de la Rotterdam la regiunea Marmara), acest lucru a crescut dramatic costurile de transport.
– Volatilitatea euro și a lirei. Fluctuațiile cursului de schimb euro/dolari (de la 1,113 la 1,125) au încurajat vânzătorii europeni să mențină prețurile portuare la cel puțin 280–290 euro pe tonă. Scăderea lirei (până la 49,20 TRY/dolari) și problemele de lichiditate au limitat achizițiile.
– Geopolitică. Incidentele din regiunea Mării Negre și din Strâmtoarea Hormuz au dus la o creștere a primelor de asigurare.
Conform TUIK, importurile de fier vechi în Turcia au scăzut cu 8,9% față de anul precedent în septembrie, ajungând la 1,55 milioane de tone, cu un preț mediu de 387 de dolari pe tonă. Statele Unite au fost cel mai mare furnizor (255.000 de tone), urmate de Regatul Unit (188.000 de tone) și Olanda (183.000 de tone). Din ianuarie până în septembrie, importurile totale de fier vechi în Turcia au crescut cu 2,3% față de anul precedent, ajungând la 14,3 milioane de tone.
Astfel, sentimentul pieței este mixt. Exportatorii din SUA și UE sunt optimiști în ceea ce privește creșterile de prețuri: din cauza unei piețe interne puternice din SUA (unde se așteaptă ca prețurile să crească cu 20-30 dolari/t în noiembrie) și a unei penurii structurale de fier vechi, furnizorii cer 410 dolari/t CFR. Pe de altă parte, producătorii turci de oțel se opun creșterii prețurilor la materiile prime din cauza marjelor negative și a cererii slabe de armătură (prețurile sunt de 595-625 dolari/t).
Pe termen scurt, experții prevăd că prețurile la fier vechi vor rămâne ridicate din cauza costurilor logistice și a deficitului de aprovizionare.
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 8/noiembrie – decembrie 2026
