Alexandra Stoica, președinta filialei Transilvania a Patronatului Societăților din Construcții
În mod real, construcțiile în execuție sunt mai scumpe în medie cu 20–30 % față de data atribuirii contractului. Aceste creșteri sunt determinate atât direct de creșterea prețului combustibililor (aproximativ 20 %), cât și indirect de derivatele petrolului ce intră în componența materialelor, utilajelor și transporturilor din devize. Acestora li se adaugă și creșterile de curs valutar care au apărut inerent din instabilitatea politică din România.
Toate afacerile, inclusiv construcțiile au achiziționat începând din martie încoace combustibili (benzină, motorină) cu 10 lei/l în loc de 8 lei/l – prețul din decembrie 2025.
În orice deviz de infrastructură sunt trei-patru componente de transporturi în amenajări spații verzi sau exterioare: transport deșeuri, transport materiale, transport pământ pe diverse distanțe.
Și creșterile nu se referă doar la componenta de transport din devize de lucrări de execuție. Ci, în ceea ce privește construcțiile, întregul deviz este afectat. Majoritatea materialelor primare de construcții utilizate în infrastructura rutieră și edilitară au în componența lor derivați ai petrolului: bitum, asfalt, conductele din materiale plastice utilizate în infrastructură și construcții. Funcționează cu combustibili utilajele cu care se execută lucrările de săpături, umpluturi, compactări, epuismente.
Indicii statistici cost construcții nu reflectă întreaga creștere a costurilor din piață
Indicii pentru actualizarea valorii contractelor de execuție sunt, din păcate, o poveste tristă. Pentru că ei se referă la compensarea variațiilor de prețuri într-o economie normală și stabilă, acolo unde sunt meniți să acopere fluctuațiile prețurilor pe o perioadă calendaristică de 1 an. Acești indici nu se referă din start și nu acoperă factorii imprevizibili, care pot fi considerați de forță majoră – cum este un conflict armat sau o criză politică internă.
Variația arătată de indicii publicați din INS pentru toate tipurile de lucrări de construcții este undeva în medie între 4–6%. ”Considerați că este o valoare demnă de luat în considerare de către antreprenorii în construcții? Cum vom acoperi diferența de 20–25 % creșteri de costuri pe contractele de execuție?”, întreabă retoric doamna Stoica.
Creșterilor de prețuri generate de scumpirea petrolului li se mai alătură și criza politică internă
Factorii care determină creșterea prețurilor lucrărilor de construcții sunt de natură politică, dat fiind conflictul armat din Orientul Mijlociu sau instabilitatea politică din România. Astfel, instabilitatea geopolitică concretizată prin războiul din Iran a determinat explozia prețului barilului de petrol, țitei, gaz lichefiat, dar și a produselor și derivatelor din aceste produse, precum și explozia costurilor trasporturilor de toate tipurile. Or, într-o economie globală, componenta de transport este una importantă în prețul oricărui produs și serviciu din lanțul manufacturier și de servicii, nu doar în prețul materialelor sau al lucrărilor de construcții. Prin urmare, asistăm la o creștere generalizată a prețurilor la nivel global – creștere care va fi întotdeauna inerentă atunci când discutăm de cele două resurse strategice, care mișcă toate sectoarele economiei: petrol cu derivatele sale și energia.
În țara noastră, din păcate, creșterilor de prețuri generate de scumpirea petrolului și a derivatelor sale li se mai alătură și criza politică internă, care a creat o destabilizare evidentă la nivelul dinamicii cursului valutar leu – euro – dolar.
Cursul principalelor valute a crescut în ultima perioadă exponențial față de leul românesc, din cauza instabilității economice și degradării ratingului de țară al României, din cauza crizei politice interne. Iar această creștere de curs, din păcate pentru antreprenorii din România, și pentru români până la urmă, s-a suprapus peste creșterile de prețuri generate de criza petrolului.
Efectele sunt globale, în lanț, și s-au propagat la absolut toate sectoarele economice, atât la nivel național, cât și global. Iar efectele finale ale acestor creșteri generalizate de costuri de producție sunt, natural, creșterile prețurilor produselor și serviciilor din toate sectoarele, inflație generalizată – pe termen scurt și șomaj – pe termen mediu.
Practic, suntem în fața unui nou ciclu de recesiune economică
Cel mai mare rău al sectorului de construcții este criteriul de atribuire a licitațiilor publice la prețul cel mai mic
Alexandra Stoica afirmă: ”Dificultățile sunt multiple și, ca Patronat al Societăților din Construcții, le-am semnalat de nenumărate ori, atât la nivel de conducere centrală – a Federației Patronatelor Societăților din Construcții, prin intermediul președintelui dl Cristian Erbașu, cât și eu și colegii mei, lideri regionali din cadrul filialelor PSC din țară.
Totuși, dacă ar fi să desemnez cel mai mare rău al acestui sector, acesta este în opinia mea: criteriul de atribuire a licitațiilor publice la prețul cel mai mic. Prețul cel mai mic va fi de departe cel care va distruge sectorul construcțiilor”.
Din păcate, criteriul prețului cel mai mic este lose-lose – atât pentru antreprenor, cât si pentru stat.
Pentru antreprenorul în construcții întrucât va împiedica dezvoltarea companiilor de construcții, din lipsă de resurse pentru tehnologizare și dotări, va asigura doar componenta de supraviețuire a acestui sector al construcțiilor (salariile personalului, achiziții de materii prime și materiale, etc), fără a-i crea și resursele suplimentare necesare pentru investiții în tehnologii noi. Deci, nu va exista progresul tehnic și tehnologic în construcții, bazat pe acest tip de atribuire a licitației.
Iar în ceea ce privește statul – ce taxe și impozite se așteaptă să colecteze din cadrul unor lucrări de construcții și infrastructură, licitate la prețuri sub 80 % din valoarea estimată în anunțul de pe SEAP? Și din ce să se colecteze atunci veniturile la buget: impozitul pe profit și TVA-ul aferent unor contracte sublicitate? Să nu mai menționăm cazul în care aceste lucrări se referă și la fonduri europene de tip PNRR – unde avem disponibilă o anumită valoare de contractare pentru un proiect de construcții, iar licitațiile se atribuie la 60–70 % din valoarea estimată și se pierd pe această cale și bani europeni, neasigurându-se o rată de absorție adecvată.
Iar toate cele de mai sus vin la pachet cu o calitate redusă a lucrărilor de construcții, întrucât contractorul trebuie desigur să se încadreze în acea valoare licitată.
Pe lângă mecanismul de mai sus ar mai fi: plățile mult decalate din partea autorităților contractante, garanțiile de bună execuție – stabilite întotdeauna în cuantumul maxim de 10 %, lipsa de receptivitate a ANAF de a compensa datoriile din facturile neachitate emise de antreprenori către stat, cu datoriile constructorilor către bugetele de stat, și multe altele.
La acestea se adaugă și cele mai mari temeri legate de investiții publice privind incapacitatea actualului Guvern de a absorbi miliardele de euro fonduri europene rămase din PNRR.
***
Federația Patronatelor Societăților din Construcții (FPSC) este singura organizaţie reprezentativă din România la nivel sectoarelor de activitate ”Construcții Civile și Industriale”, ”Industria sticlei și a ceramicii fine. Industria materialelor de construcții – fabricarea altor produse din minerale nemetalice”, respectiv pentru sectorul de negociere colectivă ”Sector 15 – Fabricarea tâmplăriei termoizolante”.
FPSC este constituită din opt organizații patronale: Patronatul Societăților din Construcții (PSC), Patronatul Producătorilor de Tâmplărie Termoizolantă (PPTT), Uniunea Naţională a Restauratorilor de Monumente Istorice (UNRMI), Asociația Română a Distribuitorilor de Metale (ARDIMET) , Patronatul Drumarilor din România (PDR), Patronatul Proiectanților în Construcții (PPC), Asociația Română a Apei (ARA), Asociația Producătorilor de Energie Electrică (HENRO).