Retorica extremei drepte care dă vina pe migranți pentru problemele locative se bazează mai mult pe rasism decât pe fapte, spune expertul ONU, Balakrishnan Rajagopal, într-un interviu pentru Anadolu, citat de USMuslims.
În loc să ofere soluții, partidele tradiționale „se comportă ca și cum ar fi echipa secundară a extremei drepte”, afirmă acesta.
„Convingerea greșită că locuința este o marfă și nu un drept este, din păcate, promovată de partidele politice de vârf”, spune expertul.
De la Berlin la Atena, Europa se confruntă cu o criză locativă în agravare, chiria crescând cu aproape 30% în ultimii 15 ani, iar multe familii cheltuind acum aproape jumătate din venituri pe locuință.
În aceeași perioadă, partidele de extremă dreaptă au trecut de la marginea politică la scena principală, intrând în parlamente și coaliții în țări precum Italia și Olanda.
Cercetări recente arată o legătură directă între creșterea costurilor locative și sprijinul tot mai mare pentru partidele de extremă dreaptă, în special în rândul rezidenților cu venituri mici din orașele unde chiriile cresc cel mai rapid.
Balakrishnan Rajagopal, raportorul special ONU pentru dreptul la locuință adecvată, a numit locuințele „cea mai mare problemă politică internă” din Europa.
Deși criza generală a costului vieții nu explică de una singură ascensiunea extremei drepte, el afirmă că „în mod clar îi oferă un impuls”.
Acest lucru este valabil mai ales pentru cei afectați cel mai puternic.
Un studiu recent a constatat că rezidenții cu venituri mici din orașele germane aveau mai multe șanse să sprijine partidul de extremă dreaptă Alternative für Deutschland (AfD) dacă locuiau în zone unde chiriile creșteau cel mai rapid.
Liderii extremei drepte au câștigat popularitate asociind lipsa locuințelor cu migrația.
„În ultimii doi ani, în Marea Britanie a intrat câte un migrant pe minut. Asta înseamnă că trebuie să construim o casă nouă la fiecare două minute”, a spus Nigel Farage, liderul partidului britanic de extremă dreaptă Reform UK, în timpul unei dezbateri TV de anul trecut. La începutul acestei săptămâni, Farage a prezentat un plan care include expulzarea a până la 600.000 de persoane, dacă partidul său, aflat în prezent în fruntea sondajelor, ajunge la putere.
În Franța, Rassemblement National al lui Marine Le Pen susține că locuințele sociale ar trebui să fie acordate prioritar cetățenilor francezi, nu migranților. În realitate, migranții fără documente nu pot accesa astfel de locuințe în multe țări europene, inclusiv Franța.
„Nu sunt deloc eligibili din cauza statutului lor legal și a cerințelor privind reședința și veniturile”, spune Rajagopal.
Expertul ONU a subliniat că succesul narațiunii extremei drepte se bazează mai puțin pe fapte și mai mult pe temeri legate de rasă.
„Există un sentiment mai profund de rasism care nu are legătură cu criza costului vieții. Este o anxietate. Anxietatea că ne vor depăși în propria noastră țară”, spune Rajagopal.
„Această anxietate este exploatată de politicienii partidelor de extremă dreapta.”
Eșecurile partidelor tradiționale
El leagă ascensiunea extremei drepte și de eșecurile partidelor tradiționale de a aborda criza locativă.
În Germania, social-democrații fostului cancelar Olaf Scholz au promis 400.000 de locuințe noi anual, un obiectiv care nu a fost atins.
În Marea Britanie, Partidul Laburist a promis 1,5 milioane de locuințe în cinci ani, deși experții se îndoiesc că cifra este realizabilă.
Tot mai mult, în loc să ofere soluții, partidele tradiționale imită retorica extremei drepte.
„Foarte des, partidele tradiționale se prezintă ca echipa secundară a extremei drepte. Adesea folosesc aceleași argumente și încearcă să analizeze problemele folosind același cadru”, spune Rajagopal
Această convergență se extinde și în procesul de elaborare a politicilor.
În ianuarie, cancelarul german Friedrich Merz, din Uniunea Creștin-Democrată (CDU) de centru-dreapta, a promovat o lege privind migrația care înăsprește regulile pentru azil, cu sprijinul AfD.
Liderul AfD Bernd Baumann a numit-o „un moment istoric”, iar Merz a considerat măsura „necesară pentru combaterea crimelor comise de solicitanții de azil”, în timp ce criticii au spus că aceasta încalcă standardele germane și europene privind azilul.
Locuința ca drept uman
Deși rasismul este complex și dificil de eliminat, rezolvarea crizei locative poate fi mai simplă, spune Rajagopal.
El evidențiază două probleme centrale: lipsa terenurilor și protecții juridice slabe.
„Lipsesc terenurile, mai ales în zonele urbane dense. Terenurile nu sunt în mâinile autorităților responsabile de problemele locative”, spune el.
De asemenea, a îndemnat țările europene să consacre locuința ca drept constituțional și să înființeze ministere dedicate locuințelor.
„În prea multe țări europene, locuința este declarată ca obiectiv de politică a statului, dar nu ca drept constituțional al cetățenilor”, spune el. „Există un deficit în ceea ce privește cadrele instituționale, inclusiv desființarea ministerelor care se ocupă de locuințe.”
Dincolo de reformele legale, Rajagopal cere o schimbare de mentalitate.
Partidele tradiționale, susține el, au eșuat prin consolidarea ideii că terenul și locuința sunt doar active de piață – deschizând calea extremei drepte să exploateze problema.
„Convingerea greșită că locuința este o marfă și nu un drept este, din păcate, promovată de partidele politice de vârf”, concluzionează el.
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 5/iulie – august 2025
