Impozitarea cladirilor detinute de persoane juridice, in dezbaterea Parlamentului

Actuala metodă de calcul a impozitului pe clădiri deținute de persoane juridice ar putea fi modificată pentru a ține cont de amplasamentul clădirii, de zona geografică, de potențialul economic al acesteia și de fluctuațiile valorii de piață.

În acest sens a fost depusă în Parlament o propunere legislativă, inițiată de doi deputați PNL, care consideră că actualul Cod Fiscal prevede într-o manieră foarte rigidă modalitatea de calcul a impozitului sau taxei pe clădirile deținute de persoane juridice. Ei propun ca impozitul să fie calculat în funcție de valoarea de piață a clădirii, definită ca

fiind valoarea construcțiilor și a terenurilor, determinată de un evaluator autorizat, printr-o abordare de piață.

Astfel, cei doi deputați PNL propun ca, pentru clădirile rezidențiale aflate în proprietatea sau deținute de persoane juridice, impozitul sau taxa pe clădiri să se calculeze prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% și 0,2% asupra valorii impozabile a clădirii. Cota impozitului sau a taxei pe clădiri rezidențiale, aflate în proprietatea sau deținute de persoanele juridice, ar urma să fie stabilită prin Hotărâre a Consiliului Local.

Mai departe, în cazul clădirilor nerezidențiale aflate în proprietatea sau deținute de persoane juridice, impozitul sau taxa pe clădiri să se calculeze prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% și 1,3%, inclusiv, asupra valorii impozabile a clădirii.

Deputații consideră că modificarea va asigura o libertate mai mare de decizie Consiliilor Locale și că, astfel, vor fi stimulate activitățile economice locale, în funcție de specificul fiecărei localități și de prioritățile comunităților locale pentru stimularea unor sectoare economice de activitate.

„Facem mențiunea că propunerea legislativă nu generează un impact bugetar negativ, motiv pentru care nu este necesară precizarea unor măsuri de compensare bugetară. Potrivit estimărilor noastre, administrațiile publice locale, în limitele autonomiei locale, își vor dimensiona politica de impozite sau taxe locale, astfel încât bugetele locale să nu înregistreze scăderi”, au adăugat inițiatorii.

Cota prevăzută pentru clădirile nerezidențiale deținute de persoane juridice, menționată anterior, se stabilește prin Hotărâre, în mod diferențiat, în funcție de destinația edificiului, după cum urmează: * pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea sau deținute de persoane juridice, utilizate pentru activități din domeniul agricol, impozitul sau taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,4% asupra valorii impozabile a clădirii; * pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea sau deținute de persoane juridice, utilizate pentru activități din sectorul turismului, domeniului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, pentru cele utilizate pentru activități din sectorul producției și livrării de bunuri și servicii, altele decât cele din domeniul agricol, precum și pentru cele utilizate pentru activități din sectorul cercetării-dezvoltării, învățământului sau serviciilor de sănătate, impozitul sau taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% și 1,3%, inclusiv, asupra valorii impozabile a clădirii.

În cazul clădirilor cu destinație mixtă aflate în proprietatea persoanelor juridice, impozitul se determină prin însumarea impozitului calculat pentru suprafața folosită în scop rezidențial, cu impozitul calculat pentru suprafața folosită în scop nerezidențial.

Pentru stabilirea impozitului sau a taxei pe clădiri, valoarea impozabilă a clădirilor aflate în proprietatea persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se datorează impozitul sau taxa și poate fi: * ultima valoarea impozabilă înregistrată în evidențele organului fiscal; * valoarea de piață dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării; * valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul clădirilor noi, construite în cursul anului fiscal anterior; * valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în cursul anului fiscal anterior; * în cazul clădirilor care sunt finanțate în baza unui contract de leasing financiar, valoarea de piață rezultată în condițiile menționate anterior; * în cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, valoarea înscrisă în contabilitatea proprietarului clădirii și comunicată concesionarului, locatarului, titularului dreptului de administrare sau de folosință, după caz.

Valoarea impozabilă a clădirii ar urma să fie actualizată o dată la trei ani, pe baza unui raport de evaluare a clădirii, întocmit de un evaluator autorizat, în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referință. Aceste prevederi nu s-ar aplica, totuși, în cazul clădirilor care aparțin persoanelor față de care a fost pronunțată o hotărâre definitivî de declanșare a procedurii falimentului.

Dacă proprietarul clădirii nu a actualizat valoarea impozabilă a clădirii în ultimii trei ani anteriori anului de referință, cota impozitului sau a taxei pe clădiri este de 5%. În cazul în care proprietarul clădirii pentru care se datorează taxa pe clădiri nu a actualizat valoarea impozabilă în ultimii 3 ani anteriori anului de referință, diferența de taxă față de ce stabilită, după caz, va fi datorată de proprietarul clădirii.