Actele administrative fiscale emise până la data de 9 iulie 2015 în cadrul inspecţiilor fiscale care au vizat persoanele fizice ce au efectuat tranzacţii imobiliare ar trebui anulate.
Lect. dr. Cosmin Flavius Costaș, de la Facultatea de Drept, UBB Cluj-Napoca
partener la Costaş, Negru & Asociaţii, alături de avocatul Tudor Vidrean-Căpușan, de la aceeaşi firmă, susţin, într-un amplu articol publicat pe juridice.ro, că
Hotărârea din 9 iulie 2015 a Curţii de Justiţiea Uniunii Europene în afacerea Salomie şi Oltean produce efecte retroactive.
Această constatare este deosebit de importantă pentru că are consecinţe imediate şi directe asupra actelor administrative fiscale emise până la data de 9 iulie 2015 în cadrul inspecţiilor fiscale care au vizat persoanele fizice care au efectuat tranzacţii imobiliare, spun sursele citate.
De exemplu, s-a reţinut că dispoziţiile legale naţionale care condiţionau exercitarea dreptului de deducere al TVA de o prealabilă înregistrare a persoanei fizice în scopuri de TVA sunt incompatibile cu dreptul naţional, întrucât dreptul de deducere a TVA trebuie recunoscut automat, chiar şi pentru perioada anterioară desfăşurării unei activităţi economice.
Decurge de aici că o decizie de impunere şi un raport de inspecţie fiscală din anul 2011, în cuprinsul cărora s-a refuzat recunoaşterea dreptului de deducere al TVA la nivelul anului 2007 şi a fost îndrumat contribuabilul să-şi exercite acest drept prin primul decont de TVA depus după înregistrarea în scopuri de TVA, sunt esenţialmente nelegale, pentru că interpretarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene produce efecte retroactive.
Prin urmare, sustin avocatii citati, toate actele administrative fiscale emise în această materie în perioada 2009-2015 vor trebui trecute prin filtrul Salomie şi Oltean. Reanalizarea lor se poate face pentru toate problemele puse în discuţie de Curtea de Justiţie – aplicarea retroactivă a dispoziţiilor legale, dreptul de deducere automată a TVA-ului achitat în amonte şi caracterul proporţional al obligaţiilor fiscale accesorii – sau doar pentru una dintre acestea. Efectul va fi însă acelaşi: anularea actelor administrative fiscale.
Este de necontestat faptul că inspecțiile fiscale pentru determinarea TVA în sarcina dezvoltătorilor imobiliari persoane fizice continuă chiar și în anul 2015. Prin urmare, în numeroase cazuri, valoarea obligațiilor fiscale accesorii a depășit deja, uneori chiar de 2 sau 3 ori, valoarea obligațiilor fiscale principale.
Legiuitorul ar trebui însă să intervină tocmai pentru că, aşa cum remarca şi instanţa europeană, practica sa administrativă vis-á-vis de persoanele fizice care au efectuat tranzacţii imobiliare supuse TVA a fost „regretabilă”.
În fond, observând recenta amnistie fiscală promovată prin Legea nr. 209/2015, vom reţine că nu există nicio diferenţă de substanţă între beneficiarii drepturilor de proprietate intelectuală care nu s-au înregistrat ca plătitori de TVA şi nu au plătit TVA şi dezvoltătorii imobiliari care nu s-au înregistrat şi nu au perceput TVA pentru vânzările efectuate. Prin urmare, în lumina principiului nediscriminării, soluţia fiscală ar trebui să fie aceeaşi. Desigur, dacă o asemenea soluţie va fi până la urmă adoptată, ea ar face inutile procedurile judiciare pendinte şi ar conferi întâietate de soluţionare organelor fiscale, după cum au sugerat sursele citate în rândurile de mai sus.