Timbrul de arhitectură, necesar pentru dezvoltarea culturii arhitecturii în România

Autor Serban Tiganas, presedintele Ordinului Arhitectilor din Romania

Stimate domnule Gabriel Liiceanu,

Vă scriu dumneavoastră pentru că ați devenit exponentul opoziției față de timbrul literar și, prin ricoșeu, și față de timbrul cultural în general.

Vă scriu deschis, pentru că e modalitatea publică de reacție în situații importante, ca aceasta.

Vă scriu dinspre o altă zonă a culturii care suferă, așa cum bine știți și cum am avut prilejul să dezbatem în întâlniri publice – dinspre arhitectură, un cu totul altfel de beneficiar al timbrului cultural.

Vă scriu pentru că sunt întru totul de acord ca cititorii să nu plătească în plus pentru a putea cumpăra cărțile pe care doresc să le citească, dar mai ales pentru că această revoltă împotriva modului în care a fost gândit timbrul literar se abate și asupra timbrului de arhitectură, prin iminența abrogării legii timbrelor culturale.

Timbrul de arhitectură nu este perceput de la consumatorii de arhitectură, de la publicul care beneficiază de aceasta în toate formele ei. El este o foarte mică parte, 0,05%, din valoarea investiției realizate de cineva, care face în general profituri de zeci de procente din construire și care amortizează orice investiție. Timbrul de arhitectură este o resursă pe care statul a oferit-o pentru dezvoltarea atât de necesară a culturii arhitecturii în România. Această resursă, gestionată de organizațiile profesionale ale arhitecților, mai multe, a susținut de zece ani educația pentru arhitectură a copiilor, promovarea arhitecturii de calitate, atât cât există în România, cu atât mai important pentru a crea dorința de mai mult, cercetarea și transmiterea arhitecturii către public și proiectele societății civile în curs de consolidare, dedicate mediului construit și dimensiunilor sociale și culturale ale acestuia. Cărțile de arhitectură care se găsesc și pe rafturile librăriilor Humanitas sau Cărtureşti din toată țara sunt subvenționate din timbrul de arhitectură și au prețuri de vânzare de până la trei, patru ori mai mici decât ale celor care nu au apelat la această resursă. Aceasta însemnă că cititorii pot accede mult mai ușor la cartea de arhitectură și că cei care o scriu, o editează și o distribuie sunt, la rândul lor, stimulați să o facă mai des și mai bine.

Este aceasta o taxă pe citit? Dimpotrivă. Atunci de ce să fie eliminat și timbrul de arhitectură, dacă în ograda scriitorilor lucrurile nu au fost bine sădite? Este necunoaștere, este ceva despre capra vecinului? Ce este? Este o luptă de stradă care nu beneficiază de strateg și nici măcar de tactician?

Eu semnez și sunt convins că foarte mulți arhitecți ar face la fel, semnez pentru a nu mai avea o taxă pe citit. Dumneavoastră semnați pentru a nu se elimina cu un drum și timbrul de arhitectură, sursa unui adevărat pașaport pentru cărțile și revistele care se străduiesc, într-o lume care nu mai este tot mai mult a cititului de pe hârtie, să facă posibile aparițiile dedicate domeniului arhitecturii? Semnați, domnule Gabriel Liiceanu?

A venit rândul meu să semnez aici, deschis,

Șerban Țigănaș, acum președinte al Ordinului Arhitecților din România

Despre Ordinul Arhitectilor

Ordinul Arhitecților din România este organizație profesională înființată prin lege de statul român. Ordinul Arhitecţilor din România aspiră la dezvoltarea unei comunităţi profesionale închegate și responsabile, ghidată de codul etic (deontologic) al profesării arhitecturii ca artă liberală în România. Focalizarea resurselor pe promovarea și consolidarea arhitecturii de calitate în toate formele și manifestările sale va eleva Ordinul la statutul de voce unitară a profesiei la nivel de comunitate, pe plan naţional și internaţional.