Strâmtoarea Hormuz, punctul-cheie al transportului maritim din Golf, acum amenințat de războiul dintre Statele Unite și Israel, pe de o parte, și Iran, pe de altă parte, reprezintă un risc și pentru piața globală a aluminiului, conform Reuters.
Regiunea este un producător important de aluminiu, reprezentând peste 8% din producția globală anul trecut, potrivit Institutului Internațional al Aluminiului (IAI).
Peste 5 milioane de tone metrice de metal sunt transportate anual prin Strâmtoarea Hormuz de către topitoriile din Bahrain, Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. Cantități uriașe de bauxită și alumină circulă pentru a alimenta aceste topitorii.
Niciuna dintre aceste uzine nu a fost până acum vizată direct de ostilitățile în escaladare. Însă Qatar Aluminium, deținută în comun de compania norvegiană Norsk Hydro și QatarEnergy, se confruntă deja cu posibilitatea închiderii deoarece alimentarea cu energie a fost afectată de oprirea producției de gaz natural lichefiat a țării. Cu cât Strâmtoarea Hormuz rămâne blocată mai mult timp, cu atât amenințarea pentru producătorii occidentali devine mai mare.
Orientul Mijlociu a devenit în ultimele două decenii un centru major de producție de aluminiu, valorificând rezervele uriașe de gaz ale regiunii pentru a alimenta procesul de topire, extrem de intensiv din punct de vedere energetic.
Producția Consiliului de Cooperare al Golfului (GCC) a crescut de la 2,7 milioane de tone în 2010 la 6,2 milioane de tone în 2025, devenind al doilea cel mai mare furnizor regional din afara Chinei.
În realitate, este chiar cel mai mare furnizor regional, deoarece cifrele IAI pentru Europa, pe hârtie cel mai mare centru regional de producție din afara Chinei, includ aproximativ 4 milioane de tone de metal rusesc anual.
Totuși, aluminiul rusesc nu poate fi importat în SUA din cauza sancțiunilor legate de Ucraina, iar Uniunea Europeană elimină treptat importurile în acest an din același motiv.
Luate împreună, aceste aspecte fac din producătorii GCC o componentă esențială a aprovizionării Occidentului cu un metal utilizat într-o gamă largă de industrii, de la sectorul auto și construcții până la ambalaje.
Impactul potențial asupra cumpărătorilor occidentali se propagă pe mai multe canale. Topitoriile din Golf nu exportă doar aluminiu primar. Ele alimentează clustere locale de fabrici care produc semifabricate.
Bahrain, care găzduiește o topitorie cu o capacitate de 1,5 milioane de tone, a exportat anul trecut peste 1 milion de tone de aliaje, 500.000 de tone de produse și 160.000 de tone de metal, potrivit Biroului Mondial de Statistică a Metalelor, care utilizează date oficiale vamale. Exporturile au mers către 70 de țări diferite, inclusiv cantități semnificative către Europa și SUA.
Diversitatea produselor și a destinațiilor înseamnă că orice întrerupere prelungită a producției regionale sau a fluxurilor de export ar afecta mai multe țări și multiple segmente ale lanțului de procesare.
Piața aluminiului rămâne extrem de vulnerabilă la perturbări de aprovizionare. China, cel mai mare producător din lume, a înregistrat o creștere atât a producției, cât și a exporturilor, pe măsură ce sectorul său de topitorii se apropie de plafonul de capacitate impus de Beijing, de 45 de milioane de tone.
Cumpărătorii occidentali, în special cei din Europa, au fost deja presați de eliminarea treptată a importurilor din Rusia, de închiderea topitoriei Mozal din Mozambic și de scăderea producției la topitoria Grundartangi din Islanda, operată de Century Aluminum.
Stocurile de aluminiu de la Bursa Metalelor din Londra (LME) au scăzut cu 331.000 de tone anul trecut și cu încă 84.000 de tone de la începutul lunii ianuarie. Prețurile aluminiului pe LME erau deja în creștere înainte ca tensiunile cu Iranul să escaladeze puternic.
Vestea de marți că Qatar Aluminium s-ar putea confrunta cu suspendarea operațiunilor a ridicat prețul metalului cu livrare la trei luni la 3.315 dolari pe tonă, aproape de maximul ultimilor patru ani atins în ianuarie, de 3.356 dolari pe tonă.
În timp ce cumpărătorii occidentali de aluminiu se confruntă cu un șoc imediat de aprovizionare, este probabil să apară și un al doilea, sub forma unor prețuri mai mari la energie.
Unul dintre motivele pentru care producția GCC a devenit atât de importantă pentru piața occidentală este închiderea altor topitorii din cauza prețurilor ridicate la energie. Uzina Mozal din Mozambic, un furnizor major pentru piața europeană, este un exemplu. Europa însăși a pierdut mai multe uzine după explozia prețurilor la energie care a urmat după invazia Rusiei în Ucraina acum patru ani.
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 1/martie 2026
