Alexandra Zastavnetchi (senior associate Filip & Company), Alina Savastre (associate Filip & Company)
Serviciile private și serviciile voluntare pentru situații de urgență sunt structuri specializate, separate față de structura profesionistă organizată în cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență („ISU”), constituite în scopul apărării vieții, bunurilor publice şi/sau private împotriva incendiilor și a altor calamități. Modul de constituire și organizare a serviciilor private și a celor voluntare este reglementat în Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, precum și, în mod specific, în Ordinul 75/2019 al Ministerului Afacerilor Interne pentru aprobarea Criteriilor de performanță privind constituirea, încadrarea și dotarea serviciilor voluntare și a serviciilor private pentru situații de urgență („Criteriile de Performanță”).
Serviciile private și cele voluntare se constituie și își desfășoară activitatea în cadrul unor structuri diferite. Astfel, serviciile voluntare se află în subordinea consiliilor locale și se constituie în comune, orașe și municipii și sunt finanțate din bugetul local. Serviciile private pentru situații de urgență, denumite în vorbirea curentă și servicii private de pompieri, pot fi (i) servicii proprii, organizate în cadrul operatorilor economici și instituțiilor sau (ii) societăți prestatoare de servicii, astfel cum vom detalia mai jos.
Modalitatea de autorizare
Deși organizate separat față de serviciul ISU, serviciile private nu funcționează chiar în mod independent de ISU, astfel că înființarea sau desființarea unui astfel de serviciu privat se realizează doar cu avizul inspectoratului în a cărui zonă de competență se află sediul instituției/ sediul social al operatorului economic.
Astfel, în cazul în care serviciul privat pentru situații de urgență este organizat în mod intern în cadrul operatorului economic sau al instituției, înființarea serviciului se va putea face doar după întocmirea documentației necesare și obținerea avizului inspectoratului competent pentru situații de urgență.
În situația în care serviciul privat de pompieri este asigurat printr-o societate prestatoare de servicii, conform Criteriilor de Performanță, operatorul economic sau instituția, după caz, trebuie doar să încheie un contract cu societatea respectivă, aceasta din urmă având obligația obținerii avizului de înființare.
Tipurile de servicii private pentru situații de urgență
În funcție de modalitatea de organizare de mai sus, respectiv ca serviciu propriu sau ca societate prestatoare, serviciile private sunt de trei tipuri, respectiv:
a) servicii tip P1 – organizate ca servicii proprii, la nivelul operatorilor economici și instituțiilor;
b) servicii tip P2 – organizate ca servicii proprii la nivelul operatorilor economici supuși legislației privind controlul accidentelor majore în care sunt implicate substanțe periculoase; și
c) servicii tip P3 – organizate ca servicii proprii, la nivelul operatorilor economici și instituțiilor care desfășoară activități cu risc de incendiu sau ca societăți prestatoare de servicii.
Menționăm că în funcție de tipul lor, serviciile private au în componență echipe specializate și dotări tehnice diferite, inclusiv autospeciale necesare prevăzute în mod expres de Criteriile de Performanță. De asemenea, serviciile private constituite ca societăți prestatoare de servicii sunt obligatoriu de tip P3.
Obligativitatea înființării unui serviciu privat
În funcție de situația concretă privind activitatea desfășurată și spațiul pe care îl ocupă operatorul economic sau instituția, după caz, Criteriile de Performanță prevăd condițiile în care constituirea unui serviciu privat pentru situații de urgență este obligatorie.
Constituirea serviciului privat tip P1 este obligatorie pentru operatorii economici şi instituțiile care au în administrare, în acelaşi sector de competenţă, clădiri/ spaţii amenajate în clădiri/ ansamblu de clădiri și spații anexe pentru (cu titlu de exemplu):
a) activităţi sportive şi spectacole cu capacitatea mai mare de 600 de persoane;
b) comerţ şi/sau alimentaţie publică, cu suprafaţa desfăşurată peste 3.500 mp;
c) turism, având un număr mai mare de 200 de locuri de cazare;
d) producție şi/sau depozitare, cu suprafaţa desfăşurată între 10.000 şi 50.000 mp, cu risc mare şi/sau foarte mare de incendiu.
Constituirea serviciului privat tip P2 este obligatorie pentru operatorul economic care are în administrare în același sector de competență construcții pentru producție și/sau depozitare cu risc mare şi/sau foarte mare de incendiu, cu utilajele şi instalaţiile tehnologice aferente, și este supus legislației privind controlul accidentelor majore în care sunt implicate substanțe periculoase.
Constituirea serviciului privat tip P3 este obligatorie pentru operatorul economic care are în administrare în același sector de competență:
a) construcții pentru producție şi/sau depozitare, identificate cu risc mare şi/sau foarte mare de incendiu, pe o suprafață desfășurată însumată mai mare de 50.000 mp;
b) utilaje şi instalații tehnologice identificate cu risc mare şi/sau foarte mare de incendiu, pe o suprafață desfășurată însumată mai mare de 50.000 mp;
c) tipul de construcții, utilaje şi instalații specificate la literele a) şi b) de mai sus, identificate cu risc mare și/sau foarte mare de incendiu, dacă suma suprafețelor desfășurate este mai mare de 50.000 mp.
Aspecte practice privind sectorul de competență
Astfel cum am detaliat mai sus, determinarea obligativității constituirii unui serviciu privat se realizează în funcție de mai mulți factori, printre care și înțelegerea noțiunii de sector de competență.
Conform Criteriilor de Performanță, în situația în care operatorii economici / instituțiile au în administrare, în același sector de competență, clădiri / spații amenajate în clădiri/ ansamblu de clădiri și spații anexe pentru comerț şi/sau alimentație publică, cu suprafața desfășurată mai mare de 3.500 mp, aceștia au obligația de a constitui și asigura serviciul privat de tip P1. Deși ipoteza prezentată pare clară, Criteriile de Performanță nu detaliază situația particulară generată de astfel de clădiri / ansambluri de clădiri administrate de operatori economici diferiți, dar care beneficiază de infrastructură și facilități comune (e.g. centrele sau zonele comerciale).
Astfel, remarcăm faptul că pe baza Criteriilor de Performanță poate fi dificil să determinăm care este partea responsabilă pentru constituirea serviciului privat pentru situații de urgență în situațiile în care:
a) în cadrul aceleiași clădiri / ansamblu de clădiri își desfășoară activitatea mai mulți operatori economici, în spații care în mod individual nu depășesc suprafața de 3.500 mp, însă clădirea / ansamblul de clădiri depășește această suprafață; sau
b) atât clădirea / ansamblul de clădiri, cât și unul sau mai multe dintre spațiile închiriate, în mod individual, depășesc suprafața de 3.500 mp.
Deși potrivit Criteriilor de Performanță, sectorul de competență reprezintă suprafața desfășurată a construcțiilor/ clădirilor sau a ansamblului de clădiri, precum și spațiile amenajate din acestea, dintr-un singur amplasament, inclusiv terenul aferent acestora, precum și suprafața aferentă utilajelor și instalațiilor tehnologice, administrate de operatorul economic/ instituția care are obligația constituirii serviciului pentru amplasamentul respectiv, această definiție nu este suficientă pentru identificarea unui răspuns cu privire la situațiile exemplificate mai sus.
Suplimentar, menționăm faptul că potrivit Criteriilor de Performanță, în cadrul unui sector de competență nu pot funcționa simultan mai multe servicii private. Astfel, în cazul clădirilor cu spații de închiriat, care depășesc suprafața desfășurată de 3.500 mp, operatorul economic, proprietar al clădirii, ar putea fi obligat să constituie un singur serviciu privat care să cuprindă toate spațiile. Într-o altă interpretare, pentru fiecare spațiu închiriat care depășește suprafața de 3.500 mp, ar exista și opțiunea asigurării unui serviciu privat propriu, contractat cu aceeași societate prestatoare de servicii.
Având în vedere situațiile diverse care pot apărea în practică și care nu sunt acoperite de o reglementare expresă în cadrul Criteriilor de Performanță, recomandăm solicitarea unei opinii din partea inspectoratului pentru situații de urgență competent teritorial, cu descrierea situației particulare de fapt, pentru a vă asigura cu privire la respectarea obligațiilor legale privind constituirea serviciilor private pentru situații de urgentă în cadrul spațiului de desfășurare a activității.