Îmbunătăţirea eficienţei energetice a fondului existent de clădiri este un imperativ major al Strategiei Energetice a României. În ţara noastră, consumul de energie în clădiri rezidenţiale a depăşit după 2008 consumul industrial şi este pe primul loc în rândul diferitelor tipuri de consumatori.
Devine clar că ţinta principală pentru măsurile de reducere semnificativă a consumului energetic din România este absolut necesar să devină sectorul rezidenţial. (Fig.1)
O altă direcţie ce o vom analiza este efectul asupra combustibilului ce contribuie major la energia consumată de sectorul rezidenţial.
Din structura consumului anual de gaze naturale, pe categorii de consumatori, în perioada 2009 – 2014 ponderea gazului destinat consumatorilor casnici este pe locul 2 după ponderea destinată producătorilor energetici.(Fig. 2)
În cazul energiei termice produsă în special de producătorii energetici, consumatorii casnici, cei racordaţi la reţeaua centralizată, ocupă detaşat primul loc (Fig. 3) .
Cum gazele constituie peste 55% din combustibilul necesar producerii energiei termice, orice măsură de eficienţă energetică în acest sector are implicaţii semnificative asupra consumului de gaz.
În ceea priveşte energia electrică, ponderea consumului populaţiei (23% din total consum) este mai puţin importantă în raport cu sectorul economic, iar ponderea gazului în producerea energiei electrice este de doar 12%.
Aceste lucruri justifică, în mare parte, de ce măsurile de eficienţă energetică la nivel de clădiri rezidenţiale prin politici publice s-au canalizat în special pe reducerea consumului aferent încălzirii şi apei calde. Şi acum realitatea României dată de consumul intern de energie primară, (fig. 8) arată importanţa lemnelor de foc şi ne reaminteşte că acestea constituie sursa de încălzire (în foarte mică măsură sursa de energie electrică) pentru peste 50% din populaţie.
Doar 44% din populaţie este racordată la gaz. Lemnele fiind resursă regenerabilă, pentru sectorul rezidențial ne vom concentra pe gaz.
Putem trage concluzia că, dacă ţinem cont de ponderile folosirii gazului pentru producerea energiei aferente consumului casnic, înseamnă că avem un consum energetic pe bază de gaz ce reprezintă peste 106% din consumul termic rezidenţial destinat populaţiei (racordate la gaz).
Adică, dacă scădem consumul termic în sectorul rezidenţial racordat la gaz cu 1000 mii tep ar înseamna o reducere, în medie, a consumului de gaz cu peste 1060 mii tep.
Revenind la argumentaţia de ce sectorul rezidenţial trebuie să fie un obiectiv de prim rang al Strategiei Energetice a României, potenţialul de economisire a consumului final de energie în acest sector este, de asemenea, pe primul loc detaşat. (Fig. 5)
Deşi investiţiile în sectorul rezidenţial sunt amortizabile pe termen lung, peste 15 ani, posibilitatea atragerii fondurilor europene nerambursabile (UE a fixat ţinte în domeniu), poate determina termene înjumătăţite de recuperare a acestor investiţii.
Avem exemplul alocării în perioada 2014 – 2020, unde partea de fonduri europene acoperă 49,2% din totalul investiţiilor legate de renovarea termică în cazul clădirilor rezidenţiale.
Şi pentru că vorbeam de ţintele UE avem descris în Fig. 10 cadrul 2020 – 2030, cu sublinierea că în 2030 eficienţa energetică trebuie să atingă 27 – 30%. România şi-a propus la acest capitol 19% în 2020, iar pentru atingerea pragului de 27 – 30% în 2030 trebuie obligatoriu să abordeze situaţia marilor consumatori cu cel mai mare potenţial de reducere a consumului energetic.
În plus, dacă luăm în considerare dependenţa de circa 10% de importuri la gaze în 2014, care după cum am văzut contribuie mult la necesarul de energie termică în special la peste 44% din populaţia ţării şi într-o măsură mai mică la restul, măsurile de eficienţă energetică în sectorul rezidenţial ar putea rezolva în mare măsură această dependenţă.
Ce se poate face pentru a atinge obiectivele stabilite de UE, dar şi priorităţile naţionale
La nivel naţional există peste 8,4 milioane locuinţe, dintre care circa 3,5 milioane sunt apartamente în blocuri.Dintre acestea pretabile la acţiuni de modernizare energetică sunt circa 2,4 milioane.
Acestea, impreună cu clădirile publice ce includ şcoli, spitale, clădiri deţinute de autorităţi centrale, sunt principalele ţinte ale programelor pe bază de fonduri europene de modernizare energetică.
În plus, apartamentele şi majoritatea acestor clădiri publice sunt racordate la gaz.
Pentru analiza noastră vom folosi programul european ENTRANZE ce a urmărit realizarea de politici pentru perioada începând din anul 2014 până în 2030 în nouă ţări membre UE, inclusiv România.
Suplimentar, capitolul dedicat României din acest proiect face parteintegrantă din strategia de atragere de fonduri pentru investiţii în domeniul modernizării energetice a clădirilor din România .
Trebuie subliniat că pentru aceste politici dedicate României s-au luat în considerare scenarii de la cele mai pesimiste către cele mai optimiste. (BAU- scenariu de referință, Growing Up – scenariu moderat, Market transformation – scenariu ambiţios)
În fig. 8 avem fondurile cumulate până în 2020 şi respectiv în 2030 în funcţie de gradul de ambiţie a scenariilor luate în considerare. Subliniez că gradul de ambiţie depinde şi de ritmul de creştere a preţurilor combustibililor şi este mai mare cu cât acest ritm de creştere este mai mare. În fig. 10 „L „ ,respectiv ”H” reprezintă ritm de creştere a preţurilor combustibililor lent, respectiv înalt.
În condiţiile în care până în 2020 se prelimină alocări de peste 3 miliarde euro (compuse din alocări de aproape un miliard euro până în 2016 compuse din fonduri publice, fonduri private, împrumuturi BEI şi fonduri europene din perioada 2007 – 2013 la care se adaugă peste 2 miliarde euro în următoarea periodă până în 2020)* ne situăm între scenariul de referinţă BAU- H şi scenariul moderat Growing Up –L (adică
între 2,050 şi 4,597 miliarde euro).
Efectul de reducere a consumului final de încălzire şi apă caldă pentru clădiri rezidenţiale în anul 2030 faţă de anul 2020 ar fi corespunzător scenariilor amintite între 8309 şi 9858 GWh, adică între 714,44 şi 847,63 mii tep. Sursa : https://entranze-scenario.enerdata.net/site/ *Cele două miliarde euro sunt alocate pentru perioada 2014 – 2020 ,dar vor fi cheltuite probabil între 2017 și 2023
La fel pentru clădirile nerezidenţiale (în special clădiri publice) între 1736 GWh şi 2345 GWh între aceiaşi ani şi considerând cele două scenarii amintite, adică între 150 şi 200 mii tep. Sursa: http://www.entranze-scenario.enerdata.eu/site/
Rezultatele finale cumulate arată că între anul 2030 şi anul 2020 avem economii între 10654 GWh (916 mii tep) şi, respectiv, 11594 GWh (996 mii tep) numai pentru încălzire şi apă caldă considerând cele două scenarii amintite. Sursa : http://www.entranze-scenario.enerdata.eu/site/
Adică creştere de eficienţă energetică între 4,2% şi 4,5% la nivel naţional în 2030 faţă de 2020 şi o reducere a dependenţei de gaz între 8,3% şi 9,0% dacă ne raportăm la rezultatele din anul 2014. Rezultatele sunt în situaţie pesimistă, scenariile luate în consideraţie (împreună cu scenariu BAU –L) fiind cele mai puţin ambiţioase. Şi dacă luăm în considerare că în următorii 15 – 25 ani rezervele noastre de gaz ar putea fi epuizate, considerăm cu atât mai important efectul de reducere a consumului de gaz.
Orice avânt al costurilor combustibililor energetici (foarte probabil) determină ca scenariile mai ambiţioase să devină viabile şi, în consecinţă, cu efecte energetice mai mari.
Efortul financiar pentru perioada 2020 şi 2030 ar trebui să fie de cel puţin patru ori mai mare faţă de sumele alocate în perioada 2014 – 2020 în condiţii de cost optim, iar faptul că UE acordă fonduri nerambursabile face acest efort suportabil pentru România.
În loc de concluzie să ne amintim de săgeţile din exemplul Danemarcei şi să ne mai amintim că firmele care lucrează la reabilitarea termică a clădirilor încă sunt în mare majoritate româneşti. Concluzia vă aparţine.
Cum a abordat Danemarca strategia energetică
Danemarca a realizat o strategie naţională energetică în 2011 cu perspectiva anului 2050 şi a pornit de la câteva premise pe care vi le prezentăm în continuare.
- Populaţia lumii va ajunge la 9 miliarde de locuitori în 2050, iar cerinţele energetice pe cap de locuitor, având în vedere şi progresul tehnic, vor creşte şi ele. Astfel, până în 2035 creşterea consumului la nivel mondial va fi de 34% faţă de 2008, conform evaluării Agenţiei Internaţionale de Energie. China şi India par campioanele acestei creşteri, cum se vede Fig. 1.
- În timp vor rămâne tot mai puţini deţinători de resurse clasice de energie ceea ce va mări dependenţa a tot mai multor ţări din lume de tot mai puţini astfel de deţinători de resurse, cu impact negativ asupra posibilităţilor de negociere legate de preţuri. (Fig. 2)
- Şi un aspect specific Danemarcei. Ponderea exportului de tehnologii şi echipamente aferente energiei curate (verzi) din totalul exporturilor Danemarcei în raport cu 15 cele mai dezvoltate economii din UE (Fig. 3).
După cum se vede, ponderea acestora este mult peste ponderea medie din cele 15 ţări.
Concluzia, în afară de reducerea CO2 cu peste 80% la nivel UE în 2050, criteriul naţional economic este hotărâtor. Succint, strategia lor apare clar indicată de cele două săgeţi din Fig. 4 şi anume reducerea consumului energetic, respectiv creşterea energiei produse de surse regenerabile.
Scopul declarat este ca Danemarca să devină 100 % independentă de energia produsă de combustibili fosili în anul 2050.
Mărimea acestor săgeţi în cazul Danemarcei ţine cont în mare măsură şi de criteriile naţionale. În cazul României considerăm că trebuie să se întâmple acelaşi lucru.
––––-
Buildings Performance Institute Europe BPIE este o organizație fondată în 2010 de către fundațiile americane European Climate Foundation și Climate Works alături de European Council for an Energy Efficient Economy și are ca scop promovarea îmbunătățirii performanțelor energetice ale clădirilor pe cuprinsul UE și implicit în România. Mai multe despre noi și studiile noastre pe site-ul www.bpie.eu