În ultimele zile ale anului 2016, ultimele ale guvernului anterior şi ale vicepremierului ministru al dezvoltării şi administraţiei publice, s-a adoptat şi publicat OU 100/27.12.2016. Documentul cuprinde o întreagă serie de modificări ale celor două legi principale care afectează construirea, a urbanismului şi amenajării teritoriului şi a autorizării construcţiilor.
Este cea mai importantă contribuţie a acestui minister, dacă nu singura cu implicaţii mai serioase, din cadrul guvernării recent încheiate.
Voi comenta principalele intenţii ale actului legislativ şi modul în care au fost acestea transpuse în articole de lege, precum şi posibilele consecinţe ale acestora.
Pentru început doresc să afirm că între motivaţia ordonanţei şi conţinutul ei există o corespondenţă foarte clară. Într-adevăr ceea ce îşi propune Ordonanţa se reflectă în măsurile impuse şi nu avem de a face cu o nouă coafare a legislaţiei care urmăreşte să faciliteze interese sau să rezolve disfuncţii prin măsuri izolate. Pare a fi o acţiune mai coerentă decât cele precedente.
Măsurile sunt orientate spre cele două legi importante ale construirii, ambele foarte mult transformate în timp, până la pierderea coerenţei. Toate măsurile sunt orientate către câteva obiective logic afirmate: reducerea birocraţiei concomitent cu creşterea transparenţei actului administrativ, eficientizarea proceselor administrative prin eliminarea unor ambiguităţi posibile ale interpretărilor textelor de lege, informatizarea proceselor şi chiar eliminarea unor excese administrative absurde în anumite situaţii. Întrebarea cea mai importantă care se pune este dacă măsurile îşi vor atinge scopul şi mai ales când, având în vedere faptul că tentativele similare anterioare au eşuat în general, fiind ignorate şi în final anulate.
Mă refer aici mai ales la perioada în care s-a introdus acordul unic, respectiv coordonarea între instituţiile avizatoare în cadrul procesului de autorizare, realizată de primăriile emitente ale autorizaţiilor. A funcţionat cu succes în acele unităţi administrative care au luat lucrurile în serios şi am avut chiar ocazia să apreciez beneficiile unei colaborări administrative realmente eficace şi avansată. Dar marile administraţii gripate de ineficienţă şi cangrenate de practicile corupte au decretat că măsurile sunt inaplicabile şi le-au eliminat.
La fel s-a întâmplat cu procesele de consultare publică în urbanism, care sunt pe cât de fireşti pe atât de dificil de gestionat, pentru că necesită comunicare, implicare, negociere şi asumare, adică tot ceea ce un administrator care îşi caută confortul va evita cu sârg. S-a eliminat şi pentru acestea obligativitatea de a le organiza. Practicile au păstrat planificarea urbană în domeniul informării şi nicidecum al consultării.
Întorcându-ne la noile prevederi nu putem să nu observăm faptul că ele responsabilizează funcţionarii publici.
Ce înseamnă asta? Se introduc termene ferme pentru toate procedurile, se precizează măsurile punitive pentru contravenţiile de tip abuziv sau de neperformanţă care apar de obicei. Chiar şi consilierii locali, de care depinde aprobarea sau respingerea unei documentaţii, până acum la adăpostul anonimatului votului, vor trebui să îşi motiveze deciziile. Mi-e teamă că vor apărea colecţii de astfel de motivaţii fie perfect copiate de la unul la altul, într-o desăvârşită limbă de lemn, fie jurnaliştii vor avea ocazii nenumărate de a culege perle pentru articolele lor. Ne putem întreba de asemenea, dacă apar sancţiunile pentru erori în emiterea certificatelor de urbanism, cum se vor apăra emitenţii de acestea, pentru că până acum lipsa de decizie şi acţiunile, întârzierile şi ridicatul din umeri în cazul greşelilor evidente au exasperat mulţi solicitanţi.
Informatizarea este o opţiune ireversibilă şi ne putem întreba de ce apare aşa de târziu. După eşecul predării documentaţiilor de urbanism ”şi în format electronic”, fără a se preciza ce înseamnă asta, ce fel de formate sunt acceptate sau obligatorii şi mai ales după ce nimeni nu recepţiona de regulă aceste ”formate” şi nici nu le arhiva digital, pentru a fi utilizate ca bază de date, iată că ne pregătim să solicităm şi să primim avize şi acorduri şi să depunem documentaţii complete în formate electronice, în mediul digital, prin internet.
Termenul oferit administraţiilor să implementeze prevederea este de trei ani şi mă întreb dacă asta nu va conduce ca entităţile obligate să facă această tranziţie să înceapă să se gândească la ea peste ceva mai mult de doi ani de acum. Transparentizarea este consecinţa importantă a acestei posibile transformări, dincolo de confortul proceselor. Presiunea transparenţei va schimba, dacă totul va merge bine, un întreg comportament administrativ din spatele uşilor întredeschise.
Au fost introduse şi simplificări ale emiterii autorizaţiilor de construire, pentru schimbări de destinaţie şi pentru lucrări realizate în cadrul volumelor construite existente, care până acum te trimiteau la aberante documentaţii de urbanism pentru a transforma un pod în mansardă, spre exemplu. S-au eliminat autorizaţiile de construire pentru lucrări mărunte de întreţinere şi reparaţii, dar s-a conferit o responsabilitate şi o putere foarte mare Inspecţiei de Stat în Construcţii, care va gestiona Registrul Construcţiilor, o bază de date informatică întocmită din proiectele tehnice pentru toate lucrările care se vor autoriza de acum înainte. Ori, se ştie că aceste proiecte tehnice nu se realizează pentru marea majoritate a lucrărilor private, sau au un caracter sumar şi oricum netranspus în realitate prin ceea ce se construieşte de fapt. O întreagă ”cultură a construirii”, de fapt incultură generalizată şi acceptată ca fiind cutuma, este pusă în situaţia unei schimbări de paradigmă. Foarte de dorit, dar cum vor reacţiona cei care, indiferent de poziţie, educaţie sau venituri s-au obişnuit şi consideră firesc să parcheze pe trotuare sau în dreptul unui semn de circulaţie care interzice acest lucru? Ceea ce vreau să spun este, dincolo de aprecierea acestor prevederi, pentru ca scopul să fie atins e nevoie de foarte mult profesionalism al celor din administraţii şi toate serviciile implicate. De unde va apărea acest profesionalism care până acum a depins doar de persoane şi propria lor conştiinţă şi nicidecum de un sistem funcţional?
Ordinul Arhitecţilor din România împreună cu asociaţiile profesionale şi patronatele din sectorul construcţiilor cu care colaborează în scopul transformării legislaţiei în construcţii a participat activ la elaborarea acestor prevederi. O bună parte din propunerile noastre au fost preluate, dar câteva nu au fost luate în considerare. Trebuie să mărturisesc faptul că am fost pentru schimbări şi mai profunde, pentru curajul de a reconsidera procesele folosind logica realităţii practicii proiectării şi construirii, dar ministerul în sarcina căruia cade responsabilitatea reglementării nu a avut curajul sau capacitatea de a se implica într-o astfel de iniţiativă. Planează încă mai multe confuzii asupra aplicabilităţii reglementărilor Codului civil şi ale practicii ”acordului vecinilor”, nesoluţionate de ordonanţă. Lipsesc clarificări asupra conţinutului proiectului pentru structura de rezistenţă care trebuie să facă parte din proiectele pentru autorizaţiile de construire şi alte măsuri propuse. Cea mai mare absenţă însă, este după părerea noastră, nepreluarea propunerii pe care OAR şi partenerii din sector au făcut-o de a se înfiinţa pe lângă primăriile marilor oraşe şi la judeţe centre de planificare urbană absolut necesare pentru practica planificării care în prezent este complet externalizată către sectorul privat şi nu beneficiază în cadrul administraţiilor nici măcar de negociatori ai interesului public suficient de calificaţi.
Închei aceste considerente cu o notă de apreciere şi optimism pe care o datorez în ansamblu acestui text care a devenit proiect de lege pentru aprobarea ordonanţei, dar nu pot să nu îmi manifest îngrijorarea faţă de contextul politic actual care poate reduce la absurd toate eforturile din domeniul care ne interesează atât de mult.
Descarca articolul
Si ce face OAR acum, cand Parlamentul amendeaza si distruge HG 100/2016?
Va incurajez sa luptati pentru apararea progreselor legislatiei in constructii si amenajare teritoriala.
Altfel, continuam sa existam intr-o industrie mediocra, corupta si dependenta inacceptabil de mult de birocratia administrativa.
Curaj, dle. Tiganas!
Avem cea mai absurda birocratie din Europa iar aceasta modificare legilativa o agraveaza !
Daca implementarea se va face cu 4 pași diferiți de la județ la județ iar functionarii vor tergiversasi vor fi mereu subiectivi nu se va realuiza mult in bine. Sunt sceptic spre pesimist datorita calitatii unora din administratie care nu au NIMIC cu profesia noastra.Foarte multi arhitecti au parasit treptat administratia din motive obiective.