O legislație mai clară și mai puțin interpretabilă este prima cerință pentru asigurarea derulării în bune condiții a relației proiectanților cu autoritățile publice.
”Astfel interacțiunea proiectant – autorități ar fi sănătoasă, mai rapidă și poate, îndrăznesc să zic, mai plăcută”, spune arh.Vlad Baloșin, general manager Metrik Architecture.
El subliniază: ”Sunt buni profesioniști de ambele părți ale baricadei și împreună putem îmbunătăți cadrul legal, ca să ne fie tuturor mai ușor să performăm”.
Fenomenul digitalizării a îmbunătățit în parte relația cu autoritățile. Dar, pe de altă parte, arh. Mario Kuibuș, managing partener la Re-act Now Architecture, observă că în multe instituții în spatele acestui pas înainte sunt și contacte directe care dispar. Asta duce în multe situații la blocarea sau prelungirea pe perioade nedeterminate a multor emiteri de avize/documente din lipsa contactului direct cu persoanele care sunt direct răspunzătoare.
Ceea ce așteaptă arhitecții de la autorități este predictibilitate, atât a termenelor de avizare/autorizare, cât și a cerințelor necesare pentru acestea.
”Este foarte greu să gestionezi o afacere în domeniul proiectării, atât timp cât depinzi de niște faze de proiect a căror finalitate nu poate fi estimată în timp, fiind dependente de deciziile și viteza de procesare a autorităților”, subliniază arh. Victor Mihăilescu, de la Archdesign.
Cel mai important aspect în relația proiectanților cu autoritățile este respectarea reglementărilor, deoarece aceștia trebuie să fie la curent cu toate reglementările și cerințele legale pentru a evita întârzierile și problemele în desfășurarea proiectelor.
Adriana Frățilă, arhitect șef la Archistudio SRL, este de părere că pentru a se putea realiza cu succes acest lucru este important să existe o colaborare și comunicare deschisă între proiectanți și autorități, deoarece acestea sunt esențiale pentru a asigura conformitatea cu standardele și pentru a evita problemele în procesul de aprobare a proiectului, câștigându-se timp și, implicit, bani.
Totodată, abilitatea de a rezolva problemele și de a răspunde rapid la întrebările sau preocupările autorităților, în cazul în care acestea apar, contribuie la accelerarea procesului de aprobare a proiectelor și astfel implementarea se poate realiza mai rapid.
Relația dintre proiectanți și autorități este esențială pentru succesul unui proiect și pentru respectarea regulilor și standardelor impuse de autorități.
”Este adevărat că, de multe ori, există lacune sau interpretări diferite ale legislației, care generează neînțelegeri și decalaje în procesul de autorizare. De cele mai multe ori întâlnim întârzieri nejustificate din partea autorităților sau chiar blocaje din lipsa unor documentații de urbanism de tip PUG sau PUZ sau din blocarea accesului la tipul acesta de studii de urbanism realizate”, menționează arh.Bogdan Neagu, de la NBC Arhitect SRL.
Site-urile oficiale ale primăriilor ar trebui să ofere informații foarte clare și complete despre toate studiile de urbanism PUD, PUZ, PUG realizate.
”Aș propune chiar realizarea unui standard unic de pagină web pentru a fi implementat în site-urile oficiale ale autorităților locale. Acesta ar trebui realizat cu sprijinul OAR pentru a fi siguri că este realizat la un standard corect. De asemenea, hărțile interactive de tipul celei de pe site-ul PMB, în care poți accesa dinamic toate studiile de urbanism ar trebui să devină o practică normală foarte bine integrată și actualizată la zi”, mai spune arh. Bogdan Neagu.
Sorin Gabrea: ”Este momentul ca reglementările în domeniu să fie consistente, corecte și stabile”
Evenimentele din decembrie 1989 au fost momentul declanșării unor profunde schimbări structurale în societatea românească .
Trecerea de la un sistem totalitar, în care cetățenii erau angajați ai Statului român, către un sistem cu economie (aparent) liberală s-a dovedit a fi un proces foarte complicat și cu numeroase probleme, la toate nivelele.
Administrația publică, în noua formulă, nu are performanțe notabile, în ceea ce privește modul de administrare a relației complicate, între interesul public și cel privat.
În marea majoritate a cazurilor se dovedește că aparatul administrativ public funcționează, mai degrabă, în interesul privat al unor “grupuri de interese”, iar zona publică are, evident, mult de suferit.
Construcția legislativă, corespunzătoare noilor structuri sociale, începută în anii ’90, ar fi trebuit să fie urmată de dezvoltarea unor noi reglementări tehnice care, la rândul lor, ar fi fost necesar a fi transpuse în plan administrativ, temei pentru o nouă configurare a spațiului public.
Inactivitatea instituțiilor publice centrale, coroborată cu sistemul profund bolnav al administrației publice locale, a avut drept consecință o alterare a modului de acțiune și în segmentul relației între interesul public și cel privat, în zona proiectelor imobiliare și de urbanism.
Cadastrul general nu este, încă, încheiat.
Rețelele edilitare nu sunt corect reperate, iar despre condițiile juridice în care acestea sunt construite și sunt administrate, nu există decât unele informații parțiale.
În cadrul proiectelor noastre am avut ocazia să deviem o rețea de termoficare care fusese desființată cu mulți ani în urmă, o dată cu centrala pe care o deservea; în alt proiect am realizat formalități birocratice pentru desființarea unui racord de cale ferată industrială, de asemenea, dispărut cu mulți ani înainte, iar enumerarea ar putea continua.
Lista monumentelor istorice nu a fost actualizată, deși, între timp, au apărut foarte multe modificări legislative iar inventarierea inițială este incompletă sau, chiar, contradictorie. Nu sunt precizate condiționări pentru zone de protecție a monumentelor istorice, iar despre reperarea cadastrală a acestora și despre înscrierea condiționărilor respective în cartea funciară a imobilelor afectate, nici vorbă.
În zone cu seismicitate ridicată – cum, de altfel, este mai tot teritoriul național – lipsesc informații geotehnice, iar hărțile de risc seismic sunt publicate, sporadic, drept teme de dispută electorală.
Nu există date suficiente despre zone de risc sau cu privire la alte condiționări geologice.
Serviciile publice nu sunt evidențiate corect și cuprinzător, cu privire la capacitatea și calitatea prestației, atât pentru cele aflate în responsabilitatea administrației publice locale, cât și pentru cele realizate de către instituții private, pentru care instituția publică acționează ca organism de control, reprezentant al cetățenilor.
Toate aceste informații, dar și multe altele, referitoare la tot ceea ce configurează spațiul public – cultură, învățământ, asistență sanitară, etc – ar fi fost necesar a fi cuprinse într-un pachet oficial, administrat de către Primărie și pus la dispoziția cetățenilor sub forma unei baze de date publice.
În lipsa acestor informații oficiale, pentru fiecare proiect mai important se tot solicită și se avizează tot soiul de așa-zise studii de fundamentare, care, mai apoi, în loc să fie preluate și integrate în capitolul corespunzător, pentru a valorifica responsabil calitatea documentației în cauză, se pierd în arhive ”moarte”, peste care se așterne uitarea.
Procesul de avizare se prelungește foarte mult, calitatea proiectelor nu poate fi, totdeauna, corespunzător asigurată, iar evoluția în timp a unor zone nu poate fi controlată. Aprecierile subiective, în aceste condiții afectate de influențe de tot soiul, nu pot fi evitate.
Datele publice, corespunzător fundamentate și obiectiv administrate de către instituția publică responsabilă, vor fi temelia pe care se poate construi un nou sistem de reglementare a domeniului.
Noua generație de planuri urbanistice, la toate nivelele, trebuie să se bazeze pe acest sistem de date clare și solide, iar nu pe evaluări sau alte informații conjuncturale, puse în circuitul public fără responsabilitate. Este momentul ca reglementările în domeniu să fie consistente, corecte și stabile. Proiectele speculative trebuie să fie sever limitate.
Drept urmare, reglementările urbanistice nu sunt bine întocmite, iar perfecționarea acestora, temelie a unei corecte relații între interesul public, preponderent și corespunzător formulat, și interesul privat este profund alterată, ignorată chiar, cu bună stiință.
Ca urmare, activitatea proiectanților începe cu o analiză exigentă a condițiilor solide și corecte în care un proiect poate fi realizat. Asistența juridică este, întotdeauna, necesară.
Apoi, repetatele avizări, în fața unor comisii, care nu reprezintă întotdeauna interesul public, complică procesul de promovare a unui proiect performant.
Clădirea înaltă “turnul”, “rechinii imobiliari” sau “betonarea spațiului verde” sunt noțiuni propagandistice puternic susținute de către activiștii din domeniul urbanismului pentru blocarea unor proiecte, dintre care unele pot fi considerate modele arhitecturale sau urbanistice interesante, a căror promovare ar putea reprezenta tocmai dovada incompetenței avizatorilor.
Infestarea domeniului, care a devenit câmp de acțiune politică cu opinii propagandistice, are consecințe negative în ceea ce privește calitatea producției tehnice.