Pe fondul devastărilor produse de conflictul din Ucraina, reconstrucţia sectorului locuinţelor se conturează ca una dintre cele mai presante provocări de infrastructură pe termen mediu şi lung. Conform unei evaluări a Băncii Mondiale, în procesul de refacere Ucraina are nevoie de aproximativ 84 miliarde USD doar pentru sectorul locuinţelor. Mai mult, aproximativ 13 % din stocul total de locuinţe a fost deteriorat sau distrus, afectând peste 2,5 milioane de gospodării.
Ritmul actual de construcţie în Europa de Est – insufficient
Pentru a înţelege amploarea provocării, putem analiza nivelul de construcţii rezidenţiale din Europa de Est. Polonia, cea mai activă piaţă din regiune, a finalizat în 2023 aproximativ 220 400 locuinţe. Chiar şi dacă toată Europa de Est ar construi la acelaşi nivel, ritmul nu s-ar apropia nici pe departe de necesarul Ucrainei.
Dacă Ucraina are peste 2,5 milioane de locuinţe afectate, iar ritmul teoretic optim ar fi de ~200 000 locuinţe pe an (nivelul Poloniei), ar fi nevoie de 12–15 ani pentru a reconstrui doar sectorul rezidenţial — în condiţii ideale. În realitate, reconstrucţia ar dura chiar mai mult, având în vedere birocraţia, infrastructura deteriorată şi nevoile suplimentare de relocare.
Deficitul de forţă de muncă – problema structurală care blochează reconstrucţia
O altă limitare majoră este forţa de muncă.
În ultimele două decenii, Europa de Est a pierdut o mare parte din forţa de muncă calificată, în special în domeniul construcţiilor, ca rezultat al migraţiei masive către ţări din Vestul Europei. România, Polonia, Bulgaria, Moldova şi statele baltice au pierdut sute de mii de meseriaşi – zidari, dulgheri, electricieni, instalatori – fără o generaţie suficient de numeroasă care să le ia locul.
Ucraina, însă, se confruntă cu o situaţie mult mai gravă:
- o parte semnificativă a populaţiei apte de muncă a părăsit ţara;
- sute de mii de oameni au fost mobilizaţi în armată;
- pierderile umane sunt considerabile, iar recuperarea demografică va dura decenii.
Acest lucru înseamnă că reconstrucţia tradiţională, bazată pe forţă de muncă locală abundentă, nu este fezabilă.
Cum rezolvă construcţia modulară problema forţei de muncă
Construcţia modulară nu este doar o soluţie tehnologică, ci şi una demografică. Iată de ce:
- Mută cea mai mare parte a muncii de pe şantier în fabrică, unde procesele pot fi automatizate şi standardizate.
- Reducerea cererii de forţă de muncă calificată locală: modulele sunt produse în fabrici situate în ţări cu capacitate mai mare (România, Polonia, Slovacia), apoi transportate gata finisate.
- Eficienţă ridicată a muncii: într-o fabrică modulară, aceeaşi echipă produce de 2–3 ori mai mult decât o echipă tradiţională pe şantier.
- Formare profesională mai rapidă: lucrătorii din fabricile de module pot fi instruiţi în câteva luni, nu în câţiva ani (cum este cazul meseriilor clasice).
- Echipamente moderne şi automatizare: liniile de producţie pot compensa lipsa forţei de muncă prin tehnologii de tăiere CNC, robotizare uşoară, control al calităţii digitalizat.
Astfel, construcţia modulară permite:
- utilizarea forţei de muncă din afara zonei afectate;
- reducerea dependenţei de meseriaşi locali;
- scalarea producţiei la un nivel imposibil de atins prin metode tradiţionale.
România – poziţionare strategică pentru reconstrucţia Ucrainei
România are o poziţie ideală pentru a deveni un centru de producţie a modulelor necesare reconstrucţiei:
- este membră NATO şi UE, deci un mediu politic şi logistic stabil;
- are proximitate geografică directă cu Ucraina, facilitând transportul modulelor;
- beneficiază de infrastructură rutieră şi feroviară care poate deservi fluxuri mari de livrări;
- are deja experienţă în prefabricate şi construcţii industrializate;
- poate atrage investiţii pentru linii de producţie modulare de mare capacitate.
Concluzie
Reconstrucţia Ucrainei este o provocare uriaşă, atât prin dimensiunea pierderilor, cât şi prin deficitul de forţă de muncă şi limitele capacităţii actuale de construcţie în Europa de Est.
Construcţia modulară — industrializată, rapidă, scalabilă şi mai puţin dependentă de forţa de muncă locală — este una dintre puţinele soluţii realiste capabile să răspundă nevoilor enorme ale Ucrainei într-un timp rezonabil.
România, prin poziţia sa strategică şi prin potenţialul industriei locale, are şansa de a deveni un pilon esenţial în efortul european de reconstrucţie. Este o oportunitate economică majoră, dar şi o responsabilitate morală şi geopolitică.
Despre autor
Costel Serbea este specialist în operațiuni industriale și expert în construcții modulare, cu experiență internațională în implementarea sistemelor de producție, optimizarea lanțurilor de aprovizionare și dezvoltarea de facilități de producție pentru proiecte complexe. A coordonat inițiative de industrializare în Statele Unite, Canada și Europa, cu focus pe procese Lean, digitalizare și eficiență operațională.
Este autorul cărții Modular Construction: Square Pegs, Round Holes and the Urgent Need to Rethink How We Build, în care analizează modernizarea industriei construcțiilor prin metode industrializate.
