Prof. Șerban Dima, Allied Engineers: „Avem un cadru legislativ viu, care se actualizează continuu pentru creşterea siguranţei construcţiilor în exploatare”

Seismul din martie 1977 rămâne un moment de cotitură pentru domeniul construcțiilor din România. Numărul mare de victime și de clădiri prăbușite atunci a făcut autoritățile vremii să conștientizeze nevoia de îmbunătățire substanțială a normelor de proiectare și execuție în construcții, spune prof. univ. dr. ing. Șerban Dima, senior partner Allied Engineers. În ultimele decenii, normele și reglementările au trebuit să țină pasul cu progresul tehnologic, pentru a asigura o mai mare siguranță și rezistență la cutremure a construcțiilor. Am discutat cu domnul Prof. Șerban Dima despre cum sunt elaborate aceste norme și despre ce presupune adoptarea lor de către companiile din domeniu.

1. Ați început să studiați în 1967 și ați obținut diploma de inginer cinci ani mai târziu. Cum arăta domeniul construcțiilor din România la acea vreme?

În anii 1970, politica de industrializare și urbanizare promovată de regimul comunist a avut ca rezultat o dezvoltare accelerată a domeniului construcțiilor din România. S-au construit atunci numeroase blocuri de locuințe, fabrici, infrastructură industrială și de transport. Tot în acea perioadă s-a promovat construcția unor structuri monumentale și edificii publice grandioase, menite să evidențieze puterea și prestigiul regimului: palate ale culturii, hoteluri, instituții guvernamentale și monumente.

Aceea a fost o perioadă în care s-a construit mult şi repede. Pentru a accelera ritmul construcțiilor și a reduce costurile, s-a adoptat tehnica prefabricării, elementele de construcție tipizate fiind executate industrial și ulterior asamblate pe șantiere.

A început în acea vreme o urbanizare extensivă în toată ţara. S-a pus accent deosebit pe extinderea și modernizarea orașelor. Construirea de noi cartiere rezidențiale, școli, spitale, centre sportive, centre comerciale, instituții publice și infrastructură urbană a fost prioritară în acea perioadă. Câteva exemple edificatoare pentru dinamica dezvoltării construcţiilor din acea perioadă sunt:

• Atunci s-au construit cartierele Titan-Balta Albă, Pantelimon, Berceni, Drumul Taberei, Militari, Bucureştii Noi, Pajura, Tei, Colentina – cu blocuri de locuinţe mai mici, de 3-4 etaje, sau înalte, de 8-11 etaje;
• La Marea Neagră, între anii 1968-1972, au fost construite staţiunile cu nume de planete – Neptun, Olimp, Jupiter, Saturn, Venus – şi s-au ridicat hotelurie (funcţionale şi astăzi) Mamaia, Eforie Nord şi Eforie Sud;
• Combinatul Siderurgic de la Galaţi a început să producă în iulie 1968 şi a continuat să se extindă, ajungând în numai patru ani la peste 40.000 de angajaţi;
• În anul 1969, cu ocazia vizitei preşedintelui Richard Nixon, a fost deschis Aeroportul Internațional Henri Coandă din Bucureşti;
• Hidrocentrala Porţile de Fier s-a finalizat în anul 1972, iar trei ani mai târziu a fost inaugurat Transfăgărăşanul (chiar dacă lucrările au continuat însă până în anul 1982);
• În anul 1975 au început lucrările de execuţie a Canalului Dunăre – Marea Neagră, care s-au finalizat în 1984.

2. Parcurgând CV-ul dvs, am remarcat că ați început cariera universitară în ianuarie 1977, cu doar câteva luni înaintea marelui cutremur din acel an. Ce a însemnat seismul din 1977 pentru felul în care se construia în România și pentru modul în care au fost regândite normele de proiectare?

Seismul din 1977 a avut un impact major asupra modului în care se construia în România și a determinat o reevaluare a normelor de proiectare și a practicilor de construcție. Acest eveniment tragic a avut consecințe devastatoare, cu un număr semnificativ de pierderi de vieți și pagube materiale considerabile, în special în București, dar și în alte zone ale țării.

Aş sublinia doar câteva aspecte privind impactul pe care l-a avut acest cutremur.

Seismul a evidențiat gravitatea problemelor legate de siguranţa în exploatare a construcțiilor. Aceasta este direct legată de nivelul de cunoaştere, la acea vreme, atât a normelor de proiectare, cât şi a calităţii materialelor de construcţie. Numărul mare de clădiri afectate grav sau care s-au prăbușit la cutremurul din 1977 a determinat o conștientizare profundă a necesității îmbunătățirii normelor de proiectare şi execuţie în construcții.

Au fost adoptate și implementate noi norme și reglementări, care au pus un accent sporit pe rezistența seismică a clădirilor și a altor structuri. Aceste norme au inclus cerințe mai stricte privind materialele de construcție, proiectarea structurilor și metodele de construire.

Seismul a stimulat adoptarea de tehnologii și practici noi în construcții, care să asigure o mai mare rezistență la cutremur.

După seism, s-au întreprins eforturi substanțiale pentru reabilitarea și consolidarea clădirilor existente pentru a le face mai rezistente la cutremure. Aceasta a implicat consolidarea și adaptarea la noile standarde de siguranță seismică a multora dintre clădirile expertizate tehnic şi încadrate în clasa I de risc seismic (marcate cu „bulina roșie”). Activitatea de consolidare este şi în prezent în atenția autorităților, numărul imobilelor neconsolidate încă fiind considerabil de mare.

Este important să ne amintim și faptul că seismul din 1977 a fost pretextul folosit de Nicolae Ceauşescu pentru a construi pe fostul „Dealul Spirii”, inspirat fiind de arhitectura din China şi Coreea de Nord, proiectul megalomanic Casa Poporului (azi Palatul Parlamentului) şi Bulevardul Victoria Socialismului (azi Bulevardul Unirii), care se voia un echivalent al Bulevardului Champs-Élysées. Pentru realizarea acestor proiecte, au fost demolate clădiri importante din patrimoniul istoric al Bucureştiului: Spitalul Brâncovenesc, Institutul Medico-Legal Dr. Mina Minovici, Sinagoga Cahal Cicu, Biserica Sfânta Vineri.

3. Care au fost următoarele puncte de cotitură pentru normele din domeniu?

După căderea regimului comunist în 1989, România a început să experimenteze tranziția de la o economie planificată centralizat la o economie de piață. Această tranziție a avut un impact semnificativ asupra normelor din domeniul construcțiilor, deoarece a fost necesară adaptarea lor la noile condiții de piață și la cerințele investitorilor privați.

Odată cu aspirațiile României de a deveni membră a Uniunii Europene (UE), au fost adoptate și implementate norme și standarde europene în domeniul construcțiilor. Aceasta a implicat armonizarea normelor naționale de construcție cu cele europene și aderarea la cerințele și reglementările impuse de UE în ceea ce privește siguranța construcțiilor, protecția mediului și eficiența energetică.

Avansul tehnologic și adoptarea unor tehnologii noi au constituit şi ele puncte de cotitură pentru normele din domeniul construcțiilor. S-au dezvoltat și implementat standarde și reglementări pentru utilizarea materialelor și tehnologiilor moderne, precum și pentru construcția ecologică și sustenabilă.

Știm cu toţii că în ultimele decenii s-a acordat o atenție tot mai mare eficienței energetice și sustenabilității în construcții. Normele și reglementările au fost revizuite pentru a promova utilizarea materialelor și tehnologiilor care reduc consumul de energie și impactul asupra mediului.

De asemenea, după experiențele tragice ale seismelor din trecut, normele și reglementările au fost continuu revizuite și îmbunătățite pentru a asigura o mai mare siguranță și rezistență la cutremure a construcțiilor.

4. Cât de bine stă România în prezent când vine vorba de legislație, în comparație cu alte țări cu un risc seismic similar?

Până în anul 1990, reglementările aplicate în proiectare au fost orientate spre economii severe de materiale şi manoperă, acestea fiind aliniate principiilor tehnico-economice ale statelor fost-comuniste membre CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc).

în acea perioadă, proiectarea seismică încă se afla la început. Prima reglementare seismică a fost elaborată în decembrie 1941, în urma efectelor dezastruoase ale seismului din 1940, şi avea la bază o normă italiană din anul 1938.

După anul 1990, pe baza lecţiilor învăţate în urma cutremurelor puternice din anii 1977 (magnitudine 7,2 grade pe scara Richter), 1986 (magnitudine 7,1 grade pe scara Richter), 1960 (magnitudine 6,9 grade pe scara Richter) şi a accesului liber la literatura de specialitate a altor ţări, au fost elaborate normele de proiectare seismică P100-92(96), P100-1/2004(2006), P100-1/2013, care au hărţi de zonare seismică proprii.

în norma P100-92 apare pentru prima dată noţiunea de interval mediu de recurenţă (IMR),  pentru care s-a făcut harta de zonare seismică a ţării cu evidenţierea IMR, adică a intervalului de timp în care se aşteaptă să se repete cutremurul maxim pentru care s-a făcut calculul la sesim.

Ca urmare a progresului cunoaşterii în domeniu şi alinierii la normele europene (Eurocoduri), proiectarea seismică a clădirilor s-a reglementat pentru valori din ce în ce mai mari ale IMR: P100-92 cu IMR de 50 ani; P100-1/2006 cu IMR de 100 ani; P100-1/2013 cu IMR de 225 ani. In prezent se află în curs de elaborare Normativul P100-1/2024 pentru care intervalul mediu de recurenţă este de 475 de ani.

Concluzia este că avem un cadru legislativ viu, care se actualizează continuu pentru creşterea siguranţei construcţiilor în exploatare, siguranţă care vine, desigur, şi cu creşterea costurilor în execuţie.

5. De unde pornește elaborarea unor norme noi? (se face o actualizare periodică, se ține cont de apariția unor noi tehnologii sau de apariția unor noi standarde internaționale?)

ţinând seama de progresele din domeniu (schimbările în tehnologie şi în practicile de construcție), precum şi de necesitatea alinierii la standardele internaționale, normele în construcții trebuie actualizate la intervale de aproximativ 10 ani.

Actualizarea normelor existente (sau elaborarea unor norme noi) poate implica mai mulți actori din industrie, organizații guvernamentale, organizații profesionale și alte entități şi poate începe din mai multe surse, cum ar fi:

Experiență practică și observații din teren: unele norme noi pot fi dezvoltate ca răspuns la observații și experiențe din practică. Problemele întâmpinate în timpul lucrărilor de execuție a construcțiilor pot duce la identificarea unor necesități de îmbunătățire a normelor existente sau la dezvoltarea unor norme noi.

Cercetare și dezvoltare: progresele în cercetare și dezvoltare în domeniul construcțiilor pot furniza baze solide pentru elaborarea unor norme noi. Studii și experimente legate de materialele de construcție, tehnologii de construcție, rezistența seismică etc., pot servi drept fundament pentru stabilirea unor standarde și reguli noi în domeniu.

Reglementări și recomandări internaționale: organizații internaționale precum Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO), Comisia Europeană (CE), dar și alte organisme internaționale pot emite reglementări și recomandări care pot influența elaborarea normelor naționale de construcție. Armonizarea cu standardele internaționale este importantă în contextul globalizării și integrării economice.

Consultări și colaborări între diverse părți interesate: procesul de elaborare a normelor poate implica consultări și colaborare între diverse părți interesate, inclusiv organizații guvernamentale, instituții de cercetare, asociații profesionale, dezvoltatori, constructori, arhitecți, ingineri proiectanți etc. Această abordare poate asigura că normele sunt relevante, eficiente și aplicabile în practică.

Indiferent de sursa care a stat la baza iniţierii procesului de actualizare a unei norme existente, echipa de specialişti desemnată de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (MDLPA) pentru actualizarea normei va parcurge în mod obligatoriu următoarele etape:

• Studierea documentaţiei de specialitate (existentă pe plan intern şi extern) care urmează a fi actualizată; analizarea experienţei practice în domeniul respectiv şi a învăţămintelor care se trag din evenimentele ce au avut loc de-a lungul timpului.
• Elaborarea propunerii de îmbunătăţire pe baza rezultatelor/concluziilor obţinute în prima etapă; efectuarea de studii ce caz (pe baza de modele matematice) şi de încercări experimentale care, prin comparaţie, să confirme rezultatele studiilor de caz.
• Revizuirea propunerii, dacă este cazul, în funcţie de rezultatele studiilor de caz şi ale încercărilor experimentale.
• Punerea la dispoziţia actorilor principali din industrie a propunerii de îmbunătăţire a normei, pentru observaţii şi recomandări.
• Finalizarea propunerii, după adoptarea observaţiilor şi recomandărilor bine argumentate primite în etapa anterioară şi transmiterea normei către MDLPA.
• Publicarea normei.

6. Cum decurge de obicei colaborarea cu autoritățile în această privință?

Așa cum am spus mai devreme, autoritățile și organizațiile responsabile pentru elaborarea sau modificarea normelor pot să întocmească propuneri inițiale pe care le supun apoi consultării publice. La aceste consultări, părțile interesate (organizații guvernamentale relevante, organizații profesionale, organizații neguvernamentale, constructori, arhitecți, proiectanți etc.) și publicul larg sunt invitați să ofere feedback, sugestii și observații. În acest fel, procedura asigură transparența și implicarea publicului în procesul decizional.

Procesul de elaborare a normelor nu se oprește odată cu adoptarea acestora. Autoritățile monitorizează implementarea și respectarea normelor și iau măsuri pentru a asigura respectarea lor.

7. Pentru o companie din domeniul construcțiilor, respectarea unor norme tot mai riguroase înseamnă adesea cheltuieli mai mari și timp dedicat actualizării proceselor de lucru. Aduc asemenea actualizări și vești bune pentru proiectanți și constructori?

Pentru o companie din sectorul construcții, respectarea normelor și standardelor tot mai riguroase implică investiții suplimentare de timp, resurse umane și materiale. Trebuie să avem, însă, în vedere aspectele pozitive și avantajele pe termen lung asociate cu respectarea cu strictețe a legislației. Chiar dacă inițial conformarea poate implica cheltuieli suplimentare, pe termen lung, implementarea unor procese și practici mai eficiente poate duce la reducerea costurilor și creșterea productivității.

Să nu uităm ca normele mai riguroase au ca rezultat final clădiri și structuri mai sigure, capabile să reziste la diverse riscuri, cum ar fi cutremure, incendii sau fenomene meteorologice extreme, contribuind astfel la protejarea vieților și a bunurilor materiale.

Apoi, respectarea cu strictețe a normelor consolidează încrederea clienților în proiectanți și constructori, în serviciile și în produsele acestora. Clienții pot fi mai predispuși să colaboreze cu o companie care demonstrează un angajament puternic față de calitate, siguranță și respectarea reglementărilor.

Nu în ultimul rând, companiile care respectă normele riguroase și investesc în calitate și siguranță pot beneficia de o reputație îmbunătățită în industrie. Acestea pot fi percepute ca lideri în domeniu și pot atrage mai ușor clienți și parteneri de afaceri.

8. După ce principii vă ghidați munca și activitatea în rolul pe care îl aveți astăzi în cadrul Allied Engineers?

Sunt principii fundamentale care vizează atât succesul firmei, cât și satisfacția clienților, angajaților și comunității.

Prioritatea principală este, desigur, satisfacția clienților noștri. Ne străduim să le înțelegem cât mai bine nevoile și obiectivele și să le oferim soluții personalizate și de înaltă calitate care să îndeplinească aceste cerințe.

Ne angajăm să fim recunoscuți pentru calitatea și excelența serviciilor. Pentru a obține această  recunoaștere, căutăm întotdeauna să depășim așteptările clienților și să oferim rezultate de cea mai înaltă calitate în fiecare proiect.

Bunăstarea și dezvoltarea profesională a angajaților noștri reprezintă, de asemenea, o preocupare permanentă. Încurajăm o cultură a echipei în care fiecare membru să se simtă apreciat și implicat în succesul firmei.

În toate interacțiunile noastre promovăm transparența și corectitudinea si ne ghidăm după principiile integrității și eticii profesionale.

În egală măsură ne preocupă impactul social și de mediu al activităților noastre și ne angajăm să dezvoltăm proiecte sustenabile și responsabile din punct de vedere social.