Procedura de avizare este anevoioasa, greu previzibila si intortocheata

Avizele pot fi înțelese ca niște documente care consfințesc faptul că, la sfârșitul unor proce­duri profesionale complexe, o documentație tehnică elaborată în vederea realizării unei con­strucții este în acord cu reglementările tehnice în vigoare, respectă normele juridice în dome­niu și, de asemenea, reglementările urbanistice. Drept urmare, toate avizele sunt importante.

 

 

 

Numai că există zone mari care nu sunt regle­mentate – vezi, cu precădere, zona regle­mentărilor urbanistice, altele cu norme sau reglementări neactualizate și cu multiple pro­bleme de coordonare, corelare sau de inte­grare, zone în care avizatorii, care și ei, la rân­dul lor, au multiple probleme de legimitate și de competență profesională, acționează con­fuz, contradictoriu și imprevizibil.

Astfel, un proiect poate fi avizat sau nu, după caz, lăsând loc unor multiple variante de in­terpretare și, foarte limpede, de corupție.

Procedura de avizare devine un parcurs ane­voios, greu previzibil și întortocheat.

În principiu, avizele tehnice, la capătul unei pe­rioade de 35 de ani, ar trebui să nu reprezinte o problemă, întrucât în cea mai mare majorita­te au putut fi verificate și, după caz, au putut fi adaptate în timp, fără mari probleme.

Au apărut câmpuri noi – zona care acoperă comportamentul energetic al clădirilor sau cele care normează proiecte pentru noi func­țiuni – vezi proiecte energetice sau cele pen­tru trafic și transport sau pentru comunicații, care reflectă acum noi exigențe, în acord cu evoluții tehnologice spectaculoase.

De asemenea, există noi proceduri care sunt rezultat al unei atitudini publice, în zona pa­trimoniului cultural și natural, de toate cate­goriile, fapt ce are drept consecință o modifi­care radicală a modului de abordare a proiectelor, în raport cu spațiul public.

Într-o societate profund coruptă, chiar și veri­ficarea conformității documentației avizate nu reprezintă un procedeu sigur, deasupra bănu­ielilor privind competența proiectanților sau corectitudinea celor angajați în întregul par­curs de realizare a unui proiect de investiție.

Foarte probabil, în pofida măsurilor de pro­tecție a domeniului cuprinse în legislația nou promovată, este posibil să se găsească multi­ple canale de cooperare, profund viciată, ba­zată pe complicitate imorală, între promotori și avizatori, astfel încât rezultatul să fie, din nou, viciat.

Sensul noilor reglementări, care vizează limi­tarea procedurilor birocratice și așa-numita “supraavizare”, poate fi deturnat în spectrul gri-cenușiu, cu consecințe grave în domeniu.

Va fi necesar, în curând, un nou nivel de su­pra-verificare a corectitudinii verificărilor și avizărilor.

Instituții publice eficiente și incoruptibile ar putea impune o reacție similară în societate

Reglementarea spațiului public este o acțiu­ne complicată, complexă, care se construieș­te în timp și cuprinde mult mai multe capitole și componente decât strict domeniul construcțiilor.

Este vorba, în primul rând, despre acel spirit comunitar, o solidaritate complexă, bazată pe respect și încredere reciprocă, în sensul mai larg al termenilor. Șmecheria și corupția sunt sancționate aspru, cu eliminarea din co­munitate. Regulile conviețuirii sunt construi­te în timp, într-o formulă complexă, în care individul este parte a comunității, iar comuni­tatea reprezintă și interesul individual.

După cum se vede, noua structură socială, constituită ad-hoc, prin viteză de reacție și în­drăzneală, dar în care educația și celelalte componente necesare definirii unei comuni­tăți consolidate și funcționale lipsesc încă, nu are în trunchiul principal constitutiv ideea unor relații interumane sau intersociale co­recte și funcționale.

Cred că este deosebit de importantă constru­irea unor instituții publice eficiente și inco­ruptibile care, printr-un comportament adec­vat, în interes public general, vor impune o reacție similară în societate.

Transparența informației și cea a proceselor decizionale sunt domenii necesar a fi îmbunătățite imediat. Instituția publică va re­integra domenii care, treptat, au fost transfe­rate în zona privată. Reglementarea trebuie să fie continuată cu constituirea, prin acțiune publică, a unor baze de date de interes gene­ral, referință pentru domenii variate și a căror aplicare simplă ar permite eliminarea unor proceduri complicate (ex. elaborarea studii­lor de fundamentare), care ar deveni inutile.

Acțiuni necesare

Baza de date publice

La nivelul fiecărei unități administrativ – teri­toriale se va începe constituirea bazei de da­te publice, care va cuprinde, în straturi succe­sive, informații publice tehnice și juridice, din mai multe domenii de activitate – cadastru și patrimoniu public și privat, instalații edilitare și servicii publice, structură hidrogeotehnică, inundabilitate, informații demografice, eco­nomice, etc.

Reglementările urbanistice și toate celelalte informații publice, din domeniul construcții­lor, vor fi disponibile conform prevederilor le­gale și vor fi puse la dispoziția cetățenilor.

Evident, studiile și proiectele imobiliare de toate categoriile vor beneficia de informații solide, certificate oficial.

Reglementări urbanistice

Toate UAT-urile vor fi obligate ca, într-un in­terval de până la 5 – 6 ani, să actualizeze sau să realizeze reglementări urbanistice comple­te, conform prevederilor legale în vigoare.

Totodată, se vor realiza/actualiza, după caz, strategiile de dezvoltare locală, în acord cu posibilitățile reale de progres și de dezvolta­re și, mai cu seamă, în limita posibilităților bu­getare disponibile.

Toate reglementările locale valabile vor fi in­tegrate în noile reglementări urbanistice, du­pă revizuirea acestora.

Haosul urbanistic, generat, în mare măsură de lipsa de acțiune a autorităților publice, care au întârziat, de cele mai multe ori cu bună știință, realizarea unor reglementări curente și corec­te, ar putea fi eliminat într-un interval scurt.

Instituții centrale

De mult timp, pentru avizarea sau pentru aprobarea unor reglementări urbanistice sau a unor proiecte importante sunt realizate do­cumentații de specialitate – așa-numitele stu­dii de fundamentare, în domenii diverse: stu­dii istorice, studii de mediu, studii de altimetrie, studii de inundabilitate, etc.

Mai mult, studiile realizate în sectorul privat, odată avizate sau aprobate, trec în arhivare, fără ca documentul respectiv, de regulă valo­ros și important, să poată fi integrat într-o re­glementare coerentă, aplicabilă la nivel gene­ral, prin grija instituției administrației centrale a Statului.

De multă vreme, componenta operațională a activității de reglementare se rezumă numai la emiterea normelor legale, nu și la imple­mentarea lor. Astfel, componenta operațio­nală a reglementării a fost transferată în zo­na privată, iar autoritatea centrală nici măcar nu valorifică rezultatele acestor activități.

S-ar fi putut, măcar, revizui lista monumente­lor istorice. S-ar fi putut realiza studii de spe­cialitate, măcar pentru monumentele de im­portanță națională. S-ar fi putut clarifica cuprinsul zonelor protejate și al zonelor de protecție.

S-ar fi putut stabili restricțiile privind posibili­tățile de construire în zonele aeroporturilor. Se puteau stabili și revizui zonele de risc, zo­nele inundabile, etc.

În schimb, sunt avizate numeroase studii de specialitate – cele mai multe dintre acestea valoroase – care, mai apoi, odată aprobate, zac în dosare, arhivate și uitate.

Cadastru

Nici până astăzi nu este realizat cadastrul sis­tematic. Chiar și în zone cadastrate există nu­meroase probleme tehnice, privind corectitu­dinea tehnică a înregistrării.

Nu sunt reperate rețelele edilitare, deși au apărut numeroase mijloace tehnice care ar permite ca cel puțin o parte dintre instalațiile subterane să poată fi relevate.

Nu există, încă, definit patrimoniul public la nivel local sau la nivel central.

Este cunoscută – oare – suprafața teritoriului național?

Administrația publică

Administrația publică lucrează în interes pu­blic general, iar cetățenii sunt beneficiari ai serviciului public și nu invers – principiu fun­damental, ignorat cu bună-știință.

În bună măsură, datorită noilor reglementări, birocrația excesivă, care, în realitate, acoperă incompetența tehnică și corupția, se va diminua.

Totodată, noile posibilități tehnice – întâi de toate, informatizarea administrației publice oferă șanse de eficientizare a activității din domeniu, astfel încât, cel puțin la nivel pri­mar, să se poată înregistra progrese.

Modificarea de fond a relației public – privat în spațiul public general este, însă, o țintă mai îndepărtată. Întrucât ține de evoluții semnificative în alte domenii conexe – educa­ție, cultură, bunăstare, structură socială, etc, evoluții care nu se pot petrece decât în timp îndelungat și în interiorul unui climat general favorabil.

În concluzie, reforma administrativă, absolut necesară, este un proces complex, îndelun­gat, care presupune modificări și evoluții de substanță în domenii conexe – întâi de toate, educație, cultură, spirit comunitar. Informatizarea poate contribui din plin la ac­celerarea fenomenului, cu condiția ca proce­sul să fie derulat cu rapiditate și într-o formu­lă unitară, impusă cu autoritate.

Comisii de avizare

În lipsa bazei de date publice, necesar a fi constituită la nivelul instituțiilor responsabile și în cadrul procesului de transfer al respon­sabilității întocmirii proiectelor cât mai mult în zona privată, a fost dezvoltat un sistem complicat, întortocheat și oneros, de comisii de avizare, care pot fi utile în menținerea de­ciziei instituționale.

Comisiile sunt alcătuite, în cea mai mare parte, din personalități profesionale, nomi­nalizați prin proceduri neclare, și acționea­ză, în cele mai multe cazuri, în sens constructiv.

Există și numeroase sinecuri, care alterează semnificativ calitatea procesului. Din păcate, dezbaterile profesionale, care ar putea fi uti­lizate în clădirea domeniului de activitate, nu sunt preluate decât parțial și fragmentar în construcția patrimoniului profesional public.

Din nou, existența unei baze de date publice, serios constituită și administrată, ar simplifi­ca, în foarte mare măsură, procesul de reali­zare a unui proiect.

Responsabilitate profesională

Nerespectarea unei proceduri sau, mai rău, a unei norme legale trebuie să fie aspru sancți­onată. Astfel, verificarea tehnică sau cea pri­vind legalitatea unui proiect sau a unui pro­ces trebuie să fie urmată de impunerea unei sancțiuni pentru cei implicați, dovediți a fi in­competenți sau infractori.

Concluzia care poate fi deslușită este că, în realitate, construcția sistemului de reglemen­tare și, mai apoi, de realizare și de implemen­tare a unui proiect în spațiul public este un proces deosebit de complex, ce cuprinde multe domenii de activitate, în afara proiec­tului propriu-zis. Reconstrucția spațiului pu­blic general, care conține și domeniul spațiu­lui public material, câmp în care se derulează proiecte de investiție, este o responsabilitate dificilă, complexă, necesar a fi asumată la ni­vel corespunzător, din punct de vedere pro­fesional și social. n