Însumând aproximativ 4 milioane de hectare din suprafaţa teritorială a României, pajiştile reprezintă o categorie de terenuri ce oferă potenţial ridicat în dezvoltarea unor proiecte destinate obţinerii energiei regenerabile.
În plin val al dezvoltării proiectelor de energie regenerabilă, România pare nepregătită din punct de vedere legislativ, dispozițiile legale lăsând loc de interpretări variate de natură să creeze nesiguranță și să descurajeze investițiile. Dacă în anumite state proiectele de energie regenerabilă, precum parcurile de panouri fotovoltaice, conviețuiesc cu activitatea de pășunare a terenurilor și chiar cu producerea anumitor culturi, în România situația este neclară.
Aducem astfel în prim plan următoarea întrebare legitimă a unora dintre dezvoltatori: putem construi proiecte de energie regenerabilă pe pajiști?
Pentru a putea răspunde la această întrebare, trebuie să analizăm dispozițiile legale ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente („OUG 34/2013”), dar și ale Hotărârii Guvernului nr. 1064/2013 privind aprobarea Normelor Metodologice din 2013 pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente („Normele Metodologice”).
Definite prin OUG 34/2013, pajiştile sunt suprafeţe agricole de pășuni şi fâneţe, naturale sau cultivate, folosite pentru producţia de iarbă sau de alte plante erbacee furajere, care nu au fost incluse timp de cel puţin 5 ani în sistemul de rotaţie a culturilor și care sunt utilizate pentru păşunatul animalelor şi producerea de furaje, cu respectarea bunelor condiţii agricole și de mediu.
Potrivit art. 5 din OUG 34/2013, este interzisă scoaterea temporară sau definitivă din circuitul agricol a pajiștilor situate în extravilanul localităților.
Prin excepție, pajiștile situate în extravilanul localităților pot fi scoase definitiv din circuitul agricol cu avizul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru anumite categorii de proiecte enumerate la art. 5 alin. (3) din OUG 34/2013, printre care se numără și înfiinţarea de noi capacităţi de producere a energiei regenerabile, în condiţiile legii și care să nu afecteze buna exploatare a pajiştilor [art. 5 alin. (3) lit. b)].
Potrivit legii, în plus față de obţinerea avizului Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, beneficiarul scoaterii definitive din circuitul agricol a pajiștilor are obligaţia să recupereze din terenurile neproductive o suprafaţă egală cu cea aprobată a fi scoasă definitiv din circuitul agricol. Recuperarea acestor terenuri trebuie să fie făcută anticipat, cel târziu până la data stabilită în actul prin care se aprobă scoaterea definitivă din circuitul agricol a acestor suprafeţe, astfel încât suprafaţa de pajişti la nivel local, judeţean sau naţional să nu scadă. Astfel, cel puțin în teorie, o utilizare a pajiștilor situate în extravilan ar părea posibilă pentru dezvoltarea unor proiecte de energie regenerabilă.
Cu toate acestea, Normele Metodologice prevăd la art. 7 următoarele: „Pe pajişti se pot amplasa construcţii care servesc activităţilor agricole, precum şi anexe la exploataţiile agricole, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, respectiv: a) adăposturi pentru animale, anexe gospodăreşti ale exploataţiilor agricole pentru mulsul sau tunsul animalelor, pentru maşini agricole şi utilaje, pentru depozitarea furajelor, precum şi adăposturi temporare şi umbrare pentru animale; b) surse de apă potabilă, puţuri, aducţii de apă pentru exploataţie; c) investiţii pentru producerea şi utilizarea energiei regenerabile, exclusiv în scopul asigurării energiei pentru consumul propriu al exploataţiei, sub rezerva neafectării exploatării pajiştilor.”
La prima vedere articolul 7 din Normele Metodologice pare să aducă o clarificare specific legată de construcții care servesc activității agricole, în sensul în care acestea pot include și proiecte de producere a energiei regenerabile, dar numai dacă acestea sunt exclusiv legate de asigurarea consumului propriu al exploatației agricole, și nu ar aduce atingere excepției mai largi prevăzute în OUG 34/2013 în articolul 5 alin. 3 lit. b), care permite, mai general, amplasarea proiectelor regenerabile pe pajiști, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
O interpretare contrară ar face inaplicabile într-o mare măsură prevederile amintite ale OUG 34/2013 și ar încălca principiul conform căruia actul normativ cu forță juridică inferioară (Normele Metodologice) nu poate deroga de la și nu poate amenda actul normativ cu forță juridică superioară (OUG 34/2013).
Totuși, pe baza acestor prevederi neclare și necorelate, la nivelul direcțiilor județene pentru agricultură, dar și la nivelul ministerului de resort, s-a conturat interpretarea potrivit căreia scoaterea definitivă din circuitul agricol poate fi realizată numai pentru acele proiecte de energie regenerabilă destinate alimentării cu energie electrică pentru consumul propriu al unei exploatații agricole. Astfel, deși legiuitorul nu realizează această distincție la nivelul normei principale, anume în OUG 34/2013, totuși, în practică, prin raportare la prevederile Normelor Metodologice, autoritățile competente par să limiteze sfera de aplicare a proiectelor de energie regenerabilă, excluzând astfel posibilitatea dezvoltării pe pajiști a proiectelor de energie regenerabilă realizate cu scopul injectării producției de energie electrică în reţeaua de distribuție ori transport.
Aceste neconcordanțe legislative sunt o piedică în valorificarea potențialului energetic al României.
Ne exprimăm speranța ca autoritățile implicate să dezlege confuzia legislativă și să stabilească proceduri și criterii clare în privința posibilității dezvoltării proiectelor de energie regenerabilă pe pajiști. Clarificarea aspectelor ar stimula interesul investitorilor și ar îndepărta unele potențiale piedici în dezvoltarea proiectelor regenerabile, contribuind la încurajarea și sprijinirea investițiilor în acest domeniu strategic pentru dezvoltarea sustenabilă.