Uniunea Europeană a evitat la limită un război comercial de amploare cu Donald Trump, promițând că va cumpăra petrol și gaze din SUA în valoare de 750 de miliarde de dolari până la finalul mandatului acestuia, relatează Politico.
Probleme tehnice, oferta limitată a SUA și lipsa de control a UE asupra importurilor fac ca această promisiune să fie imposibil de realizat, spun experții.
Cifra anunțată este „complet nerealistă”, a declarat Laura Page, expert în gaze naturale și analist senior la compania de analiză a pieței Kpler, pentru Politico.
UE a crescut semnificativ achizițiile de gaze naturale lichefiate (GNL) din SUA după întreruperile de aprovizionare legate de invazia totală a Ucrainei de către Rusia, în 2022.
La rândul său, Trump promovează de multă vreme creșterea vânzărilor de energie drept o condiție cheie pentru relaxarea tensiunilor comerciale cu blocul european.
„Achizițiile de produse energetice din SUA vor diversifica sursele noastre de aprovizionare și vor contribui la securitatea energetică a Europei,” a declarat duminică președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, adăugând că această măsură va ajuta și la efortul continuu al UE de a „înlocui gazul și petrolul rusesc cu achiziții semnificative de GNL, petrol și combustibil nuclear din SUA.”
„Suntem pregătiți să facem aceste achiziții,” a declarat și comisarul european Maroš Šefčovič, luni. „Credem că aceste cifre sunt realizabile.”
UE a cheltuit anul trecut 375 de miliarde de euro pe importuri de energie, dintre care 76 de miliarde au venit din SUA, a spus Page. Asta înseamnă că blocul ar trebui să își tripleze practic importurile din SUA în următorii trei ani — renunțând, în acest proces, la alți furnizori precum Norvegia, care oferă gaze mai ieftine prin conducte.
Nici eliminarea energiei rusești din ecuație nu ar face o mare diferență: UE a cheltuit doar 23 de miliarde de euro anul trecut pe importuri de petrol, gaze și combustibil nuclear din Rusia.
În același timp, SUA au exportat anul trecut doar 166 de miliarde de dolari în petrol și gaze, a explicat Page — ceea ce ar însemna că ar trebui să redirecționeze toate exporturile către UE și chiar mai mult de atât. Asta „pur și simplu nu se va întâmpla niciodată”, a spus ea, mai ales că exporturile americane de GNL nu sunt direcționate spre o singură destinație, ci merg acolo unde se oferă cel mai bun preț la nivel global.
Aceasta nu este singura dificultate tehnică. UE cumpără în prezent 12% din petrolul și combustibilul său din SUA, potrivit lui Homayoun Falakshahi, șeful departamentului de analiză a petrolului brut de la Kpler. Această cotă ar putea fi crescută până la un maxim de 14%, deoarece rafinăriile europene pot procesa doar cantități limitate din tipul specific de petrol american. „Este, într-adevăr, o fantezie,” a spus el.
Un oficial de rang înalt din Comisie a afirmat, de asemenea, că acordul ar depinde de anumite „condiții”, cum ar fi existența infrastructurii necesare pentru GNL în Europa și „capacitatea de transport maritim din partea SUA.”
O altă provocare este modul în care Bruxelles-ul ar putea facilita aceste achiziții, având în vedere că nu are niciun rol în cumpărarea efectivă a încărcăturilor.
Până acum, companiile nu văd o logică economică. „UE nu este o companie,” a spus un specialist în gaze din cadrul unei mari case de comerț cu energie. „O să oblige companiile din UE să cumpere gaz și petrol din SUA?”
Ceea ce rămâne neclar este de ce Comisia s-ar angaja la cifre atât de mari știind dificultățile implicate, a spus Anne-Sophie Corbeau, cercetătoare senior și expertă în gaze la Center on Global Energy Policy.
În prezent, pare că „UE a fost pregătită să accepte orice cifră doar ca să evite tariful de 30%,” a spus ea, făcând referire la amenințarea lui Trump privind un tarif generalizat mult mai ridicat.
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 5/iulie – august 2025
