Promisiunea Uniunii Europene de a achiziționa energie în valoare de 750 de miliarde de dolari din SUA până în 2028 riscă să accentueze dependența deja excesivă a blocului față de gazul american, tocmai într-un moment în care devine din ce în ce mai dependentă de tehnologia chineză pentru tranziția energetică, conform Reuters.
UE s-a angajat să crească achizițiile de petrol, gaze naturale și cărbune din SUA de la aproximativ 75 de miliarde de dolari în 2024 la 250 de miliarde de dolari în următorii trei ani, în baza noului acord comercial cu Washingtonul.
SUA reprezentau deja 50% din importurile de gaz natural lichefiat (GNL) ale UE în 2024, precum și 17% din importurile de petrol și 35% din cele de cărbune, potrivit datelor Eurostat.
Orice extindere a comerțului energetic dintre cele două regiuni s-ar concentra probabil pe GNL, deoarece SUA sunt cel mai mare exportator mondial al acestui combustibil super-răcit.
Totuși, promisiunile de achiziții nu doar că par improbabile, ci de-a dreptul nerealiste, atât din cauza volumelor uriașe implicate, cât și pentru că tranzacțiile energetice din UE sunt determinate în principal de forțele pieței, nu de achiziții centralizate.
Însă problema mai gravă este că orice creștere a achizițiilor ar accelera dependența tot mai mare a Europei față de energia americană, într-un moment fragil.
Europa a devenit puternic dependentă de importurile de GNL din cauza reducerii drastice a achizițiilor de gaz rusesc prin conducte, în urma invaziei Ucrainei de către Moscova, în 2022. Înainte de aceasta, Rusia furniza peste 40% din gazul importat de Europa.
Bruxelles-ul intenționează să elimine complet importurile de energie din Rusia până în 2027 – o ambiție complexă, dar realizabilă – ceea ce va spori nevoia de GNL, provenit în mare parte din SUA.
Este de luat în calcul faptul că prețurile gazelor naturale din SUA ar putea crește semnificativ în anii următori, pe măsură ce crește cererea internă, mai ales în contextul necesarului uriaș de energie pentru inteligența artificială.
De altfel, Administrația pentru Informații Energetice din SUA estimează că prețul gazului Henry Hub se va dubla între 2024 și 2026, ajungând la 4,40 dolari pe milionul de unități termice britanice. Astfel de creșteri de preț ar putea face GNL-ul american mai puțin competitiv față de alte surse.
Pe de altă parte, investițiile europene în energie curată vor atinge 494 miliarde de dolari în 2025, dublu față de acum un deceniu, potrivit unui raport recent al Agenției Internaționale pentru Energie.
Sursele regenerabile precum energia solară și eoliană au generat anul trecut jumătate din electricitatea regiunii și aproximativ 20% din consumul total de energie.
Totuși, creșterea rapidă a energiei verzi vine cu propriile riscuri de dependență, deoarece lanțul de aprovizionare pentru tehnologia energetică verde este dominat de China.
Energia solară este principalul motor al creșterii energiei regenerabile în Europa, iar China furnizează aproximativ 80% din panourile fotovoltaice utilizate în UE — și o face la un preț extrem de mic, ceea ce de ani de zile frânează eforturile Europei de a-și extinde producția internă.
Chiar dacă Europa are o industrie locală puternică de turbine eoliene — care acoperă aproximativ 80% din lanțul de aprovizionare — și un sector solid de producție de baterii, China domină procesarea materiilor prime esențiale precum litiu, cobalt și nichel, vitale atât pentru baterii de stocare, cât și pentru magneții utilizați în turbinele eoliene.
Diversificarea surselor de tehnologie pentru energie regenerabilă și a materiilor prime critice este, așadar, crucială pentru securitatea energetică a UE, deși va fi nevoie de ani de zile pentru a atinge acest obiectiv.
Teoretic, cooperarea cu SUA în această direcție ar putea fi benefică, dar nu dacă Washingtonul își folosește poziția dominantă pentru a stoarce mai multe concesii de la UE, oferind în schimb prea puțin.
Astfel, UE, a doua cea mai mare zonă economică din lume, se trezește prinsă între două puteri geopolitice.
Iar cele două temeri majore ale blocului – creșterea dependenței de GNL-ul american și supradependența de China pentru lanțul de aprovizionare cu tehnologii verzi – i-ar putea determina în final pe liderii europeni, îngrijorați de costurile ridicate ale energiei, să se întoarcă la combustibilii fosili.
Echilibrarea securității energetice cu realitățile politice va dicta ritmul și succesul politicilor energetice ale UE în anii următori. Dar, dacă termenii recentului acord comercial cu SUA sunt un indiciu, blocul nu a pornit cu dreptul.
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 5/iulie – august 2025
