Pentru următorul mandat european de cinci ani, președinta Comisiei Europeane, Ursula von der Leyen, a prezentat propuneri ambițioase pentru a rezolva criza locuințelor.
Acestea includ numirea primului membru al comisiei care va avea responsabilități ce includ locuințele, precum și primul Plan European de Locuințe Accesibile.
Inițiativele vin ca răspuns la provocarea tot mai mare a locuințelor inaccesibile și inadecvate în întreaga Uniune Europeană.
Prețurile locuințelor cresc, chiriile cresc, ratele dobânzilor au crescut, chiar și costul încălzirii caselor a escaladat.
Deși politicile locative mai bine gândite sunt o parte esențială a soluției, aspectele crizei locuințelor ar putea fi abordate și prin îmbunătățirea serviciilor publice și a planificării urbane și prin asigurarea că beneficiile de protecție socială ajung la cei care au cea mai mare nevoie de ele, este de părere Hans Dubois, research manager la Eurofound in Dublin.
Creșteri semnificative ale costurilor
Mulți se străduiesc să facă față costurilor locuințelor: proprietari și chiriași, din zone rurale și urbane, tineri și bătrâni.
Cei care încearcă să cumpere sau să închirieze se confruntă cu creșteri semnificative ale costurilor în comparație cu câțiva ani în urmă. Prețurile locuințelor și chiriile au crescut mai rapid decât venitul disponibil. Până de curând, ratele dobânzilor ipotecare erau la minime record, dar cumpărătorii actuali se confruntă cu prețuri ridicate și rate mari ale dobânzilor.
Chiar și unii dintre cei care dețin casele în proprietate se confruntă cu costuri mai mari. În special persoanele în vârstă din zonele rurale, ale căror venituri sunt adesea scăzute. De asemenea, cei ale căror locuințe sunt ineficiente din punct de vedere energetic se pot regăsi în situația de a fi incapabili să-și mențină locuințele la o temperatură adecvată din cauza performanței energetice slabe și a presiunii financiare. Acest lucru este valabil pentru cel puțin 15% dintre proprietarii din Bulgaria, Cipru, Grecia, Lituania și Portugalia.
Criza costului vieții a perturbat și mai mult echilibrul delicat dintre costurile locuințelor și alte cheltuieli gospodărești pentru persoanele din toate categoriile.
Tinerii sunt afectați disproporționat. Ei locuiesc mai mult timp cu părinții, deoarece nu-și permit să se mute. Când o fac în sfârșit, cheltuie mai mult din venitul lor pe locuință decât alte grupuri, deoarece tind să aibă venituri mai mici și costuri locative mai mari.
În zilele noastre, este mai probabil să închirieze decât să cumpere, în special în orașele în care se mută pentru a lucra. Între 2010 și 2019, prevalența închirierii a crescut de la un deja ridicat 66% la 68% în rândul celor de 20-29 de ani, dar a crescut în special – de la 38% la 45% – în rândul celor de 30-39 de ani.
Proprietatea redusă asupra locuințelor în rândul tinerilor nu este o problemă pentru calitatea vieții la pensie dacă chiriile sunt accesibile și veniturile din pensii sunt suficiente. Dar apar îngrijorări pentru cei care se confruntă cu costuri ridicate de locuire și venituri mici la bătrânețe.).
Politica tradițională de locuințe
Nu există o soluție unică: natura complexă a crizei locuințelor necesită un echilibru delicat de măsuri.
Mai multe trebuie făcute folosind politicile tradiționale de locuințe – care cuprind o gamă largă de acțiuni pentru a sprijini și furniza locuințe – evitând distorsiunile potențiale ale pieței imobiliare.
Iar alte politici ar putea să se concentreze mai deliberat pe menținerea standardelor de viață, chiar dacă o mare parte a venitului gospodăriei este destinată costurilor locative.
Măsurile de creștere a ofertei de locuințe sunt cele mai evidente, dar poate dura câțiva ani pentru ca noile locuințe să fie disponibile.
Mai multe eforturi ar trebui depuse pentru a stimula oferta prin renovarea locuințelor mai vechi și descurajarea proprietarilor de a lăsa locuințele goale.
Diferite scheme de sprijin pentru locuințe funcționează în întreaga UE, inclusiv locuințe sociale (locuințe de închiriere la prețuri sub nivelul pieței), subvenții pentru chirie și ipotecă/achiziție și sprijin pentru plata utilităților.
Totuși, aceste scheme, deși importante, ajung la puțini oameni în majoritatea statelor membre ale UE și au adesea praguri de venit fixe pentru eligibilitate, nereușind să sprijine persoanele cu venituri ușor peste prag și descurajându-i pe cei aflați chiar sub prag să își maximizeze (sau să își declare) veniturile.
În plus, plafoanele fixe ale subvențiilor pot crea distorsiuni atunci când locuințele accesibile se găsesc doar în locuri unde există mai puține oportunități de muncă și educație.
Există loc pentru a extinde sprijinul pentru cei care au nevoie cel mai mult.
Plafoanele de venit ar trebui să fie mai flexibile și subvențiile ar trebui adaptate mai bine la circumstanțele gospodăriilor. Testele de mijloace ar trebui să aibă în vedere modul în care veniturile gospodăriilor variază de-a lungul timpului și să permită flexibilitate pentru persoanele aflate în tranziție între locuri de muncă.
Între timp, sunt necesare mai multe investiții pentru a ajuta gospodăriile vulnerabile să își facă casele mai eficiente din punct de vedere energetic, abordând atât necesitatea de a limita creșterile viitoare ale facturilor la energie, cât și cerințele pentru eficiența energetică și renovare stabilite de Comisia Europeană.
Planificarea urbană, serviciile publice și protecția socială
Planificarea urbană, inclusiv transportul public accesibil și locuințele eficiente din punct de vedere energetic, va avea o influență din ce în ce mai mare asupra accesibilității locuințelor în viitor.
Politicile de locuințe mai bine orientate ar trebui, prin urmare, să fie coordonate cu politicile pentru transport și energie, pentru a asigura o calitate mai bună a vieții și accesul la oportunități economice.
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 6/septembrie 2024
