Închiderea strâmtorii Hormuz de către Iran afectează piețele energetice globale, Asia fiind așteptată să se confrunte cu cele mai mari probleme, potrivit cnbc.com
Un comandant superior al Gărzilor Revoluționare din Iran a avertizat că orice navă care încearcă să tranziteze calea navigabilă va fi vizată, a relatat presa iraniană.
Situată între Oman și Iran, strâmtoarea funcționează ca o arteră vitală pentru comerțul mondial cu petrol. Aproximativ 13 milioane de barili pe zi au trecut pe acolo în 2025, reprezentând aproximativ 31% din totalul fluxurilor maritime de țiței, potrivit firmei de consultanță energetică Kpler.
O închidere prelungită a strâmtorii ar duce probabil la o creștere suplimentară a prețurilor petrolului , unii analiști anticipând că petrolul depășește 100 de dolari pe baril. Petrolul de referință global Brent a crescut ultima dată cu 2,6%, la aproximativ 80 de dolari pe baril – cu aproape 10% mai mult de la izbucnirea conflictului.
Aproximativ 20% din exporturile globale de gaze naturale lichefiate provenite din Golf sunt, de asemenea, în pericol, în principal cele originare din Qatar și transportate prin Strâmtoarea Hormuz, potrivit Kpler. Qatar, unul dintre cei mai mari furnizori de GNL din lume, a oprit producția luni după ce dronele iraniene au lovit instalațiile sale din orașele industriale Ras Laffan și Mesaieed.
„Asia, Thailanda, India, Coreea și Filipine sunt cele mai vulnerabile la prețuri mai mari la petrol, din cauza dependenței lor ridicate de importuri, în timp ce Malaezia ar fi un beneficiar relativ, deoarece este un exportator de energie”, a scris Nomura.
Asia de Sud: presiune fizică imediată
Analiștii au declarat că Asia de Sud s-ar confrunta cu cele mai acute perturbări, în special în ceea ce privește aprovizionarea cu GNL.
Qatar și Emiratele Arabe Unite reprezintă 99% din importurile de GNL ale Pakistanului, 72% din cele ale Bangladeshului și 53% din cele ale Indiei, conform datelor Kpler.
Având în vedere flexibilitatea limitată în ceea ce privește depozitarea și achizițiile, Pakistanul și Bangladeshul sunt deosebit de vulnerabile. În primul rând, Bangladesh se confruntă deja cu un deficit structural semnificativ de gaze. Potrivit Institutului pentru Economie Energetică și Analiză Financiară , țara se confruntă cu un deficit de peste 1.300 de milioane de metri cubi pe zi.
India se confruntă cu cea mai mare expunere combinată din regiune. „Mai mult de jumătate din importurile sale de GNL sunt legate de Golf, iar o parte semnificativă este indexată la Brent, astfel încât o creștere bruscă a țițeiului determinată de Hormuz ar crește simultan costurile importurilor de petrol și prețurile contractelor GNL. Aceasta creează un șoc dublu, fizic și financiar”, a spus el.
În mod similar, aproximativ 60% din importurile de petrol ale Indiei provin din Orientul Mijlociu, potrivit UBP. Prin urmare, o blocadă susținută ar amplifica atât costurile importurilor de energie, cât și presiunile asupra contului curent.
China: expunere mare, dar rezervă suficientă
Închiderea zonei Hormuz ar pune la încercare securitatea energetică a Chinei, dar stocurile și sursele alternative de aprovizionare oferă o oarecare rezervă.
Țara este cel mai mare importator de țiței din lume și achiziționează peste 80% din petrolul iranian, potrivit lui Kpler.
Aproximativ 30% din importurile sale de GNL provin din Qatar și Emiratele Arabe Unite, iar aproximativ 40% din importurile sale de petrol trec prin Hormuz, estimează UBP.
„China este expusă din punct de vedere material, dar mai flexibilă”, a spus Katayama de la Kpler.
Arabia Saudită și-a mărit livrările de țiței în ultimele săptămâni, iar rezervele strategice de petrol deținute de națiuni consumatoare majore, precum China, ar putea oferi o oarecare protecție temporară pieței, a declarat Rystad Energy într-o notă publicată duminică.
UBP a declarat că, deși China este un importator net cheie de energie în regiune, nu este neapărat cea mai vulnerabilă la potențiale șocuri de aprovizionare.
Japonia și Coreea de Sud
Orientul Mijlociu furnizează 75% din importurile de petrol ale Japoniei și aproximativ 70% din cele ale Coreei, potrivit UBP.
În ceea ce privește GNL-ul, expunerea lor la Golf este mai mică decât cea a Asiei de Sud. Coreea de Sud își aprovizionează 14% din GNL-ul din Qatar și Emiratele Arabe Unite, în timp ce Japonia își aprovizionează 6%, estimează Kpler.
Chiar și fără penurii evidente, efectele asupra prețurilor ar putea fi severe. Stocurile sunt, de asemenea, limitate. Coreea deține rezerve de aproximativ 3,5 milioane de tone de GNL, iar Japonia de aproximativ 4,4 milioane de tone, suficiente pentru aproximativ două până la patru săptămâni de cerere stabilă, potrivit lui Kpler.
Importurile nete de petrol ale Coreei de Sud reprezintă 2,7% din PIB, Nomura considerând-o printre cele mai vulnerabile țări pe frontul contului curent.
Asia de Sud-Est
În mare parte a Asiei de Sud-Est, lovitura principală este inflația costurilor, mai degrabă decât o penurie imediată, au declarat experții din industrie.
Cumpărătorii de GNL care depind de piața spot s-ar confrunta cu costuri de înlocuire mult mai mari, deoarece Asia concurează cu Europa pentru mărfurile din Atlantic, a declarat Katayama de la Kpler.
Thailanda, în special, este o țară cu pierderi semnificative în ceea ce privește prețul petrolului în cadrul programului Nomura, deoarece impactul extern este mare și imediat: are cele mai mari importuri nete de petrol din Asia, la 4,7% din PIB, iar fiecare creștere de 10% a prețului petrolului înrăutățește contul curent cu aproximativ 0,5 puncte procentuale din PIB-ul țării.
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 1/martie 2026
