Irinel Tofan, directorul general al Conest Iași și Pál Tünde, director financiar Kesz România
Constituirea garanţiei de bună execuţie în contractele de achiziţie publică lucrări de construcţii ridică unele probleme constructorilor.
Aceasta reprezintă un instrument de garantare necesar autorităţii contractante pentru a se asigura de îndeplinirea cantitativă și calitativă a contractului, dar afectează negativ capitalul de lucru al firmelor de construcţii.
Problema este cu atât mai gravă cu cât cele mai multe firme românești sunt subcapitalizate.
În aceste condiţii, majoritatea managerilor preferă constituirea garanţiei de bună execuţie printr-un instrument de garantare emis de o bancă sau de o
societate de asigurări, în detrimentul viramentului bancar sau al reţinerilor succesive din sumele datorate pentru facturi parţiale.
”Aceste instrumente de garantare nu afectează cash flow-ul în cadrul contractului, ca în cazul reţinerilor”, subliniază Irinel Tofan, directorul general al Conest Iași.
Există și situaţii în care constructorului i se impune o anumită variantă de constituire a garanţiei, cum este cazul contractelor cu finanţare de la Banca Mondială (de exemplu, cele de la Ministerul Educaţiei, Ministerul Justiţiei), cu menţiunea că autoritatea contractantă a primit impunerea prin ghidul Băncii Mondiale.
Poliţa de asigurare este preferată și de Alin Amititeloaie, director la Acomin SA din Deva, Hunedoara, care spune că aceasta nu se obţine cel mai ușor, dar este cea mai puţin invazivă pentru cash flow.
”Scrisorile de garanţie bancară nu le agreez, pentru că imobilizează mult prea mult, iar la o cifră de afaceri foarte mare la un moment dat nu mai ai plafon pentru asigurare pe SGB-uri”, mai spune domnul Amititeloaie. În schimb, doamna Pál Tünde, director financiar Kesz România, subliniază: ”În relaţia cu beneficiarii lucrărilor noastre preferăm garanţia bancară din cauza costurilor mai moderate, precum și a disponibilităţii sumei aferente garanţiilor în această situaţie.
Cel mai rapid și mai simplu mod de garantare este poliţa de asigurare, însă are costuri mai mari.
Beneficiarii ar prefera varianta de reţineri succesive, întrucât banii sunt blocaţi pe toată perioada garanţiei de execuţie și de bună execuţie, însă această variantă este riscantă pentru firmele de construcţii”.
După falimentul City Insurance, mai puţine fi rme oferă asigurări pentru garanţia de bună execuţie
Piaţa asigurărilor pentru garanţii de bună execuţie a fost bulversată prin intrarea în faliment a City Insurance care deţinea o cotă importantă din această piaţă. În prezent, numai câteva firme mari de asigurări mai emit astfel de poliţe.
De exemplu, una dintre primele cinci firme de asigurări, care împreună deţin peste 70% din piaţă, în funcţie de primele brute subscrise în anul trecut, și anume Generali România, nu are în portofoliu garanţii de bună execuţie pentru contractele de investiţii publice.
Pál Tünde spune: ”Deoarece mai multe societăţi de asigurare au dat faliment în ultimii ani, obţinerea unei poliţe de asigurare a garanţiei de bună execuţie devine din ce în ce mai dificilă, iar primele de asigurare sunt din ce în ce mai mari. Acest produs este din ce în ce mai puţin popular în rândul asiguratorilor și din ce în ce mai puţini îl oferă”.
Cele mai mari probleme apar în cazul proiectelor de investiţii de mare valoare și a celor cu o durată lungă de execuţie. Având în vedere că, în momentul semnării unui contract, garanţia de bună execuţie trebuie să fie deja furnizată pentru perioada de execuţie și garanţie, aceasta depășește termenul subscris de asiguratori.
Alt neajuns, consideră Pál Tünde, este că asiguratorii solicită de obicei contragaranţii de 100% în spatele poliţei de asigurare a garanţiei de bună execuţie.
Și Adi Borcan, director general al AGS Class Construct din București, este de părere că este greu de obţinut o poliţă de asigurare pentru garanţii în contractele de achiziţii publice: ”La un moment dat, până acum un an – doi, mulţi asigurau lucrările cu statul, dar acum s-au speriat și preferă să asigure mai degrabă proiecte pentru multinaţionale”.
Dificultatea obţinerii unei poliţe de asigurare sau scrisoare de garanţie bancară depinde direct proporţional de valoarea garanţiei.
”Cu cât este mai mare aceasta cu atât se obţine mai greu – mai ales la început de an. La valori mari suntem nevoiţi să solicităm prelungirea prevăzută de lege de la 5 zile lucrătoare de la semnarea contractului la 15 zile calendaristice pentru a ne încadra în prevederile legale cu privire la data constituirii garanţiei de bună execuţie și înaintarea către autoritatea contractantă. În principiu, scrisoarea de garanţie bancară presupune o perioadă mai mare de aprobare, dar depinde foarte mult de gradul de îndatorare la bancă și de indicatorii financiari”, precizează Irinel Tofan, directorul general Conest Iași.
Și în cazul scrisorilor de garanţie bancară este aceeași problemă legată de perioada de scadenţă, spune Pál Tünde, director financiar Kesz România: ”Atunci când se semnează un contract, trebuie să se dispună deja de un instrument valabil pentru perioada de execuţie și garanţie”.
Ea este de părere că firmele de pe piaţă nu își ajută propria situaţie și nici pe cea a competitorilor: situaţia concurenţială forţează constructorii să își asume perioade de garanţie din ce în ce mai lungi, pe care asiguratorii nu le mai acoperă, forţându-i, în situaţia în care nu există nicio alternativă în ceea ce privește instrumentul de garanţie, să rămână doar cu opţiunea reţinerii.
Întârzierea recepţiei blochează fondurile constructorilor și le generează costuri semnificative
O problemă majoră este creată de perioada lungă de timp între anunţurile de terminare a lucrărilor (făcute de către constructori) și întocmirea efectivă a proceselor verbale de recepţie la terminarea lucrărilor (sarcina autorităţii contractante și a diriginţilor de șantier).
Situaţia duce la întârzieri în deblocarea garanţiilor de bună execuţie, sume care ar putea fi folosite pentru plata salariilor muncitorilor, a taxelor către stat, etc.
În același timp, spune Irinel Tofan, întârzierea recepţiei generează costuri semnificative legate de prelungirea perioadelor de valabilitate a poliţelor de asigurări/scrisorilor de garanţie bancară de bună execuţie până la semnarea proceselor verbale de recepţie la terminarea lucrărilor. Dacă recepţia nu are loc în termenul contractual sunt necesare prelungiri ale garanţiei de bună execuţie (GBE).
”După emiterea proceselor verbale de recepţie, formalităţile de deblocare a reţinerilor GBE din conturile de Trezorerie sau anularea poliţelor de asigurare/scrisorilor de garanţie bancară necesită timp scurt și nu întâmpinăm probleme”, mai spune domnul Tofan.
Pe plan local, procesele birocratice complică uneori situaţia restituirii reţinerilor. Durează până când se convoacă recepţia finală, apoi procesul verbal de recepţie finală trebuie semnat de foarte multe persoane, cooperarea cu Trezoreria nu este deloc ușoară: se solicită hârtii originale, prezenţă personală, au program de lucru neobișnuit, etc., spune Pál Tünde. Dar subliniază că firma sa are puţine cazuri în care garanţia se constituie prin reţineri, întrucât majoritatea proiectelor sunt acoperite cu instrumente de garantare: poliţa de asigurare sau scrisoare de garanţie bancară care expiră automat.
Procentul garanţiei de 10% din preţul contractului, comparabil cu procentul de profit al constructorului
În condiţiile în care firmele românești sunt subcapitalizate, constituirea garanţiei de bună execuţie reprezintă un efort financiar semnificativ pentru multe IMM-uri. Ca urmare, multe nu pot sau nu acceptă să lucreze în contracte de investiţii publice.
Potrivit legii, autoritatea contractantă stabilește valoarea garanţiei de bună execuţie prin raportare la complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie executat, care însă nu trebuie să depășească 10% din preţul contractului, fără TVA.
Nivelul de 10% este considerat a fi mult prea mare de către unii constructori.
Adi Borcan, director al firmei de construcţii AGS Class Construct din București, spune că o garanţie de 10% cu deblocarea banilor la finalizarea proiectului îl decapitalizează, în condiţiile în care rata profitului unui constructor poate fi varia între 7 și 12%.
De aceea nici nu mai lucrează cu statul și alege numai lucrări finanţate din fonduri private.
”În contractele mele cu privaţi, garanţia negociată nu reprezintă decât 5% până la terminarea lucrărilor”, spune domnul Borcan.
În prezent, numai asiguratorii foarte mari mai emit poliţe de asigurare a garanţiei de bună execuţie în contractele de achiziţii publice și o fac doar după verificări amănunţite.
În plus, autorităţile contractante nu mai pot accepta constituirea garanţiei de participare/de bună execuţie printr-un instrument de garantare emis de o instituţie financiară nebancară.
Ca urmare, constituirea GBE este un factor care restrânge accesul multor firme de construcţii pe piaţa lucrărilor de investiţii finanţate din fonduri publice.