Competitivitatea producției de oțel verde în România depinde parțial de sursa de hidrogen – fiind necesară o primă de preț de 15% dacă hidrogenul este achiziționat din surse externe, în loc să fie produs local, arată un studiu realizat de Mara Bălașa, autor principal și doctorand la Stockholm School of Economics, relatează EurekAlert.
Cercetarea, publicată în Journal of Industrial Ecology, evaluează viabilitatea financiară a tranziției Combinatului siderurgic din Galați (Liberty Steel Galați) către o producție de oțel cu emisii reduse, folosind hidrogen verde și tehnologii bazate pe cuptoare cu arc electric.
Fabrica, una dintre cele mai poluante zece unități siderurgice din UE, își propune să devină neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon până în 2030.
„Concluziile noastre arată că producția de oțel verde în România poate fi competitivă -dacă hidrogenul este produs la fața locului și prețurile la energie rămân stabile”, spune Mara Bălașa, ”dar dacă hidrogenul este achiziționat extern, este nevoie de o primă de 15% pe piață pentru a evita pierderi masive de valoare.”
Industria siderurgică este responsabilă pentru aproximativ 7% din emisiile globale de CO₂ și joacă un rol central în atingerea obiectivelor UE de neutralitate climatică până în 2050.
Tranziția Liberty Steel Galați ar putea reduce semnificativ emisiile de carbon ale României și ar putea servi drept model pentru producția de oțel verde în Europa Centrală și de Est, o regiune adesea ignorată în cercetarea privind tranziția climatică.
Oscilație de până la 100 euro pe tonă în funcție de sursa hidrogenului
Studiul arată că prima necesară pentru producerea oțelului verde în România ar putea varia cu până la 100 euro pe tonă, în funcție de sursa hidrogenului.
Dacă hidrogenul este achiziționat din exterior, ar fi necesară o primă de 90 euro pe tonă pentru ca Liberty Steel Galați să evite o pierdere estimată de 3,3 miliarde euro în valoare netă pe o perioadă de 20 de ani.
Dar dacă hidrogenul este produs local, iar prețurile la energie rămân relativ stabile, oțelul verde ar putea beneficia chiar de un discount de 10 euro pe tonă, devenind potențial mai ieftin decât oțelul produs prin tehnologia convențională cu furnal.
Totuși, producerea locală completă a hidrogenului ar tripla probabil cererea anuală de energie electrică, de la aproximativ 3,4 TWh în prezent la o estimare de 10,9 TWh. Aceasta ar reprezenta aproximativ 30% din consumul total de electricitate al non-gospodăriilor din România în 2022.
O astfel de creștere a cererii ar putea duce la scumpiri ale energiei, crescând costurile de producție. De asemenea, energia electrică ar trebui să provină din surse fără emisii de carbon pentru ca producția să fie considerată neutră din punct de vedere climatic—în prezent, aproximativ 30% din electricitatea României este generată din combustibili fosili precum gazul natural și cărbunele.
„Rezultatele noastre au implicații practice atât pentru industrie, cât și pentru factorii de decizie”, spune coautorul Rickard Sandberg, profesor și director al Centrului pentru Analiză de Date din cadrul Stockholm School of Economics.
„Pentru producătorii de oțel, acestea oferă o bază pentru evaluarea riscurilor și strategiile viitoare de decarbonizare. Pentru factorii de decizie, evidențiază nevoia urgentă de stabilitate a prețurilor la energie, dezvoltarea energiei verzi, a infrastructurii pentru hidrogen și a politicilor de sprijin pentru a face oțelul cu emisii scăzute viabil din punct de vedere financiar.”
Cercetătorii menționează mai multe limitări, în principal legate de incertitudinile privind prognozele pentru prețurile viitoare la electricitate, disponibilitatea infrastructurii de hidrogen și intervențiile politice, cum ar fi contracte pentru diferență pentru tehnologiile cu emisii reduse de carbon.
Cercetarea a fost finanțată de Fundația Jan Wallander și Tom Hedelius.
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 4/iunie 2025
