Bunafsha Mislimshoeva, Head of International Project Developments la RESALLIENCE by Sixense si Adrian Duță, Vice-președinte al Centrului Euro-Atlantic pentru Reziliență (E-ARC)
Printre criteriile de care dezvoltarea și întreținerea proiectelor de infrastructură de transport din România ar trebui să țină cont – și-a făcut loc un subiect extrem de important: reziliența la schimbările și șocurile climatice.
Dar ce cuprinde această noțiune? Ce înseamnă ea? De ce trebuie să ne preocupe și cum anume ne asigurăm că o tratăm cu seriozitate? I-am invitat la dialog pe doi dintre actorii-cheie preocupați de acest subiect. Este vorba, pe de o parte, despre Bunafsha Mislimshoeva, Head of International Project Developments la RESALLIENCE by Sixense, birou ce a dezvoltat una dintre soluțiile digitale de top care ajută la colectarea de date și informații în baza cărora să se poată propune strategii coerente de reziliență (soluția este disponibilă în România prin expertiza filialei Sixense România). Și, pe de altă parte, despre Adrian Duță, Vice-președinte al Centrului Euro-Atlantic pentru Reziliență (E-ARC), care funcționează ca o platformă de comunicare între autoritățile publice, spațiul academic, societatea civilă și mediul de afaceri, pentru a construi comunități și, implicit, proiecte de infrastructură de transport mai reziliente.
Am vrut să conectăm experiența specialiștilor internaționali cu know-how-ul local și a rezultat un dialog cu bune practici și pași pe care să-i punem în aplicare în România, pentru a ne alinia standardelor europene referitoare la sănătatea infrastructurii de transport.
Bunafsha Mislimshoeva: „Este vorba despre a acționa și nu a re-acționa la impactul dezastrelor asupra infrastructurii de transport”
Ne puteți explica mai multe despre importanța construirii unei infrastructuri reziliente? Vă rugăm să ne vorbiți puțin despre context: de unde vine această urgență și de ce trebuie acționat acum?
Bunafsha Mislimshoeva: Urgența construirii unei infrastructuri reziliente la schimbările climatice a existat cel puțin în ultimele două decenii și jumătate.
Raportul Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), care a fost lansat la începutul acestui an, menționează, de asemenea, că până în 2050 zonele urbane vor găzdui o treime din populația lumii. Aceasta înseamnă că infrastructura noastră va trebui să poată primi mai mulți oameni, dar, în același timp, ar trebui să devină mai rezilientă. Orice impact asupra infrastructurii va spori expunerea unei mari părți a populației orașelor și va crea un efect de cascadă asupra infrastructurilor critice. Prin urmare, construirea unei infrastructuri reziliente este mai importantă ca niciodată.
Dar ce înseamnă, de fapt, „construirea unei infrastructuri reziliente”? Ne referim, în principiu, la planificarea, proiectarea, construirea și exploatarea infrastructurii, în așa fel încât să anticipăm impactul schimbărilor climatice și să ne pregătim pentru ele. Mai concret, noua infrastructură are în vedere efectele schimbărilor climatice care pot apărea pe toată durata de viață a acesteia. Iar în ceea ce privește infrastructura existentă, este vorba despre gestionarea ei diferită, de exemplu în timpul întreținerii, pentru a reduce impactul schimbărilor climatice. Deci, este vorba despre a acționa și nu a „re-acționa” la impactul dezastrelor.
Următorii câțiva ani joacă un rol decisiv pentru dezvoltarea infrastructurii noastre. Metaforic vorbind, avem nevoie să proiectăm și să construim infrastructura noastră astfel încât să se îndoaie, dar să nu se rupă.
Ne puteți oferi câteva detalii și informații despre ce poate oferi Resallience pentru factorii de decizie cheie din infrastructura de transport, de exemplu? Cum îi poate ajuta această soluție, mai exact?
Bunafsha Mislimshoeva: Schimbările climatice vor avea impact asupra siguranței, asupra performanței și asupra longevității infrastructurii de transport. Acest lucru ar putea însemna o perturbare a funcționalității infrastructurii și, în consecință, s-ar putea solda cu o creștere semnificativă a costurilor de exploatare.
Eșecul funcționării infrastructurii vine cu un efect în cascadă al activelor critice. Prin urmare, construirea unei infrastructuri reziliente este esențială. În acest sens, trebuie mai întâi să înțelegem vulnerabilitatea infrastructurii de transport existente la riscurile climatice.
În plus, nu este vorba doar despre înțelegerea riscurilor actuale, ci și a celor viitoare care pot fi identificate, de exemplu, pe baza scenariilor climatice din raportul IPCC. Cu ajutorul modelării, este posibilă proiectarea vulnerabilităților viitoare ale infrastructurii la scări temporale și spațiale date.
Odată ce înțelegem acest lucru, suntem deja într-o poziție mai bună pentru a îmbunătăți reziliența infrastructurii prin găsirea de soluții de inginerie, soluții bazate pe natură sau alte soluții hibride, precum și prin estimarea costurilor de daune evitate datorită implementării acestor soluții. Apoi, trebuie să luăm în considerare scenariile climatice actuale și proiectate în designul, construcția și funcționarea proiectelor viitoare.
Aceasta este exact ceea ce face RESALLIENCE de la Sixense. Efectuăm analize, cum ar fi evaluarea vulnerabilității infrastructurii (nivelul activelor și al teritoriului), evaluarea dezastrelor și a riscurilor, teledetecția și modelarea bazată pe GIS (Geographic Information System), analiza cost-beneficiu, precum și analiza datelor meteorologice și climatice.
De exemplu, în domeniul transporturilor, sprijinim în prezent Guvernul Albaniei în încorporarea gestionării riscurilor de dezastre și climă în sistemul de gestionare a podurilor din Albania, pentru a identifica și prioritiza investițiile care ar oferi o rețea de transport pe poduri mai rezilientă în interiorul țării. În Slovenia, dezvoltăm un instrument de evaluare a performanței rezilienței, pentru a analiza vulnerabilitatea sistemului de transport la riscul sistemic și pentru a propune măsuri de adaptare. Într-un studiu similar, evaluăm impactul schimbărilor climatice ale sectorului de transport/ logistică pe teritoriul Văii Seine din Franța.
Cum poate o țară ca România să abordeze mai îndeaproape subiectul rezilienței? De unde credeți că trebuie să înceapă și cum poate lua măsuri pentru a-și reduce vulnerabilitățile climatice?
Bunafsha Mislimshoeva: Politicile și reglementările României legate de schimbările climatice sunt strâns legate de cele ale Uniunii Europene. În cadrul Pactului Ecologic European, Comisia Europeană a adoptat noua sa strategie UE privind adaptarea la schimbările climatice în 2021.
La nivel național, România are Strategia națională privind schimbările climatice și creșterea ecologică cu emisii reduse de carbon 2016-2030, care acoperă atât adaptarea, cât și atenuarea. Deoarece această strategie stabilește o viziune pentru ca România să devină o economie rezilientă la schimbările climatice și cu emisii scăzute de dioxid de carbon, punerea sa în aplicare servește în mod clar ca punct de intrare pentru promovarea infrastructurii reziliente la nivel național, sub-național și/ sau în sectoarele economice cheie.
Pentru a integra măsurile privind reziliența în planificarea politicilor la nivel național, este necesar 1) să se reanalizeze politicile și angajamentele, în contextul schimbărilor climatice 2) să se identifice domeniul de aplicare al intervențiilor 3) să se încorporeze măsuri sinergice de adaptare și de atenuare în planurile de acțiune naționale, sub-regionale și locale 4) să se pună în aplicare 5) să se monitorizeze, să se evalueze, să se raporteze și să se revină la Pasul 1.
Adrian Duță: „Factorul schimbărilor climatice trebuie încorporat în procesul de luare a deciziilor strategice ce vizează dezvoltarea și întreținerea infrastructurii de transport”
Ce vă propuneți să faceți prin intermediul E-ARC pentru reziliența infrastructurii de transport?
Adrian Duță: În domeniul rezilienței infrastructurii de transport, Centrul Euro-Atlantic pentru Reziliență (E-ARC) își propune să desfășoare acțiuni cum ar fi: elaborarea unor avertizări sau analize care pot identifica premisele declanșării unor crize ce pot afecta infrastructura de transport națională; identificarea factorilor potențial perturbatori ai libertății de mișcare în infrastructura de transport națională și elaborarea, la nivel conceptual, a unor metode de contracarare a acestora; studiul și monitorizarea spectrului amenințărilor de nivel strategic la adresa infrastructurii de transport care pot constitui indicatori viabili și pentru care se stabilesc cuantificatori acționabili; elaborarea unor scenarii în baza analizei unor crize aflate în desfășurare din care să rezulte posibile măsuri de implementat în planurile de dezvoltare a infrastructurii de transport.
În plus, E-ARC poate desfășura activități care să asigure cadrul documentar și de cercetare pentru reziliența infrastructurii de transport, astfel: analiza rezilienței infrastructurii de transport la schimbările climatice, prin raportare la Taxonomia europeană pentru activități durabile; includerea în programele de pregătire profesională în domeniul rezilienței infrastructurilor critice a unor module referitoare la reziliența infrastructurii de transport; culegerea de bune practici și lecții învățate în domeniul rezilienței infrastructurilor critice de transport și publicarea lor, respectiv punerea la dispoziția autorităților naționale competente; crearea unei baze de date cu experți naționali și regionali în domeniul rezilienței infrastructurii de transport; implementarea în parteneriat a unor proiecte având ca obiectiv consolidarea rezilienței infrastructurii critice de transport; formularea de propuneri către factorii decizionali naționali pentru stabilirea unor standarde de reziliență pentru infrastructura critică de transport.
Care ar fi pașii ce ar trebui demarați pentru a ne asigura că avem o infrastructură de transport rezilientă și pregătită în fața riscurilor climatice? Cum ar trebui acționat?
Adrian Duță: Tranziția către o infrastructură de transport rezilientă presupune un efort comun al tuturor actorilor implicați în procesele de evaluare strategică, proiectare, construcție, monitorizare și mentenanță.
Factorul schimbărilor climatice trebuie încorporat în procesul de luare a deciziilor strategice care vizează dezvoltarea și întreținerea infrastructurii de transport, cu scopul de a crește durata de exploatare, de a preveni blocajele și de a permite funcționarea în condiții dificile sau extreme.
Creșterea gradului de conștientizare a riscurilor pe care le implică schimbările climatice asupra exploatării și duratei de funcționare a infrastructurii de transport este foarte importantă. Din acest punct de vedere, este nevoie de o evaluare a vulnerabilităților infrastructurii de transport, pentru a putea cuantifica impactul acestora asupra proiectelor existente și viitoare. Analizele și studiile cantitative și calitative, cu informații actualizate permanent, sunt absolut necesare pentru realizarea unei strategii de reziliență climatică a infrastructurii de transport. Aceste informații, studii, expertize, trebuie aduse la cunoștința marilor gestionari de infrastructură și, totodată, transpuse în strategii de dezvoltare și în norme de reglementare în domeniul transporturilor.
E-ARC consideră că ar fi utilă adoptarea, în acord cu politica europeană privind infrastructurile critice, a unei strategii naționale pentru adaptarea infrastructurii de transport la schimbările climatice, însoțită de un plan de acțiune pentru adaptarea infrastructurii existente și respectarea standardelor de reziliență pentru noile proiecte de infrastructură de transport. Planul de acțiune va trebui să includă un sistem de monitorizare și evaluare periodică a evoluției/ progresului activităților de dezvoltare a infrastructurii de transport la nivel național, cu perspectiva conectării la cea europeană și internațională.
Cum credeți că poate beneficia România de pe urma soluțiilor digitale cum ar fi Resallience by Sixense? Cât de deschisă credeți că este, de fapt, România pentru a folosi tehnologia în corelație directă cu subiectul rezilienței climatice?
Adrian Duță: Deschiderea față de tehnologiile moderne și soluții digitale este vitală pentru dezvoltarea durabilă a infrastructurii de transport, acestea fiind instrumente-cheie în realizarea prognozelor, proiectării și monitorizării proiectelor de infrastructură.
Fie că este vorba de infrastructura de transport locală sau de nivel național, colaborarea între mediul public și cel privat, dialogul, partajarea informațiilor și expertizei în domeniu sunt elementele cheie care vor crește gradul de conștientizare a problemelor generate de schimbările climatice, astfel încât tehnologia și digitalizarea să fie integrate de cât mai multe părți care gestionează, administrează sau dezvoltă infrastructura de transport.
***
Sixense România (cu sprijinul Sixense Group & RESALLIENCE) și E-ARC au demarat deja mai multe campanii, workshopuri și programe de informare în parteneriat, prin care aduc gestionarii de infrastructură față în față cu modalitățile prin care pot lua decizii informate în ceea ce privește conformitatea proiectelor de transport la cerința rezilienței.