Volumul ”Evaluarea riscului seismic pentru clădirile rezidențiale din București, construite înainte de 1990”, realizat de Florin Pavel și Paul Ioan, conține atât analize avansate pe partea de risc seismic, cât și elemente generale de hazard, vulnerabilitate și risc seismic accesibile publicului larg, precum și elemente legate de istoria construcțiilor în România astfel încât se adresează unui domeniu larg de cititori.
Pe lângă materiale bibliografice (peste 500 de titluri, lista nefiind nicidecum exhaustivă), la redactarea acestei lucrări s-a folosit și experiența celor doi ingineri constructori implicați în proiectarea și expertizarea a numeroase construcții din București și nu numai
În perioada aleasă pentru analiză s-au produs o serie de cutremure majore în sursa de adâncime intermediară Vrancea: în octombrie 1908, noiembrie 1940, martie 1977, august 1986 și în mai 1990.
Lucrarea este structurată în opt capitole, prezentând astfel toate etapele necesare unei analize de risc seismic (evaluarea hazardului seismic, evaluarea expunerii seismice, evaluarea vulnerabilității seismice și în final analiza de risc seismic).
Sunt trecute în revistă și prezentate evenimentele seismice produse în perioada analizată și care au produs efecte la nivelul fondului construit din București.
Este prezentată și analizată evoluția normelor de proiectare, a calități materialelor de construcție și a metodelor de proiectare din perioada analizată (precum și pentru perioada anterioară), precum și evoluția zonării seismice a teritoriului României pentru o mai bună înțelegere a vulnerabilității seismice a clădirilor construite în acea perioadă. Un capitol al lucrării este dedicat evaluării hazardului seismic la nivelul municipiului București, cu accent totodată și pe evaluarea condițiilor de teren și a înregistrărilor obținute la diferite cutremure.
Expunerea seismică este analizată prin prisma datelor colectate la recensamântul populației și locuințelor din 2011, a altor modele de expunere disponibile în literatură, precum și pe baza practicii construcțiilor din perioada analizată.
Vulnerabilitatea seismică este discutată combinând pe de-o parte datele culese după cutremurul din 1977 prin diferite anchete, precum și rezultate ale unor analize numerice efectuate pe diverse modele ale unor structuri construite în București.
În cele din urmă sunt analizate mai multe rezultate ale unor studii de caz referitoare la evaluarea riscului seismic la nivel de structură individuală și la nivel national.
Sunt prezentate totodată și rezultatele unor analize de risc seismic efectuate recent pentru fondul construit în perioada 1940 – 1990.
Nu în ultimul rând, este discutată și problematica consolidării fondului construit din București cu referire la cutremurele din noiembrie 1940 și martie 1977.
Ultimul capitol al lucrării cuprinde cele mai importante observații și concluzii ale diferitelor studii și analize prezentate în cadrul lucrării.