Elena Volcinschi, arhitect Allied Engineers
Elena Volcinschi este Arhitect și unul dintre oamenii-cheie din echipa Allied Engineers, o companie aflată în top 3 birouri de proiectare din România, care anul acesta împlinește 20 de ani de activitate. Compania are un portofoliu de proiecte complexe din cele mai diverse domenii: de la imobile de birouri și rezidențiale până la clădiri publice, obiective industriale, spații comerciale și logistice.
La rândul ei, Elena este un profesionist cu experiență de peste 10 ani în domeniu. În prezent, în cadrul Allied Engineers, coordonează mai multe proiecte importante din categoria de retail și ne-a povestit cum se raportează la munca pe care o face, ce presupune colaborarea cu celelalte specialități și cum vede mediul construit din București prin ochi de arhitect.
Povestește-ne puțin despre experiența ta profesională și cum ai ajuns să faci parte din echipa Allied Engineers.
Am ajuns în echipa Allied Engineers la finalul anului 2019, după o experiență anterioară de aproximativ 8 ani pe care i-am petrecut lucrând într-un alt birou de proiectare din Chișinău.
Aveam deja un istoric bun de colaborare cu Allied Engineers, dat fiind că lucrasem împreună pentru câteva proiecte de retail deschise în Republica Moldova. Pentru că eram familiarizată cu modul de lucru și cu echipa, mi-a fost relativ ușor să fac această schimbare profesională și, practic, să mă relochez în România.
Rezonez mult și cu ritmul mai dinamic de aici – în România, totul este mai organizat, calitatea mediului construit este și ea mai bună, deci am văzut o oportunitate profesională potrivită pentru mine și pentru ce îmi doream la momentul respectiv.
Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru arhitectură?
Deși nu am avut în familie exemple din acest domeniu pe care să le urmez, mi-am descoperit rapid două pasiuni. Pe de o parte, aveam o ușurință în a înțelege materiile de la profilul real – matematica, geometria, fizica. Pe de altă parte, îmi plăcea desenul. Chiar dacă nu le-am aprofundat de pe băncile școlii, era clar că am o înclinație către ele și am reușit să recuperez foarte rapid ulterior, când mi-am dat seama că arhitectura este ceva ce mi s-ar potrivi.
Chiar dacă în Republica Moldova condițiile și cerințele pentru a deveni arhitect cu drept de semnătură sunt și mai drastice decât aici – este nevoie de 7 ani cu experiență de lucru pentru a dobândi acest drept –, arhitectura a fost un domeniu care a avut sens pentru mine, pe care l-am descoperit pe parcurs și pe care mi-a fost ușor să-l înțeleg.
Ești implicată în proiecte din categoriile construcții civile și construcții industriale. Care sunt cerințele cele mai des întâlnite sau cele mai importante din aceste tipuri de proiecte în acest moment? Există niște tendințe pe care le identifici la nivel de arhitectură?
Cerințele pentru aceste tipuri de construcții vizează în general necesitatea a mulți metri pătrați funcționali. Însă mai sunt câteva lucruri de care este important să ținem cont.
De exemplu, în cazul proiectelor industriale, este nevoie să te poți adapta în funcție de liniile tehnologice ale fiecărui Beneficiar. Trebuie să ții cont de procesul tehnologic specific, pentru că spațiul se creează în jurul acestei cerințe, astfel încât totul să fie funcțional și mai ales sigur în exploatare. Practic, acest unic aspect dictează felul în care gândim spațiul, modul în care alegem finisajele și multe altele. Există o serie de cerințe riguroase de care trebuie să ținem cont și este firesc să fie astfel.
Atunci când discutăm despre construcții civile – fie că este vorba despre imobile rezidențiale, hoteluri sau restaurante –, accentul este pe confortul uman. Așadar, aici ne uităm și la criterii cum ar fi aspectul, atractivitatea, încadrarea bună în oraș – încât să fie în armonie cu aspectul străzii și al zonei, precum și să fie încadrat ca stil în specificul și cultura locale.
Cerințele aplicabile astăzi pentru toate construcțiile țin tot mai mult de protecția mediului – și aici mă refer la sporirea eficienței energetice și micșorarea amprentei de carbon.
Referitor la tendințe la nivel de arhitectură, realizez că nu mai este suficientă prezentarea arhitecturii doar ca o sculptură bazată pe forme, proporții și culori. Este, de asemenea, necesară implementarea tehnologiilor și a inovațiilor apărute între timp, cum ar fi conceptul de „clădire transparentă”, cu anvelopă din ecrane LED pe care se proiectează imaginea filmată din spatele clădirii și, astfel, clădirea devine „invizibilă”. Astăzi, este nevoie de mult mai mult decât de o formă pentru a impresiona. Arhitectura trebuie să-ți pună mintea în încurcătură, astfel încât, vazând o construcție deosebită, să te întrebi „cum a fost posibil așa ceva?”.
Abia aștept să văd și cum va influența inteligența artificială (IA) domeniul de construcții. IA poate avea un impact direct atât în etapa de proiectare ca proces, cât și în urbanism și arhitectură.
În acest moment, ești coordonatorul mai multor proiecte importante din sectorul de retail. Care sunt provocările cele mai mari cu care vin aceste tipuri de proiecte, din punctul tău de vedere? Poți să ne povestești despre unul dintre proiectele de acest fel în care ești implicată?
Coordonarea este unul dintre cele mai complexe procese, pentru că presupune să cunoști extrem de bine proiectul și să ai un control foarte bun asupra tuturor specialităților (arhitectură, rezistenţă, instalaţii, drumuri). Pentru ca aceste lucruri să se întâmple așa cum trebuie, este nevoie să dedici mult timp și să fii foarte atent la detalii. Este exact ca în sport: nu poți deveni sportiv de performanță dacă nu aloci măcar câteva ore în fiecare zi acestei activități.
Pe de altă parte, oricât de multă experiență ai dobândi în timp, niciun proiect nu seamănă cu celălalt și poți întâmpina multe provocări pe parcurs. De fiecare dată apare ceva nou și e nevoie să regândești un aspect sau altul: până la urmă, fiecare amplasament e specific, relieful, pantele sunt diferite de la un proiect la altul, însă acest lucru mă ajută să nu mă plictisesc. Indiferent de ce provocare apare, am încrederea că o putem gestiona.
Iar ca să fii un coordonator bun, este nevoie de multă implicare și răbdare. Cu antrenamentul potrivit, cu interes și întrebările corecte – „de ce e așa?”, „sigur e corect?”, „cum și unde pot să verific?”, „din ce surse pot afla adevărul?” –, poți fi sigur că îți duci munca la îndeplinire în cel mai bun și responsabil mod posibil, încât să nu intervină erori.
Cum vezi colaborarea dintre tine, ca arhitect, și celelalte specialități? De ce este nevoie pentru a avea o colaborare bună inter-disciplinară?
O colaborare bună între specialități are două aspecte. Pe de o parte, implică o componentă tehnică, ce presupune să cunoști foarte bine termenii, astfel încât să vorbești aceeași limbă cu toți specialiștii implicați. În timp, poți ajunge să înțelegi celelalte specialități la un nivel optim și să porți atât o discuție pe șantier, cât și să transmiți o informație către proiectanții de specialitate, fără a-i deforma în vreun fel conținutul.
Pe de altă parte, o colaborare bună implică și capacitatea de relaționare și comunicare, care este partea cea mai dificilă, din punctul meu de vedere. Trebuie să te poți adapta la fiecare persoană și, mai ales, la starea ei din acel moment. Aici lucrurile pot să fie mai volatile și cu siguranță sunt de o subtilitate mai mare, însă colaborarea cu celelalte specialități nu este o provocare de nedepășit.
Ce este diferit în abordarea pe care o aveți în cadrul Allied Engineers?
Cred că cel mai important este să te asiguri că ceea ce transmiți mai departe este cu adevărat util și aplicabil. Altfel, mulți pot să facă o planșă, o schiță generală, dar care nu funcționează în practică: ajungi în execuție și constați că apar tot felul de probleme.
Aici cred că este diferența cea mai mare. Nu doar ne facem partea noastră, să vedem că proiectul este frumos și să nu ne intereseze ce se întâmplă mai departe. Dimpotrivă, vrem ca totul să fie fluid, ca fiecare detaliu să corespundă, să prevedem și să preîntâmpinăm posibilele probleme pe care cineva de pe șantier le-ar putea avea și să le rezolvăm proactiv. Cred că doar așa putem spune că ne facem treaba cu adevărat bine și în favoarea proiectului.
Cum vezi Bucureștiul prin ochi de arhitect? Ce se întâmplă bine și ce se întâmplă mai puțin bine ca dezvoltare urbană în acest moment?
Deși încă mă familiarizez cu Bucureștiul, pot să spun că este un oraș foarte divers și complex din punct de vedere arhitectural.
Am descoperit multe clădiri-bijuterii ascunse pe străzi mai ferite. Ceea ce cred că lipsește este spațiul pentru a fi admirate, pe alocuri. Dacă trotuarul este îngust și nu este proiectat pentru ca publicul să privească clădirea, este ca și cum ai pune actorul pe scenă, dar fără să faci și o sală adaptată pentru spectatori. Senzația legată de lipsa spațiului pietonal poate fi și din cauza supraaglomerării orașului cu automobile, ceea ce obturează libertatea de circulație și câmpul vizual.
De asemenea, mi-ar plăcea să acordăm o mai mare atenție și față de mentenanța clădirilor, mai ales a celor istorice. Pe alocuri, lipsește grija față de viața clădirii, ceea ce poate chiar să influențeze negativ calitatea vieții locuitorilor unui oraș. Nu este plăcut să vezi clădiri lăsate în paragină sau cărora le cade pur și simplu tencuiala.
Aș mai adăuga că, față de Chișinău, Bucureștiul e un oraș plat, care nu are coline, nu are văi și este dezvoltat pe orizontală. În Chișinău, care este un oraș dezvoltat pe coline, s-au format multe spații care nu au fost utile pentru construcții și care au rămas ca niște plămâni pentru oraș. În fond, natura are rolul ei și știe foarte bine să organizeze spațiul. Atunci când natura nu te „încurcă”, iar oamenii se pot întinde liber, după bunul plac, tendința este ca totul să se dezvolte ceva mai haotic.
Cu o puțin mai mare atenție la detalii, cred că Bucureștiul ar putea fi mai bine pus în valoare din punct de vedere arhitectural.