Cele 20 de țări care folosesc euro se confruntă cu stagnare, iar Germania, care este afectată de recesiune, are un impact negativ asupra lor.
În mod surprinzător, singura rază de speranță vine din Portugalia, Spania și Grecia, scrie Deutsche Welle.
Cu doar câțiva ani în urmă, Portugalia, Italia, Spania și Grecia erau considerate „copiii problemă” ai Uniunii Europene, mai ales în cadrul celor 20 de țări care formează zona euro.
Această percepție s-a schimbat fundamental, iar premierul spaniol Pedro Sanchez a subliniat recent, la Forumul Economic Mondial de la Davos, că periferia sudică a UE poate „contribui la soluționarea problemelor comune.”
La mai bine de un deceniu după criza datoriilor suverane europene, care a adus cele patru țări aproape de colaps financiar, creșterea economică solidă a revenit în sudul continentului.
Spania, de exemplu, a devenit un producător și exportator de energie regenerabilă – în special energie solară – producând pentru consumul intern și pentru export în contextul crizei energetice declanșate de războiul Rusiei împotriva Ucrainei.
Noua diviziune nord-sud a UE
Dintr-o perspectivă europeană mai largă, însă, perspectivele economice rămân sumbre. Economia zonei euro, în ansamblu, stagnează. În trimestrul al patrulea din 2024, creșterea economică a zonei euro a rămas neschimbată față de trimestrul anterior. Per ansamblu, doar trimestrul de vară a fost ușor mai optimist, cu o creștere a PIB-ului de 0,4% pe parcursul anului.
Mulți experți pun această stagnare pe seama slăbiciunii economiei Germaniei, cea mai mare din Europa. PIB-ul german a scăzut cu 0,2% atât în ultimul trimestru, cât și pe tot parcursul anului 2024.
Alexander Krüger, economist-șef la una dintre cele mai mari bănci private din Germania, Hauck Aufhäuser Lampe Privatbank, a declarat pentru Reuters că Germania „rămâne tot mai mult în urmă” atât în zona euro, cât și la nivel global.
Insuficientă forță pentru a susține întreaga economie
Având în vedere dificultățile economice ale Germaniei, poate periferia sudică a Europei să devină noul motor de creștere al UE?
Economistul Gabriel Felbermayr consideră că nu, deoarece sunt ”pur și simplu prea mici din punct de vedere economic.”
Directorul Institutului Austriac de Cercetări Economice (WIFO) a declarat pentru DW că Germania și Franța reprezintă, împreună, peste 50% din producția zonei euro.
De asemenea, Austria, Slovenia, Slovacia și Olanda trebuie considerate parte a „blocului industrializat puternic din nord,” care se confruntă în prezent cu dificultăți.
El a adăugat că țările UE din afara zonei euro, în special Cehia și Polonia, suferă într-o anumită măsură din cauza slăbiciunii nucleului industrial al UE.
Prețurile energiei, esențiale pentru creșterea zonei euro
De ce economiile sudice sunt puternice, în timp ce economiile tradițional dominante continuă să se confrunte cu dificultăți?
Hans-Werner Sinn, unul dintre cei mai renumiți economiști germani și fost șef al institutului de cercetare Ifo, vede o combinație între factori externi și decizii politice. „Germania a suferit semnificativ în ultimii ani din cauza crizei energetice, cauzată de o combinație între războiul din Ucraina și o penurie de energie auto-provocată,” a spus el pentru DW.
El critică tranziția rapidă de la combustibilii fosili la energia verde, susținând că „UE și Germania și-au pierdut echilibrul”, ceea ce a dus la faptul că Germania plătește „cele mai mari prețuri la electricitate din lume.”
Acest fenomen a afectat în special industria chimică și industria auto germană.
Felbermayr este de acord și afirmă că sectoarele economice importante pentru țările sudice ale UE, precum turismul și agricultura, au o „dependență semnificativ mai mică de industrie în crearea valorii economice.” Aceasta înseamnă că factori precum costurile ridicate ale energiei, războaiele comerciale și provocările decarbonizării afectează mai mult nordul Europei decât sudul.
El a mai subliniat că ratele inflației din sud au fost mai mici decât în țările nordice ale UE din 2010, sporindu-le astfel competitivitatea. „Eforturile de reformă de după criza datoriilor din zona euro au dat roade – în special pentru Grecia, Spania și Portugalia,” a adăugat el.
Tarifele lui Trump, o nouă amenințare
Jörg Krämer, economist-șef la banca germană Commerzbank, crede că există puține speranțe pentru o redresare rapidă a economiei zonei euro și se așteaptă la o „revenire lentă, în cel mai bun caz.”
Președintele american Donald Trump a amenințat Europa cu tarife mai mari, ceea ce ar afecta puternic economia germană, dependentă de exporturi.
Sebastian Dullien, director de cercetare la Institutul de Politici Macroeconomice din cadrul Fundației Hans-Böckler din Germania, nu vede nici el semne de redresare.
El a subliniat că mai mulți factori contribuie la recesiunea prelungită a Germaniei, printre care „politicile industriale agresive ale Chinei, care afectează exporturile” și „ratele dobânzii încă ridicate ale Băncii Centrale Europene, care descurajează investițiile”.
Vorbind la Forumul Economic Mondial de la Davos, ministrul german al Economiei și Climei, Robert Habeck, a recunoscut în cele din urmă problemele majore de creștere ale țării sale, spunând că Germania „a trecut cu vederea faptul că aceasta nu este doar o criză temporară, ci una structurală”.
El a precizat că provocările sunt deosebit de evidente în sectorul industrial, afectat de costurile ridicate ale electricității, și că „trebuie să ne reinventăm modelul de afaceri”.
Așteptări pentru viitor
În ciuda problemelor economice actuale, Comisia Europeană este încrezătoare că o ușoară redresare economică va apărea în 2025 și estimează o creștere a economiei zonei euro cu 1,3%.
Banca Centrală Europeană, care a redus săptămâna trecută ratele dobânzilor de la 3% la 2,75%, este așteptată să continue acest trend pe parcursul anului.
În ceea ce privește dezechilibrul de creștere dintre nordul și sudul zonei euro, șeful WIFO, Gabriel Felbermayr, consideră că acest lucru nu este neobișnuit. „Uneori, nordul industrializat este în frunte, alteori sudul, orientat spre servicii, preia conducerea. Nu este diferit de alte economii mari, precum SUA.”
El a subliniat că este esențial ca țările nordice să „accelereze reformele necesare pentru a-și crește competitivitatea, în timp ce sudul trebuie să își continue eforturile.” Astfel, piața unică europeană ar fi consolidată și ar funcționa ca un „mecanism de echilibrare a diferențelor regionale din cadrul UE.”
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 8/noiembrie-decembrie 2024
