Creșterea economică a României este așteptată să accelereze în următorii ani, datorită cererii interne puternice, estimează cel mai recent raport de țară al Comisiei Europene.
Se preconizează că PIB-ul real în România va crește până la aproximativ 3% în 2024 și 2025, susținut de o creștere a venitului disponibil real și, astfel, a consumului privat.
Aceste creșteri ale venitului disponibil real cel mai probabil determinate de cheltuielile din sectorul public și de majorările mari ale salariilor și pensiilor.
Investițiile în următorii ani se estimează că vor rămâne rezistente datorită unei politici fiscale încă favorabile și a unui sprijin robust din partea fondurilor UE, inclusiv PNRR și Fondurile de Coeziune. Deficitul de cont curent în 2024 și 2025 este de așteptat să rămână la un nivel ridicat similar cu cel din 2023.
Inflația a scăzut, dar rămâne ridicată. Înăsprirea politicii monetare, activitatea economică mai slabă și scăderea prețurilor la energie au determinat scăderea inflației totale (măsurată prin IAPC) la o medie de 12 luni de 9,8% în 2023, după ce a atins 12% în 2022. Cu toate acestea, inflația de bază (inflația excluzând prețurile la energie, alimente, alcool și tutun) a rămas ușor peste 10% la sfârșitul anului 2023, reflectând parțial creșterile rapide ale salariilor, în special în sectorul privat, și o contribuție puternică din partea bunurilor industriale intensive în energie.
Deși creșterea prețurilor este prevăzută să încetinească mai mult până la aproximativ 4% în 2025, riscurile de creștere a inflației rămân dacă salariile și pensiile continuă să crească rapid.
România continuă să experimenteze vulnerabilități legate de deficitele sale mari de cont curent și fiscale.
La începutul anului 2024, Comisia a efectuat o revizuire aprofundată a economiei României în cadrul MIP. Revizuirea aprofundată a constatat că deficitul extern al României a crescut treptat în ultimul deceniu, devenind substanțial în ultimii ani, determinat de deficitele mari ale guvernului general.
Cu o dinamică puternică a prețurilor, Comisia este îngrijorată de creșterea mare a salariilor care ar putea submina competitivitatea costurilor. Deși 2023 a înregistrat o corecție ușoară a deficitului de cont curent, persistența deficitelor guvernamentale mari sub politicile actuale poate crește îndatorarea externă și poate face România mai dependentă de sursele externe de finanțare. Acest lucru ar lăsa țara vulnerabilă la schimbările în sentimentul investitorilor și șocurile externe.
Activitatea pe piața muncii s-a îmbunătățit, deși provocările semnificative rămân. Rata de ocupare a persoanelor cu vârsta cuprinsă între 20-64 de ani a crescut la 68,7% în 2023, dar rămâne una dintre cele mai scăzute din UE.
Diferențele de ocupare în funcție de gen și dizabilitate sunt foarte mari în România, mult peste mediile respective ale UE. În plus, persoanele cu nivel scăzut de calificare continuă să se confrunte cu provocări, având o rată de ocupare de 44,9% în 2022. Aceasta a fost mult sub media UE (57,2%) și semnificativ mai mică decât rata de ocupare pentru persoanele din România cu studii superioare (89,5%).
Rata șomajului a scăzut în 2023 și este de așteptat să se stabilizeze în jurul a 5,5%, care este sub media UE. Rata șomajului în rândul tinerilor a scăzut și ea în 2023 la 21,8%, dar rămâne mult peste media UE (14,5%).
Rata tinerilor care nu sunt în educație, muncă sau formare este printre cele mai mari din UE (19,3%) în 2023, în ciuda unei îmbunătățiri.
Creșterea salariilor nominale a crescut în 2023, depășind ratele inflației și creșterea productivității muncii.
Deși salariile reale medii au rămas aproape neschimbate în 2022, compensația nominală per angajat a crescut cu aproximativ 18% în 2023. Aceasta corespunde unei creșteri de aproximativ 8% în termeni reali, ceea ce depășește creșterea productivității muncii.
Salariul minim legal al României este al doilea cel mai scăzut din UE, iar rata de risc de sărăcie în muncă a țării a fost cea mai mare din UE în 2022.
Cu toate acestea, salariul minim brut a crescut de două ori succesiv într-o perioadă scurtă în 2023, crescând cu un cumulativ de 29,4% pe parcursul întregului an. La sfârșitul anului 2023, raportul salariu minim-salariu median a crescut la aproximativ 58%, ceea ce este în mare parte în concordanță cu unul dintre principalele exemple de valori de referință indicative în Directiva privind salariile minime adecvate în UE. În același timp, aceste creșteri mari ale salariilor pot afecta negativ atât rata deja scăzută de ocupare a lucrătorilor slab calificați, cât și competitivitatea costurilor externe. Creșterea salariilor publice a accelerat în 2023 și a continuat în 2024. Creșterea totală a salariilor este de așteptat să rămână ridicată în 2024, compensând pentru rata încă ridicată a inflației.
Productivitatea României se apropie de media UE, dar disparitățile regionale sunt mari.
România a fost pe o cale de convergență abruptă către nivelurile UE în ceea ce privește productivitatea în ultimele două decenii, ajungând la 78% din media UE în termeni de valoare adăugată brută per lucrător în 2021. Cu toate acestea, disparitățile regionale sunt mari, variind de la 146% din media UE în regiunea capitalei București-Ilfov la 45% în regiunea Nord-Est. Investițiile puternice au fost un factor major care a contribuit la creșterea productivității, fiind determinate de investițiile publice nete în ultimii ani, susținute de fondurile UE.
Mai multe probleme continuă să împiedice competitivitatea.
Deși s-au făcut progrese în ultimii ani, România se comportă mai slab decât omologii săi din UE în ceea ce privește eficacitatea guvernului și anumite aspecte ale funcționării sistemului judiciar, ale căror efecte negative se resimt în special în mediul de afaceri.
Alte probleme includ: (i) mediul fiscal și de reglementare volatil, care frânează investițiile; (ii) restricțiile continue privind accesul la unele profesii reglementate; și (iii) concurența insuficientă în achizițiile publice, care împiedică alocarea eficientă a resurselor.
Accesul la finanțare este încă limitat pentru IMM-uri, în timp ce creditul bancar pentru sectorul privat rămâne printre cele mai scumpe din Europa. Capacitatea administrativă, în special la nivel local și regional, trebuie întărită, ceea ce ar aduce beneficii și implementării PNRR și politicii de coeziune. Alte blocaje pentru investiții includ: (i) lacune mari în infrastructura de transport (în ciuda unei accelerări recente în lucrările de inginerie civilă); (ii) o lipsă de muncitori calificați și necalificați; (iii) nivelul scăzut de digitalizare; și (iv) nivelurile scăzute de competențe IT în întreaga populație.
Lipsa forței de muncă calificate, care împiedică competitivitatea, este legată de fluxurile mari de migrație din ultimele două decenii, participarea scăzută pe piața muncii și problemele structurale legate de educație și formare.
Tranziția către o economie cu valoare adăugată mai mare, digitală și verde necesită mai mulți lucrători calificați în toate sectoarele economice. Rata de activitate este scăzută, iar angajatorii raportează în mod constant dificultăți în ocuparea posturilor. În plus, România este afectată de demografia negativă, deoarece lucrătorii de vârstă activă și calificați și necalificați continuă să emigreze. Proiecțiile arată că România va avea unul dintre cele mai mari declinuri ale populației între acum și 2070 dintre toate țările UE.
România continuă să se confrunte cu provocări legate de calitatea educației și accesul la educație.
Aceste provocări persistă, în ciuda unor progrese din ultimii ani datorită finanțării mai bune, creșterilor salariale pentru profesori și unei noi legi a educației. Scorurile slabe ale României în PISA, ratele ridicate de performanță scăzută în competențele de bază și procentul mic de elevi de top pot fi rezultatul mai multor factori, inclusiv: relevanța insuficientă a pieței muncii pentru învățământul profesional și tehnic (VET) și pentru învățământul superior, ceea ce duce la deficite mai mari de competențe și nepotriviri de competențe.
Rata de absolvire a învățământului terțiar (pentru cei cu vârsta cuprinsă între 25-34 de ani) a fost de 22,5% în 2023, una dintre cele mai scăzute din UE, cu puține îmbunătățiri în ultimul deceniu. Finalizarea studiilor superioare rămâne constrânsă din cauza: (i) ratelor ridicate de abandon școlar timpuriu; (ii) factorilor socio-economici; (iii) ratelor scăzute de promovare la examenele de bacalaureat; și (iv) ratelor ridicate de abandon din învățământul terțiar. România a înregistrat o creștere considerabilă a ratei de participare a adulților la învățare în fiecare an, această rată crescând de la 5,8% în 2016 la 19,1% în 2022, dar rămâne mult sub media UE. Îmbunătățirea continuă a educației, a competențelor, precum și creșterea măsurilor de perfecționare și recalificare, sunt esențiale pentru construirea capitalului uman, creșterea competitivității și promovarea incluziunii sociale.
România trebuie să depună eforturi mai mari pentru a îndeplini Pilonul European al Drepturilor Sociale și a promova convergența socială ascendentă.
În ciuda unor îmbunătățiri, România continuă să experimenteze unele dintre cele mai mari riscuri de sărăcie (inclusiv pentru copii) și niveluri de inegalitate din Europa. Aceasta este însoțită de accesul inadecvat la – și accesibilitatea – serviciilor sociale, serviciilor de sănătate și serviciilor de îngrijire pe termen lung. Sistemele de educație și formare din România se confruntă cu provocări persistente în ceea ce privește calitatea, incluziunea, inclusiv necesitatea dezvoltării competențelor sporite, precum și ratele ridicate de abandon școlar timpuriu. În ciuda progreselor în unele domenii, rămân provocări pentru a asigura o piață a muncii echitabilă și bine funcțională și un sistem de protecție socială. Eficacitatea politicilor active pe piața muncii rămâne o preocupare în fața declinului demografic.
România continuă să se confrunte cu provocări în digitalizare, așa cum este capturat de Indicele Economiei și Societății Digitale (DESI). România rămâne în urmă în indexul DESI, instrumentul de monitorizare al UE pentru transformarea digitală. Cu toate acestea, țara continuă să performeze bine în conectivitatea fixă, obținând scoruri semnificativ peste media UE.
În ciuda progresului așteptat în implementarea 5G datorită mai multor măsuri din cadrul PNRR, inclusiv o licitație pentru spectru și o nouă lege privind securitatea rețelelor, implementarea 5G este de așteptat să fie lentă din cauza diferiților factori, inclusiv lipsa cererii pe piață. Digitalizarea serviciilor publice (cum ar fi cloud-ul, serviciile de e-guvernare și telemedicina) rămâne scăzută, în ciuda măsurilor adoptate recent în cadrul PNRR și al politicii de coeziune. În final, IMM-urile din România trebuie să adopte comerțul electronic/facturarea electronică și să utilizeze mai mult AI și tehnologiile digitale avansate.
România a făcut progrese în tranziția verde.
Cu toate acestea, este nevoie de mai multe acțiuni pentru a face economia mai puțin dependentă de combustibilii fosili. Pentru a atinge obiectivul UE de partajare a efortului pentru 2030, este crucial ca România să reducă emisiile de gaze cu efect de seră din transportul rutier și industrie. În plus, trebuie să crească asigurarea împotriva pierderilor potențiale din hazardurile climatice. Rămân provocări în abordarea: (i) sărăciei energetice; (ii) lipsurilor de forță de muncă și competențe în sectoarele intensive în energie; (iii) inegalităților de mediu; și (iv) poluării aerului.
România este una dintre țările UE cele mai rezistente la perturbările lanțului de aprovizionare. Totusi, există o nevoie urgentă de a reduce amprenta materială a țării prin intensificarea ratelor de reciclare. O eficiență mai mare a resurselor va reduce costurile și va îmbunătăți sustenabilitatea economiei. În acest moment, România riscă să rateze atât obiectivul de reciclare a deșeurilor municipale pentru 2025, cât și obiectivul de depozitare a deșeurilor pentru 2035.
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 4/iunie 2024
