În absența unor măsuri administrative care să susțină o dezvoltare coerentă, Bucureștiul riscă să se blocheze, iar calitatea locuirii va continua să scadă, susține Ordinul Arhitecților din România, filiala București (OARB).
„Pentru ca Bucureștiul să poată deveni o adevărată capitală europeană, considerăm că este absolut necesar ca arhitecții să fie direct implicați, ca interlocutori experți în comunicarea interactivă dintre reprezentanții administrației locale și cetățeni”, a declarat arh. Șerban Sturdza, președintele OARB.
OAR București a lansat Raportul pentru București 2018, un document pregătit de arhitecți pentru a evalua principalele provocări cu care se confruntă spațiul urban al Capitalei și soluțiile pentru rezolvarea acestora și dezvoltarea orașului la standarde europene.
OARB propune ca, pornind de la această evaluare, administrația să pregătească soluții de dezvoltare urbană lucrând în echipă cu arhitecții, cu specialiștii din diverse domenii, cu companiile și cu cetățenii.
Dezvoltarea urbană neplanificată, urbanismul derogatoriu, lipsa de întreținere a spațiului public și a fondului construit, precum și întârzierea finalizării unui plan urbanistic general operațional sunt câteva dintre efectele incapacității administrației publice de a asigura o bună guvernanță, consideră arhitecții.
În opinia reprezentanților OAR București, soluția ar fi înființarea obligatorie prin lege a unei instituții de planificare urbană, de interes public, la nivelul Primăriei Capitalei. O astfel de prevedere este propusă în noul Cod al Amenajării Teritoriului, Urbanismului și Construcțiilor, prefigurat a fi finalizat în 2020.
Această instituție nu va elabora viitoarele planuri urbanistice, dar va trasa temele de proiectare și va verifica toate documentațiile realizate de proiectanții privați.
O mare problemă a Bucureștiului constă în faptul că Planul Urbanistic General (PUG) a rămas blocat în anul 2000. Deși Bucureștiul crește, nu se dezvoltă pe baza unui PUG actualizat și flexibil. Actualul Plan a fost realizat în anul 2000. Cu toate că se știa termenul său de valabilitate (de 10 ani), timp în care primăria ar fi avut timp să pregătească următorul PUG, demersurile pentru noul plan urbanistic au început de abia în 2012. În octombrie 2014, elaboratorul PUG (o asociere condusă de Universitatea de Arhitectură și Urbanism ʺIon Mincu”) a predat municipalității studiile de fundamentare ale primei etape de elaborare. De aici, lucrurile au avansat greoi. În prezent, noul PUG se află în continuare în prima fază de elaborare din totalul de patru prevăzute, deși ar trebui să fie gata până la sfârșitul anului. Întârzierea a fost cauzată de discontinuitățile în asigurarea finanțării și de absența datelor urbane de la sectoarele capitalei, instituții și furnizori de utilități. „Instituțiile publice nu conlucrează, iar administrația este subcapacitată și deprofesionalizată”, afirmă președintele OAR București.
Deoarece noul PUG nu are cum să fie gata la timp, soluția de moment a constat în elaborarea unor Planuri Urbanistice Zonale la nivel de sector, așa cum este cazul în sectoarele 6, 2, 3 și parțial în 4. Acestea vor fi relaționate cu structura viitorului PUG și vor fi ulterior integrate în el, explică arh. Bogdan Bogoescu, vicepreședinte OAR București.
În opinia OAR București, trebuie accelerată finalizării primei etape de PUG și realizarea de consultări publice, precum și prezentarea cât mai rapidă a soluțiilor tehnice detaliate și asumarea acestora pentru a se face trecerea la etapa de realizare a regulamentului de urbanism. De asemenea, trebuie analizate public PUZ-urile de sector și publicată o listă actualizată cu toate documentațiile de urbanism în vigoare, precum și perioada lor de valabilitate.
În absența unui PUG actualizat nu se poate construi în București la nivelul de calitate dorit. “Parcul de locuințe crește, însă calitatea locuirii scade”, reclamă domnul Sturdza.
Multe dintre locuințele noi sunt subdimensionate, slab iluminate și nesatisfăcătoare din punct de vedere funcțional. Pe de altă parte, amenajarea spațiului public în ansamblurile noi este complet neglijată, străzile sunt înguste, trotuarele sunt atât de mici încât devin inutile, stâlpii de iluminat sunt amplasați adesea în mijlocul trotuarului, iar spațiile verzi sunt aproape inexistente. “Cartierele noi sunt făcute iresponsabil; spațiile publice nu există”, subliniază domnul Sturdza.
În opinia domnului Bogoescu, investitorii imobiliari nu trebuie să fie demonizați. Ei trebuie să știe de la început că realizarea investițiilor pe care și le propun este condiționată de crearea unui avantaj pentru oraș, de exemplu prin cedarea de teren pentru funcțiuni comunitare, amenajarea de spații publice, construirea unui anumit număr de locuințe sociale etc.
În privința conservării clădirilor vechi, programul public de reducere a riscului seismic în București nu a avut până acum rezultate, consideră arhitecții. Din totalul de peste 132.000 de imobile de locuit din București, în jur de două treimi, adică aproape 86.700, sunt construite înainte de anul 1980, iar circa 31.500 de imobile sunt realizate înainte de 1945, conform Institutului Național de Statistică.
În opinia OARB, soluția ar consta în refacerea și completarea OG 20/1994 (privind măsuri pentru reducerea riscului seismic) în sensul asigurării cooperării între proprietari, punerea la dispoziție de locuințe temporare, introducerii unor proiecte integrate, care să includă mai mult decât consolidări structurale.
Dacă riscul seismic reprezintă o mare problemă pentru clădirile vechi, nu același lucru se poate spune și despre cele noi. “Nu putem aprecia că există un pericol pentru proiectele realizate după 1990”, susține domnul Bogoescu.
În opinia arhitecților, Bucureștiul nu dispune în prezent nici de suficiente spații și piețe publice. Alternativa la amenajarea de noi spații publice ar putea fi dată de punerea în valoare a trotuarelor existente și a plintei urbane (fațadele parterului clădirilor). În centrul istoric, modificările legislative și transformările economice și urbanistice au închis multe dintre spațiile comerciale de la parter, ultima coerciție fiind exercitată asupra spațiilor comerciale din clădirile cu „bulină roșie”. În opinia OAR București, este necesară cartarea plintei urbane și realizarea unui ghid de estetică a prezentărilor comerciale și a formelor de publicitate stradală, precum și mărirea accesibilității și legăturilor între trotuar și spațiul interior clădirilor.
Arhitecții mai susțin că este nevoie și de lansarea unor concursuri de arhitectură pentru realizarea investițiilor publice. Până acum, concursurile de arhitectură au fost organizate sporadic și, de regulă, fără consecințe. În practica achizițiilor publice, concursul de soluții ar trebui să primeze ca procedură asupra licitațiilor deschise sau altor modalități.
De asemenea, sunt foarte puține inițiative de regenerare urbană, care să vizeze refolosirea clădirilor neutilizate sau subutilizate, prin adaptarea lor la nevoile actuale. În opinia OARB, regenerarea urbană ar trebui să devină o direcție obligatorie de intervenție prin programe și parteneriate public – private.
Citiți și:
Cititi revista ARENA Constructiilor nr 3/ mai 2018
