Oamenii au construit orașe de mii de ani, dar surprinzător nu a existat o definiție a orașului (municipiu ori regiune) agreată de toți. Până acum. O inițiativă comună condusă de Eurostat, DG REGIO și JRC a fost adoptată de ONU luna trecută pentru a stabili definițiile globale ale zonelor urbane și rurale. Cinci ani de muncă asiduuă vor asigura de acum o monitorizare eficientă și ajustări ale politicii legate de Obiectivele de Dezvoltare Durabilă.
Necesitatea acestor măsuri a fost descoperită repede după adoptarea de către ONU în 2015 a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă, strategie în cadrul căreia a fost nevoie ca un număr mare de indicatori să fie măsurați individual în zonele rurale și urbane. Diferența principală față de definiția națională a celor două zone este aceea că la o comparație între urban și rural, domenii precum sănătatea, sărăcia și accesul la servicii erau înșelătoare.
Fiecare dintre cele 193 de state membre ONU avea propria definiție. De exemplu, în Costa Rica, orașul era un loc cu drumuri pavate, în timp ce în Malaezia însemna ca unitățile locative să beneficieze de facilitățile unei toalete moderne.
Pentru definiția zonei rurale, unele state s-au uitat la cât de întins este domeniul de agricultură, în timp ce altele și-au îndreptat atenția către accesibilitatea transportului public ori a transportului aerian.
Era o nevoie urgentă de armonizarea definițiilor, astfel că, în 2016, Eurostat și DG REGIO au anunțat la ONU posibilitatea dezvoltării unei definiții globale, o definiție armonioasă. Asupra acelorași definiții s-a convenit și în 2011 în cadrul UE, iar experiența în urma acestui proces ar putea fi utilizată pentru a realiza același lucru la nivel global.
Găsirea unui numitor comun
Lucrând cu 193 de țări și cu mai multe organizații internaționale – FAO, ILO și ONU-Habitat s-au implicat mai târziu – s-au adunat mai multe straturi de complexitate cu mari diferențe economice, geografice și culturale, care necesită atribuirea unor conexiuni.
Cel mai mare obstacol în a găsi un numitor comun a fost statutul bogăției și sofisticării asociat zonelor urbane în multe țări.
Aici, un oraș este definit de un anumit nivel de furnizare a serviciilor, cum ar fi accesul la electricitate sau la o rețea de telefonie mobilă, existența unei școli, a unui tribunal și caracterul avansat al economiei. Dar această mentalitate vine în contradicție cu monitorizarea adecvată efectuată în cadrul proiectului Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă. Cum poți ști cât de mare este partea populației rurale care are acces la apă, dacă chiar acest factor o mută din categoria rurală în cea urbană?
În cele din urmă a fost găsită o soluție prin cartografiere a celulelor de rețea pe distanța de un kilometru pătrat. Prin gruparea acestor celule în funcție de densitatea populației și măsurarea dimensiunii populației acestor ramificații, toate zonele ar trebui atribuite în trei categorii: municipiu, oraș, zonă rurală.
Aici și-a făcut loc în peisaj expertiza tehnică efectuată de JRC. Ei au fost printre primii care au efectuat o estimare a grilei populației pentru întreaga lume prin combinarea imaginilor satelit cu datele statistice de la nivel administrativ. Rezultatele inițiale au fost prezentate în peste 100 de țări, ajungându-se la un acord în urma comparării definițiilor native cu cele primite în urma evaluării.
Viitorul este acum
Una dintre surprizele apărute în urma acordului asupra unei noi definiții la scară globală a fost descoperirea faptului că majoritatea țărilor din Africa și Asia nu sunt atât de rurale cum se credea. Doar au fost raportate ca fiind astfel.
Standardele armonizate au schimbat acum concepția comună conform căreia există valuri masive de urbanizare în derulare pe ambele continente. Acum este limpede că o mare parte a populației trăiește deja în zone urbane. Pentru a ajuta la dezvoltarea acestor țări, eforturile ar trebui canalizate spre îmbunătățirea orașelor deja existente și nu construirea unora noi.
Acest lucru este util nu numai pentru monitorizarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă și ajustarea politicilor legate de acestea, ci și pentru asigurarea faptului că ajutorul pentru dezvoltare al UE este cheltuit într-un mod care să asigure un progres real atât în zonele rurale, cât și în cele urbane.