Încă de la începutul acestui an constructorii au semnalat că se confruntă cu problema întârzierii plății facturilor. Totuși, Executivul nu a reușit până la sfârșitul verii să facă o prioritizare clară, proiect cu proiect, pentru a asigura predictibilitatea finanțării. Astfel, sunt foarte multe proiecte de investiții în derulare pentru care facturile emise de constructori pentru lucrările executate întârzie să fie plătite.
„Mai ales în cadrul proiectelor finanțate prin PNRR și Anghel Saligny, unde avem și cele mai multe contracte semnate, avem încă facturi neachitate din luna mai”, ne-a explicat Cătălin Simion, director general al companiei de construcții Nomis 2003, din Galați.
Mai mult, constructorii încă nu știu sigur dacă șantierele la care lucrează vor fi finanțate sau nu. În cadrul PNRR, abia în septembrie anul acesta Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene preconizează că va face publică lista cu proiectele prioritizate, după ce fiecare minister va transmite care sunt proiectele fără risc de neimplementare.
Situația creează previziuni mai puțin optimiste că vor fi rezolvate prea curând problemele legate de plata de către stat a facturilor emise de constructori.
Directorul Nomis 2003 ne-a explicat că firma sa este pregătită să disponibilizeze din personal în cazul în care în termen de câteva săptămâni nu se clarifică ce șantiere vor continua să fie finanțate predictibil și ce nu va mai fi prins în diferite programe de finanțare.
„Noi ne-am pregătit, în principiu. Am restricționat deja lucrul cu oamenii. Încercăm o pauză. Am fost o săptămână în concediu, toată firma. Acum parțial, mai stăm în concediu. Probabil că în două săptămâni începem să dăm oamenii în șomaj”, spune domnul Simion.
Activitatea este la jumătate față de anul trecut, din cauza dificultăților financiare
În perioadele în care facturile nu sunt achitate, constructorii sunt nevoiți să se autofinanțeze, fie din fonduri proprii dacă au disponibilități, fie din credite bancare cu dobânzi usturătoare.
Când blocajul ajunge să dureze prea mult, firma poate intra în lipsă de lichidități. În aceste cazuri, uneori, constructorii nu pot plăti nici ratele creditelor pe care le-au contractat pentru a finanța chiar activitatea curentă în șantierele pentru care ar trebui să fie plătiți.
„Până în momentul în față am plătit taxele la stat și ne-am întreținut din credite și fonduri proprii”, subliniază domnul Simion.
Însă, când aceste perioade sunt prelungite, companiile sunt nevoite să își reducă activitatea, ca să nu ajungă în situația de a rămâne fie fără fonduri pentru plata taxelor, fie fără fonduri pentru a plăti creditele
„Din cauza neîncasărilor, activitatea companiei s-a redus. Există riscul să nu atingem nici măcar 50% din cifra de afaceri de anul trecut. Activitate avem cât de cât, dar din cauza facturilor neplătite, efectiv suntem blocați. Posibil să ne blocăm și din cauza TVA-ului mărit. Nu vom avea bani ca să plătim taxele la stat, TVA și altele”, ne-a explicat directorul Nomis 2003.
Totodată, finanțarea prin credite bancare nu este o soluție pe termen lung, întrucât dobânzile erodează profitul companiilor, și așa mic.
Până acum creditul cel mai avantajos pe care a reușit compania să îl obțină a fost cu o dobândă de aproximativ 10% pe an. „Mai sunt și alte variante de creditare, dar avem rețineri să apelăm la acelea. Sunt și creditări de la minim 2% pe lună”, ne-a mai spus Cătălin Simion.
Va scădea numărul firmelor care vor mai putea participa la licitații derulate de stat
Nomis 2003 și-a orientat activitatea preponderent către contractele publice. „Ne-am axat în ultimul timp undeva la 90 – 95% pe zona lucrărilor publice, pentru că a fost cerere foarte mare. Avem lucrări și în zona privată în momentul de față, dar deja și acolo este blocaj. Până la un anumit moment chiar am creditat anumite șantiere private cu materiale, cu lucrări ale noastre. Deci este un blocaj major”, subliniază constructorul gălățean.
În privința competiției pe piața proiectelor de investiții publice, domnul Simion apreciază că ”în principiu, nu se simte”. Deși majoritatea companiilor se orientează mai mult spre piața proiectelor publice, constructorii sunt atât de decapitalizați încât le este greu chiar și să participe la licitațiile publice. De altfel, Cătălin Simion preconizează că va scădea numărul de societăți care vor mai putea participa la licitații derulate de către stat.
Blocarea investițiilor de către stat poate da naștere unui efect în lanț. Mediul privat investește atunci când și statul face investiții iar situația economică este favorabilă, „dacă statul nu investește, privatul nu are de unde”.
Într-o perioadă au fost lansate prea multe proceduri de achiziții publice, depășind capacitatea autorităților de a le gestiona. Unele dintre acestea ajung să fie acum anulate, numărul total fiind în continuă scădere. „Și acum încă mai sunt ceva licitații, nu foarte multe, dar mai sunt. Concurența depinde finanțarea proiectului”, precizează domnul Simion.
În situațiile de la minister apar șantiere cu stadiul fizic zero, dar în teren lucrările sunt executate 30 – 50%
Deși era necesară ordonanța Guvernului care a stabilit criteriile de prioritizare a proiectelor de investiții, totuși unele măsuri nu sunt echitabile.
O măsură oarecum greșită este prioritizarea pe baza stadiului fizic al lucrărilor. ”Pentru că sunt proiecte care, din anumite motive, nu au apărut la timp în situația de la Ministerul Dezvoltării, deși aveau autorizații de construire și lucrările erau în execuție. Efectiv, la București, în documentele unor șantiere apare stadiul fizic zero, dar în teren lucrările sunt executate 30 – 40 -50%”, spune constructorul. Aceasta din cauza fie a erorilor birocratice, fie a inconsistenței documentelor cerute de autorități.
Totodată, mai spune domnul Simion, neatingerea unui anumit stadiu fizic până în prezent nu îi poate fi imputată constructorului. El spune că tot din birocrație, din cauza întârzierii avizelor și autorizațiilor, s-a ajuns ca unele șantiere să înceapă mai târziu și ar fi nedrept ca acestea să fie eliminate de la finanțare.
Cătălin Simion subliniază consecințele sociale ale deciziilor de suspendare a șantierelor: „Ce câștig avem dacă dăm afară sute de angajați, îi trimitem acasă, îi dăm în șomaj, familiile lor nu mai au din ce să trăiască? Și șomajul cine îl plătește? Tot statul! De unde să aibă bani? Se împrumută ca să plătească șomajul?…”
Locuri de muncă puse în pericol
Constructorul gălățean ne-a explicat că la toate societățile sale sunt în jur de 450 – 500 de angajați. Din acest efectiv, undeva la 100 de persoane riscă să fie trimise în șomaj în următoarele săptămâni, dacă nu se clarifică situația finanțărilor.
În viitorul apropiat, domnul Simion preconizează că în aceeași situație vor fi majoritatea firmelor de construcții. Unele firme riscă să trimită acasă între 50 și 70% din angajați.