Acordul comercial recent dintre Statele Unite și Uniunea Europeană nu va avea un impact uniform în toată Europa, conform unei analize de Uliana Certan pentru Atlantic Council Global Energy Center.
La Paris și Berlin, spre exemplu, acordul a fost primit cu rezerve și, în unele cazuri, cu critici vehemente.
Pentru România, însă, situația este mai complexă. Este o economie industrializată, cu un grad semnificativ de avans tehnologic și complexitate economică, dar este deosebit de vulnerabilă la șocuri externe.
Deși acordul implică anumite riscuri, momentul actual oferă României oportunitatea de a-și valorifica profilul energetic unic pentru a-și spori competitivitatea, a-și dezvolta industria și sectorul de apărare și a-și consolida influența regională.
Ce implică acordul SUA – UE
Acordul, care a reușit să reducă tensiunile comerciale și să evite un război al tarifelor, impune un tarif de bază de 15% pentru majoritatea bunurilor din UE care intră în Statele Unite, în timp ce anumite produse comercializate de România (inclusiv aeronave, produse chimice, farmaceutice și echipamente pentru semiconductori) beneficiază de un regim de tarif zero sau revin la nivelurile tarifare dinainte de luna ianuarie.
În schimb, UE s-a angajat să cumpere produse americane – inclusiv energie în valoare de 750 miliarde de dolari – și să investească 600 miliarde de dolari în Statele Unite. Aceste condiții au stârnit îngrijorări în Europa, unde mulți consideră că acordul favorizează disproporționat interesele SUA, dezavantajează industria europeană și expune statele membre la riscuri economice cauzate de scăderea competitivității exporturilor, presiuni asupra prețurilor și o concurență americană sporită pe piața unică.
Pentru România, riscurile nu țin atât de expunerea directă a firmelor românești pe piața americană, cât de integrarea profundă a țării în lanțurile valorice europene.
Statele Unite contribuie cu mai puțin de 2% la comerțul total al României, în timp ce peste 70% din schimburile comerciale ale țării au loc cu parteneri din Uniunea Europeană.
Exporturile cheie ale României, precum echipamentele electrice și electronice, vehiculele și utilajele, depind puternic de legăturile cu marii producători din Europa de Vest.
Dacă tarifele americane cresc și exportatorii europeni pierd cotă de piață în SUA, companiile din Europa de Vest ar putea fi nevoite să reducă producția sau să își regândească strategiile de aprovizionare, iar componentele românești ar putea fi excluse din rețelele regionale.
Mai mult, firmele europene ar putea resimți presiuni suplimentare dacă producătorii americani reușesc să le depășească în competitivitate pe piața unică, beneficiind de mai puține tarife și obstacole de reglementare.
Lucrurile sunt complicate și de faptul că producătorii din UE încă se confruntă cu prețuri ridicate la energie, ceea ce le afectează capacitatea de a rămâne competitivi în industriile mari consumatoare de energie.
Gazul natural lichefiat este semnificativ mai scump decât cel transportat prin conducte, iar în prezent reprezintă peste 50% din totalul importurilor de gaz ale UE, față de doar 23% în 2021.
În plus, gazul american – de regulă mai scump decât cel provenit de la alți furnizori – reprezintă 55% din importurile de gaz ale UE.
Astfel, sectoarele europene energofage sunt clar dezavantajate în raport cu cele americane, care dispun de acces la gaz natural produs intern și mai ieftin.
Totuși, România poate transforma aceste provocări în avantaje, pentru a-și stabiliza și proteja economia și pentru a valorifica cererea tot mai mare de noi oportunități în comerțul transatlantic.
Valorificarea energiei românești
În contextul vulnerabilității lanțurilor de aprovizionare românești la schimbările din comerțul global, România are toate motivele să își dezvolte în forță sectorul energetic, ca mijloc de protecție economică împotriva perturbărilor externe.
Angajamentul energetic de 750 miliarde de dolari al UE, asumat prin acordul comercial, subliniază importanța energiei pentru ambele părți, precum și nevoia urgentă a Europei de surse fiabile și accesibile, pe măsură ce renunță la gazul rusesc.
Tarifele zero încurajează, de asemenea, restructurarea lanțurilor de aprovizionare în industrii mari consumatoare de energie, cum ar fi semiconductori, apărare, industria aerospațială și minerale– domenii esențiale pentru competiția strategică a secolului XXI. Aceste sectoare vor depinde de sisteme de combustibili fosili mai eficiente și modernizate, dar și de energie curată produsă local, pentru a-și spori competitivitatea și reziliența pe termen lung și pentru a respecta obiectivele UE privind clima și diversificarea.
România este bine poziționată să răspundă acestor nevoi și să își protejeze stabilitatea economică datorită mixului său energetic unic și amplasării sale strategice la intersecția unor rute energetice europene esențiale.
Accesul semnificativ la rezervele de gaz din Marea Neagră poate completa importurile de gaze din SUA și de la alți furnizori, care ar putea fi conectate la piețele UE prin Coridorul Vertical de Gaze.
Chiar dacă tehnologiile de energie curată sunt dezvoltate pentru a susține obiectivul de emisii net zero pe termen lung, gazul natural va rămâne un combustibil de tranziție esențial pentru industriile grele greu de decarbonizat, pentru securitatea energetică și competitivitatea industrială.
Prin investiții în eficientizarea infrastructurii și soluții accesibile pentru extracție, transport și distribuție a gazului, România își poate consolida rolul pe piața energetică și, în același timp, stabiliza economia.
În plus, România își extinde capacitatea nucleară prin dezvoltarea de reactoare convenționale și mici reactoare modulare, beneficiind de finanțare de la US Export-Import Bank, granturi de la US Trade and Development Agency și parteneriate cu companii americane.
Valorificându-și și mai mult resursele, România investește în energie regenerabilă – hidroenergie, solară, eoliană și hidrogen verde – și își creează premise pentru a accesa fonduri UE prin Green Deal și REPowerEU.
Această strategie, care vizează depășirea obiectivului UE de 40% consum de energie regenerabilă până în 2030, susține creșterea economică, crearea de locuri de muncă, modernizarea infrastructurii energetice și dezvoltarea de rețele integrate care să susțină electrificarea viitorului.
Prin valorificarea resurselor și potențialului său energetic, România poate juca un rol esențial atât la nivel intern, cât și în cadrul UE, cu efecte de anvergură.
Prin promovarea accesului la energie, dezvoltării și securității energetice, România își poate crește capacitatea totală de producție și întări lanțurile regionale de aprovizionare. De asemenea, poate oferi o bază durabilă pentru creșterea sectoarelor interne energofage, în special a industriei de apărare – o prioritate strategică, având în vedere rolul României pe flancul estic al NATO. Aceasta ar putea atrage investiții suplimentare din partea SUA și UE în producția militară românească, în modernizare și mobilitate, contribuind astfel la stabilitatea economică a țării.
România, hub strategic de energie
Acordul comercial SUA-UE remodelează peisajul economic transatlantic, iar România trebuie să acționeze decisiv pentru a transforma provocările în avantaje pe termen lung. Concurența crescută și reconfigurarea lanțurilor de aprovizionare din UE reprezintă riscuri reale.
Ca răspuns, România, cu sprijinul UE, ar trebui să își valorifice resursele energetice unice și poziția sa geostrategică, care pot stabiliza și dezvolta economia într-un moment în care crește cererea pentru energie sigură, locală și curată.
Cu o strategie hibridă, axată pe energie nucleară, fosilă și regenerabilă, România poate transforma această perioadă de incertitudine într-un catalizator pentru o creștere durabilă – ca producător și exportator multisursă de energie, precum și ca hub strategic de tranzit energetic.
Citiți revista ARENA Construcțiilor nr. 5/iulie – august 2025
