Alexandra Ioniță (Associate Peli Filip), av. Ioana Roman (PartenerPeli Filip)
Recentele propuneri legislative din materia executării construcțiilor readuc în atenție aspecte referitoare la procedura realizării intervențiilor asupra imobilelor monumente istorice. Fără a își propune efectuarea unei analize de oportunitate a propunerilor legislative care se află fază de proiect și care au stârnit o reacție mediatică puternică, prezentul articol urmărește realizarea unei analize a particularităților din procesul actual de autorizare a lucrărilor de intervenție asupra monumentelor istorice, precum și a riscurilor ce pot fi generate de nerespectarea˝actualei proceduri.
Noțiunea de “intervenție asupra monumentelor istorice”
Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice califică următoarele lucrări ca fiind intervenții asupra monumentelor istorice:
(a) toate lucrările de cercetare, conservare, construire, extindere, consolidare, restructurare, amenajări peisagistice și de punere în valoare, care modifică substanța sau aspectul monumentelor istorice;
(b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice;
(c) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcții de protecție, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe și în monumente istorice;
(d) schimbări ale funcțiunii sau destinației monumentelor istorice, inclusiv schimbările temporare;
(e) strămutarea monumentelor istorice; precum și
(f) amenajări de căi de acces, pietonale și carosabile, utilități anexe, indicatoare, inclusiv în zonele de protecție a monumentelor istorice.
Necesitatea obținerii avizului de la entitatea competentă pentru efectuarea intervențiilor asupra monumentelor istorice
Ca o condiție prealabilă emiterii autorizației de construire/ desființare ce vizează intervenții asupra monumentelor istorice ori asupra imobilelor situate în zonele de protecție ale acestora sau în zonele construite protejate, proprietarul respectivului imobil va trebui să obțină, în plus față de catalogul clasic de avize și acorduri, avizul Ministerul Culturii și Identității Naționale (“Ministerul Culturii”) sau, după caz, al Direcției Județene pentru Cultura, Culte și Patrimoniu Cultural National.
Autorizațiile emise fără avizul instituțiilor abilitate prin lege și fără respectarea condițiilor acestora, sunt nule de drept.
Pe lângă sancțiunea care afectează documentul de autorizare, legislația în vigoare prevede că intervențiile asupra monumentelor istorice ori asupra imobilelor situate în zonele de protecție ale acestora sau în zonele construite protejate efectuate fără autorizație de construire sau desființare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia reprezintă infracțiune și se pedepsesc cu închisoare de la trei luni la un an sau cu amendă.
În cazul realizării de lucrări neautorizate, fără avize sau care încalcă avizele de specialitate, personalul de inspecție abilitat are dreptul să întrerupă lucrările până la intrarea în legalitate, să aplice sancțiuni şi, după caz, să dispună revenirea la situația inițială și să sesizeze organele de cercetare penală.
Competența de emitere a avizului
Legislația principală aplicabilă avizului emis pentru intervenții asupra imobilelor monumente istorice nu tranșează aspectul competenței instituționale în emiterea acestuia, mărginindu-se la a folosi sintagma “Ministerul Culturii, direct sau prin serviciile sale publice deconcentrate”. Or, relevanța emitentului este deosebit de mare întrucât avizul emis de o autoritate necompetentă material poate atrage însăși nulitatea autorizației de construire emise în baza acestuia.
Astfel, într-o deja faimoasă decizie de speță, Curtea de Apel Suceava a decis că avizul Direcției pentru Cultură nu poate suplini avizul Ministerului Culturii (Curtea de Apel Suceava, Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal, Dosarul nr 562/39/2010, Decizia Civilă nr. 1989 din 3 noiembrie 2010). Necompetența autorității emitente a avizului poate atrage nu numai anularea autorizației de construire ce se sprijină pe un astfel de aviz, dar si anularea documentațiilor de urbanism întocmite în baza acestora.
Prin urmare, întrebarea rămâne: Cine este competent să emită avizul pentru intervenții asupra imobilelor monumente istorice ori asupra imobilelor situate în zonele de protecție ale acestora sau în zonele construite protejate?
Răspunsul se găsește în legislația secundară din domeniu, care păcătuiește însă prin lipsa accesibilității.
La nivelul Municipiului București, răspunsul se regăsește în articolul 5 din Instrucțiunile Ministerului Culturii si Cultelor nr. 5878 din 3 noiembrie 2004 privind exercitarea competențelor de avizare și autorizarea executării intervențiilor la monumentele, ansamblurile și siturile istorice din Municipiul București. Potrivit acestui document, competența de emitere a avizului este partajată între Ministerul Culturii și Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național a Municipiului București, pe de o parte, în funcție de clasarea acestora în grupele de importanță și, în funcție de natura lucrărilor, pe de altă parte.
În acest sens, Ministerul Culturii este competent să emită avizul în cazul intervențiilor la construcțiile monument istoric din grupa valorică A sau din zona de protecție a acestora, în timp ce Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național a Municipiului București va emite avizul în cazul intervențiilor la construcțiile monument istoric din grupa valorică B, respectiv din zonele de protecție a acestora, precum și în cazul intervențiilor la construcțiile monument istoric din grupa A sau din zonele de protecție a acestora, dacă acestea reprezintă lucrări de întreținere sau reparații curente sau dacă pentru aceste intervenții există reglementări aprobate de Ministerul Culturii.
În lipsa unei astfel de reglementări la nivelul fiecărui județ, precum și pentru a înlătura orice îndoieli, se recomandă totuși o corespondență activă între proprietarul imobilului și cele două entități implicate în emiterea avizelor.
De principiu, propunerea privind conținutul avizului pentru intervenții asupra monumentelor istorice, a imobilelor situate în zonele de protecție a acestora sau în zonele protejate aparține Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice și/sau a comisiilor zonale.
Prin excepție, emiterea avizului de către Ministerul Culturii sau serviciile publice deconcentrate ale acestuia are loc fără consultarea prealabilă a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice și/sau a comisiilor zonale, în cazul imobilelor situate în zonele de protecție a acestora sau în zonele protejate, care afectează în mică măsură substanța istorică și/sau sunt temporare, astfel cum acestea sunt enumerate în Ordinul nr. 2797 din 14 noiembrie 2017 emis de Ministrul Culturii.
De asemenea, în situații de urgență, stări potențial generatoare de situații de urgență, situații care privesc siguranța națională sau în alte situații excepționale, Ministerul Culturii poate emite avize de urgență pentru intervenții asupra monumentelor istorice, fără consultarea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice sau, după caz, a Comisiei Naționale de Arheologie, cu condiția ca intervențiile să fie reversibile.