Alături de securitate, sănătate sau educație, un obiectiv de interes național îl reprezintă protejarea patrimoniului național, consideră arhitecții.
Ca urmare, Ordinul Arhitecților din România cere Guvernului să adopte cât mai rapid măsuri de deblocare și îmbunătățire a cadrului de protecție a patrimoniului.
Arhitecții spun că unele practici au favorizat situația actuală, blocând demersul de protecție a patrimoniului și, prin influență, calitatea spațiului urban.
Astfel, lipsa unor politici publice coerente de protecție și integrare a patrimoniului, precum și carențe legislative au impact negativ asupra identității comunităților și a cadrului construit. În general, regulamentele urbanistice slabe calitativ și politicile administrative arbitrare au devalorizat fondul construit în favoarea intervențiilor noi, fără o calibrare a funcțiilor, necesităților și identității orașului.
Lipsa interesului factorilor de decizie în a rezolva problema subdimensionării resurselor umane și financiare, precum și deprofesionalizarea celor dintâi în cadrul instituțiilor cu atribuții de protecție a patrimoniului (aparatul Ministerul Culturii și a Direcțiilor de cultură deconcentrate – DCJ) a condus la:
– calitatea slabă a proiectelor și acțiuni ilegitime asupra patrimoniului (decopertare ornamente, reconstrucții fanteziste, butaforii, demolare, mutilare, distrugere, etc.);
– îngreunarea până la blocare, a procesului de autorizare, supra-reglementările precum și discrepanța între avizele Direcțiilor de Cultură și autorizațiile emise de administrația publică locală favorizează dezvoltarea derogărilor ilegale;
– nu în ultimul rând, presiuni și conflicte de interes pentru obținerea avizelor din partea Ministerului Culturii sau a serviciilor acestora, rămase fără suport juridic și forță de decizie.
Patrimoniul cultural este o resursă neregenerabilă a cărui gestiune adecvată poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții urbane din România.
În acest sens, Ordinul Arhitecților propune deschiderea unor discuții axate pe următoarele probleme:
- Necesitatea consolidării activității instituțiilor care se ocupă de protecția patrimoniului, prin bugetarea corespunzătoare a aparatului de stat. – obiectiv pe termen scurt
În acest sens, OAR susține modificarea HG 90/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii, cu modificările și completările ulterioare. Aceasta poate schimba sistemul de finanțare al Direcțiilor de Cultură, ceea ce presupune ca din instituții finanțate integral de la bugetul de stat să devină instituții finanțate din venituri proprii și din subvenția acordată de la bugetul de stat (taxa de analiză de documentație, proiecte culturale, etc.).
Blocajul activității Direcțiilor de Cultură duce la blocarea investițiilor, a programelor de consolidare sau reabilitare, precum și a intervențiilor asupra construcțiilor existente sau a celor noi din zone construite protejate, favorizând acțiunile ilegale (intervenții neavizate, publicitate ilegală, etc.).
- Deblocarea de urgență a situației avizării în cadrul Direcțiilor pentru Cultură și profesionalizarea corespunzătoare a acestora – obiectiv pe termen mediu.
Dialogul dintre Filiala Teritorială București a OAR și Direcția pentru Cultură a Municipiului București (DCMB) privind soluțiile posibile de rezolvare a blocajului documentațiilor de avizare, reportate lunar din cauza incapacității Direcției de a face față volumului mare de solicitări este doar una dintre acțiunile începute. Prin această măsură, în urma analizei și monitorizării activității DCMB, OAR va propune o redimensionare corespunzătoare a resurselor umane și financiare ale Direcției, un minim necesar pentru a face față provocărilor actuale.
- Stabilirea unor politici publice asumate de protecție a patrimoniului prin optimizarea legislației (Codul Patrimoniului) și extinderea activității în sensul documentelor internaționale la care România a aderat, nu doar declarativ, ci și prin măsuri concrete – obiectiv pe termen lung.